Nu stiu daca v-ati dat seama, dar Steaua si Dinamo si Rapid la un loc n-au cati ULTRAS-i au ecologistii care lupta pentru salvarea Rosiei Montane. Rockeri, scriitori, politicieni, actori, taximetristi, crestini, incredibil de multi oameni sunt gata sa moara pentru Rosia Montana, pentru a impiedica cianura sa otraveasca pantecul tarisoarei noastre.
Carcotas cum sunt, mie-mi pute imediat a isterie mistica atunci cand vad o multime de tarani cu torte gata sa linseze o companie cica bozgoreasca, cica diavoleasca, oricum nemernica pentru ca vrea sa ne ia ceva scump-scump de tot!
De vreo un an ma tot bag in vorba cu ecologistii. Cand ii aud ce argumente au, imi dau seama ca ma aflu intr-un compartiment de tren de clasa a doua pe ruta Petrosani – Bucuresti, intr-o insorita zi de 12 iunie 1990, iar cei din jurul meu n-au sa se dea jos in Petrila sau Aninoasa, ci merg pana la capatul liniei. ULTRAS-ii ros-montanici sunt gata sa lupte ca minerii pentru apararea frontului salvarii nationale. Ca rusii la Stalingrad. Sunt gata sa dea cu pumnul si sa incolteasca scutierii. Aveti grija ce vorbiti cu ei!
Cum de a devenit Rosia Montana zona libera de logica si plina de obscurantism? E simplu: tensiunea sociala a crescut imens si apasa. Va plezni cea mai subtire teava din instalatie. Din pacate, aceea este chiar educatia.
Ati sesizat toti cum cuvantul “cianura” este rastignit in fel si chip, ca si cand Rosia Montana Gold Corporation, odata permisa exploatarea, ne-ar turna direct pe gat cianura de potasiu. Minima educatie chimica de scoala generala le-ar striga ULTRAS-ilor – daca n-ar fi fost cu desavarsire uitata - ca in industrie se folosesc permanent substante toxice, caustice, corozive de cand s-a inventat ea.
In industria detergentilor se foloseste soda caustica si potasa caustica – substante toxice si extrem de corozive, totusi nimeni n-a cerut in public interzicerea industriilor respective. Nimeni nu stampileaza peretii capitalei noastre cu “soda ucide”. Nimeni nu cere inchiderea fabricilor Unilever si Procter and Gamble si Benckiser si Henkel.
“Acidul ucide” si el, dragi retarzi ecologisti! Da, ar trebui sa-i oprim si pe fabricantii de acumulatoare de automobile, nu? Si “clorul ucide”, papagalilor, si-ar trebui sa oprim industria textila de la folosirea clorului la albirea tesaturilor, nu?
Un alt motiv pentru care Rosia Montana trebuie salvata ar fi siturile romane de o inestimabila valoare unica pe planeta pamant. Ce e incredibil este ca nimeni nu poate sa ne arate aceste situri chipurie frumoase, chipurile bogate in nu stiu ce artefacte romane si dacice si pelasgice. Nimeni nu pune pe net macar o poza, un jpeg amarat cu siturile astea inestimabile de o valoare unica in lume. Nimic, nicio poza! Mai sa fie?
Oare nu cumva adevarul e altul si galeriile alea romane inestimabile nu sunt decat niste gauri in pamant? Am dat search de-am chelit dupa maiestuoasa Rosie Montana, cautand dovezi serioase asupra a ceea ce am pierde daca cianurile boanghelilor ar inunda scumpa noastra patrie. Tot ce-am gasit remarcabil a fost un reportaj al unui mare fotograf, Cosmin Bumbut, in care n-am vazut daci si pelasgi, dar am vazut o saracie lucie, o incredibila lupta a catorva oameni cu piatra, cu vremea si cu nevoile.
In alte conditii m-ar fi bucurat sa stiu ca romani de toate felurile sar in apararea unui lucru romanesc, insa in acest caz superficialitatea este crasa! Nimeni nu stie decat ca trebuie sa lupte, sa mi ti-i reguleze pe boanghelii nenorociti de canadieni!
Nu stiu cum pot dormi linistiti noaptea intelectualii care imbratiseaza asa-zisa salvare a Rosiei Montana. Nu stiu cum de pot crede intr-o cauza cunoscand atat de putine lucruri despre ea. Ii invit pe toti cei care au avut macar o clipa impresia ca ceva nu este chiar cusher in povestea asta sa se instruiasca inainte de a vota o petitie online sau de a merge la nu stiu ce miting impotriva cianurii.
Boanghelii canadieni, vazand ca nu pot lupta impotriva valului anti-cianura, au ales o solutie eleganta: i-au invitat pe cativa ziaristi sa vada cu ochii lor in Noua Zeelanda cum e cu cianura. Ce mi-au citit ochii dupa aceasta vizita e greu de inteles: un val de acuze, de isterie generata de acuzatii gen” ai pus botul la banii boanghelilor canadieni, normal ca scrii favorabil, scriitor de cacat care...” etc. etc. Parca il aud si acum pe minerul ala beat care spunea ca a gasit la peneleu masini de facut bani falsi cu poza lui Ceausescu. L-ati uitat? Era regele capitalei in 15 iunie 1990 si explica reporterilor ce si cum cu fascistii de la peneleu si penetzeu. Sa nu-l uitati niciodata! Si sa nu fiti ca el, daca puteti!
Guvernantii romani n-au curaj sa semneze nimic definitiv in privinta Rosia Montana Gold Corporation. N-au curaj pentru ca fiind prosti, se tem de forta ecologistilor. Ecologistii sunt noii fascisti ai planetei, care in curand ne vor spune daca avem voie sa utilizam aparatele pe care le posedam. Sau daca avem voie sa bagam ceva in priza. Isi vor da avizul si la fecalele noastre, daca sunt suficient de bio. Daca nu, va asigur, le vom manca spre deliciul lor si a celor ce-i sustin.
Ecologistii sunt in majoritatea lor nevrotici cu fixatii periculoase. Nereusind sa se integreze intr-o era post-industriala care mizeaza pe eficienta, pe randament, ineficientii si lipsitii de randament ajung sa rejecteze industrialul si sa imbratiseze ecologismul, o sublimare a lipsurilor lor. Daca aveti chef de studii aprofundate, veti remarca faptul ca ecologistii nu prea au studii, sau daca le au, le au neterminate sau grevate de insucces. Ecologistii sunt neintegratii.
E normal ca ei sa isi doreasca o rasturnare de forte. Drama este ca ei au la dispozitie toate formele de anarhie pe care umanitatea le-a experimentat. Cel mai periculos dintre sistemele antisociale este comunismul. Ecologistii au invatat mult de la comunisti. Le place mai ales cum acestia din urma au rasurnat valorile si au rezistat zeci de ani pe pamant. Saliveaza la gandul ca vor prelua puterea. Si mai ales cum ii vor pedepsi pe opozanti. Pana atunci arunca manifeste, creeaza celule, poarta discutii pe net si se organizeaza. Au multe arme la care democratiile sunt vulnerabile. Subminarea puterii, manifestatia de strada, discursul inflacarator... verzii au luat tot ce era “bun” de la comunisti.
N-ati simtit miros de activism sovietic in demonstratiile ecologiste din fata bazelor NATO sau din fata trenurilor ce transportau deseuri radioactive? Ia mai uitat-va o data si dati drumul in paralel la un mp3 cu “internationala”. Veti avea frisoane.
Fie ca vrem sau nu, ecologistii au castigat capete de pod. Si nu sunt decat la inceputul luptei. Ecologistii stau foarte aproape de statele slabe si vor sa puncteze decisiv, solidificandu-si astfel pozitia.
Ca sa va dati seama cat de prosti sunt ecologistii, intrebati-i doar atat: cat dioxid de carbon se afla in atmosfera? Daca primiti raspunsuri de genul: 10-20 -30%, puteti sa le radeti in nas. “Codoiul” se gaseste numai intr-o concentratie de 0,03% in atmosfera. Sunt ca trei monezi de UN BAN pe langa o hartie de o suta de lei. Repet: zero virgula zero trei la suta! Si asta dupa 100 de ani de poluare nesimtita! Daca ati primi o dobanda de 0,03% de la o banca, sunt sigur ca ati scuipa sigla respectiva.
Ca sa va dati seama despre ce vorbesc, trebuie sa aflati ca dupa ce dormiti cu geamul inchis o noapte intreaga, in camera aceea voi produceti codoi astfel incat concentratia lui urca la valori cuprinse intre 0,5 si 1%. Deci produceti in fiecare noapte o poluare de 15-20 de ori mai mare decat in orasul vostru chipurile poluat pana peste masura. Si dormiti in ea! In fiecare seara! Nu ma credeti? Ia gugaliti putin pe aceasta tema, dragii mei!
Un al treilea mit Anti Gold Corporation ar fi uriasele rezerve de aur, uraniu, vanadiu, si kriptonit (just kidding). Daca il auziti pe Vadim, uraniul si aurul stau ca merele parguite, gata sa fie culese de boanghelii canadieni de la Gold Corporation. “Muntii nostri aur poarta...” spune o poezie draga romanilor. Asa, si? Hai sa-l extragem, fratilor, nu sa dam cu pietre in investitori, pe motiv ca sigur ei “vrea” sa ne fure holdele si granele si femeile. Avem legi, hai sa le respectam.
Daca la 20 de ani de la inventarea sintagmei “nu ne vindem tara” inca o mai racnim, inseamna ca am stat pe loc. Sau ca vrem neaparat ca ecologistii sa hotarasca cat aer respiram, ce masina ne cumparam, cat gunoi avem voie sa producem si ce haine trebuie sa purtam.
Miza isteriei de la Rosia Montana este intrarea unui nou partid in parlamentul Romaniei.
miercuri, 8 septembrie 2010
miercuri, 1 septembrie 2010
Ce-i de facut?
Casa ta nu e cea in care stai. Casa ta nu e cea pentru care platesti chirie sau rate, nu e nici cea in care urmeaza sa locuiesti. Casa ta e cea pe care te hotarasti sa o lasi copiilor tai.
Din casa mea si din casele voastre putem cladi un sat. Intre doua sate care cred in aceleasi valori poate aparea o sosea si ele se pot astfel uni intr-o valoare inca si mai mare decat cele doua separate: intr-o comuna. Din case construite langa alte case si oameni care se sincronizeaza intru valori apar rand pe rand, orasele, orase, regiuni si in sfarsit, o tara intreaga.
Dupa cum vedeti, e o intreprindere grea sa construiesti o tara, iar limba comuna nu e in nici un caz de ajuns: e doar premiza initiala!
In cazul Romaniei, constructia a inceput tarziu, cam pe la 1848. A durat cam 100 de ani, apoi tara a fost ocupata si a inceput demolarea. Din 1947, Romania s-a construit pe sine clandestin, noaptea, indurand ziua demolarea sistematica ordonata de cotropitori. Ca un muncitor bolnav silit sa se prezinte zilnic la lucru, Romania parea ca-si gasise un fragil echilibru, reusind sa existe cat de cat, insa in 1989 fabrica s-a inchis. Da, cotropitorii disparusera definitiv, bolnavul se putea recupera in liniste, insa o drama inca si mai mare pandea la coltul istoriei: cotropitorii lasasera in urma ceva bastarzi.
Acesti pui de catea au nume. Au averi, au fani, au chiar partide. Sunt mandrii fii ai parintilor lor, care au invatat ca un popor se conduce chiar cu un bici subtire, atata vreme cat acel popor se detesta pe sine.
Cheia stapanirii maselor este distrugerea sistemului de valori si inlocuirea lui cu ceva ce tine cat mai mult de stomac + penis/vagin si cat mai putin de creier si suflet. Umorile bat valorile si secretiile bat conceptiile. Un popor preocupat de ce mananca si ce f... uita sa fie popor si decade la rangul de populatie. O populatie inceteaza de a mai avea istorie si astfel, cei ce detin cladiri si terenuri in mijlocul unei populatii devin ei insisi istorie. Din acea clipa nimeni si nimic nu le mai poate contesta posesia.
Din 1989 si pana in ziua de azi, romanii au continuat sa isi construiasca tara, asa cum au facut-o si stramosii lor. Romanii si-au dat “buna ziua” unul altuia, si-au imprumutat carti si si-au croit vise. Drama lor este ca bastarzii fostilor cotropitori au facut “datoria” si au daramat de atunci si pana acum intr-un ritm incredibil.
De aceea scriu astazi acest text, pentru ca vad in jurul meu din ce in ce mai multi oameni speriati, care scuipa pe tara lor crezand fals ca tara e de vina pentru ce li se intampla, uitand ca ei sunt tara si ca toti suntem, de fapt, de vina.
Care este aceasta vina? Ei bine, ametiti de euforica libertate, n-am stiut ca vidul de putere naste monstii, uneori mai mari si mai periculosi decat cei ai unei dictaturi. Vina noastra este aceea de a nu fi stiut sa facem politica din prima secunda a democratiei. Iar vina democratiilor este aceea de a nu ne fi ajutat atunci cand aveam mai mare nevoie de ele.
Dar sa ne intoarcem la vina noastra. O vina a cresterii, a adolescentei unui popor niciodata instruit suficient. A face politica nu este curvasarie, asa cum ne otravesc mintile bastarzii si copiii bastarzilor. A face politica este o datorie profilactica a fiecarui cetatean.
Pare hilar? Da, pentru ca in cultura noastra noi am facut mereu haz de catavenci si de dandanachi, nedandu-ne seama ca, de fapt, situatia e disperata: nu exista nimeni in scena care sa merite sa fie ales. E ca si cum am fi pe puntea Titanicului si ne-am hlizi la capitan si la ajutorul lui care, beti, s-ar bate sa conduca pachebotul, ca intr-o comedie bufa. Da, situatia e hilara, insa pachebotul goneste in noapte cu 25 de noduri si o carmeste cand dreapta, cand stanga, dupa cum cei doi trag de timona. Iar aisbergurile sunt pe aproape.
Drama noastra este ca nenea Iancu nu ne-a spus ca radem pe banii nostri cand ii savuram pe Catavencu si pe Tipatescu. Iata-ne la peste o suta de ani de la premiera scrisorii pierdute si noi inca mai radem de pe margine privindu-ne parlamentul ca pe o piesa de teatru, cand de fapt ar trebui sa ne frangem mainile de grija fiecarui post de senator si de deputat ocupat de catre un Catavencu sau un Tipatescu.
Ce-i de facut? Pai ce e de facut cand n-ai fost la dentist 20 de ani? Ce e de facut cand iti pute gura ca la mort, cand nu mai ai decat cativa dinti in gura, cand nu intelegi de ce nu sta nimeni cu tine de vorba, dar deja ti s-a umflat falca si infectia s-a raspandit in corp? E simplu, te duci la dentist.
Adica inveti ce inseamna democratia. Ce inseamna sa ai ceva in comun cu ceilalti. Ce inseamna sa pui umarul, nu sa comentezi de pe margine.
Primul pas ar fi sa vezi daca ai ceva talent politic. Daca lumea asculta parerea ta, atunci s-ar putea sa te poti descurca in politica. Daca lumea soarbe parerile tale, atunci e o mica crima sa nu-i reprezinti politic pe acei oameni.
Totul merge ca la incendiu: trebuie facut un lant uman de la cismea si pana la flacari, apoi trebuie umpluta o caldare cu apa si data din mana in mana pana la cel ce o va arunca la baza flacarilor. Nu uitati si de cel care ia caldarea desertata, pentru ca si el munceste: o duce la fantana pentru a putea fi umpluta si folosita in continuare.
Asa merge si un partid politic. Unii scot din fantani idei, altii le transporta, iar altii le arunca la baza flacarilor nevoilor poporului. A face politica este identic cu a face o instruire PSI si a verifica in permanenta starea extinctoarelor.
A face politica inseamna a te spala pe dinti in fiecare dimineata, prevenind astfel aparitia cariilor. A face politica este a sti sa te speli in urechi sau in cur. Orice om civilizat o face si a fost invatat candva s-o faca. A ras poate cand a fost invatat cum se tine hartia igienica, dar de-atunci o foloseste si poate sa-si vada linistit de viata si de bucuriile ei.
Cine refuza sa faca politica este aidoma unui om al strazii: puturos si demn de mila.
Va invit sa faceti la fel ca mine: sa invatati din mers politica si s-o faceti in doze mici, profilactice. Veti vedea ca incet-incet se pot scoate toate cariile astea de politicieni care ne sufla in fata putoare.
Daca nu puteti si nu puteti sa faceti politica, macar delegati pe cineva. Stati de vorba cu fiul, fiica, tatal, mama, varul sau vecinul si insarcinati-l sa va reprezinte politic. Va pare o gluma? Nicidecum! Cand nu stii sa te speli pe dinti nu e o rusine sa ceri sa fii invatat, iar cand nu ai maini nu e nicio rusine sa ceri unui asistent social sa te spele el pe dinti.
Va spun toate astea pentru ca am chef sa imi cresc copiii in tara asta. Iar daca si voi aveti acelasi chef, trebuie sa ne organizam.
vineri, 16 iulie 2010
La ospatul din Madalina Manole
Oftatul proaspatului vaduv, sotul inca neingropatei Madalina Manole, nici nu apuca sa miste VU-metrele camerelor beta ca si ajunsese fara delay sub nesatulul rat al targetului. Oteveii, protevistii, antenistii si realitistii grohaira si adulmecara satisfacuti: vine pe teava durere pura, nenicule! E sange proaspat din victima nemoarta inca! Mmmm, ce aroma! LIVE!
Ratingurile instantanee explodeaza. Nimeni nu mai schimba canalul. Toata lumea baleste si asteapta sa curga prin coaxial heroina. Doar e din cea mai pura: scrie pe ea, sus in dreapta, “LIVE”!
L-au asteptat la iesire. S-au retras din fata lui, lasandu-l sa inainteze putin si apoi l-au blocat ca la carte, din spate. Bietul om, victima din suferinta careia toti vor sorbi intr-o clipa, se roteste 360 grade in jurul propriei singuratati, acum perfecte. Nici macar nu mai poate respira, atat de mare este vacuumul creat de suctia caracatitei media.
Cele 8-10 microfoane l-au prins si nu-i mai dau drumul. Chiar daca au burete in varful colector, aceste tentacule ciborgice, jumatate mana umana, jumatate metal, pot strapunge sufletul victimei si-i pot soarbe intr-o clipa viata. OTV, cot la cot cu PRO TV, A3 si Realitatea TV, s-au facut pentru o clipa frati. Vaneaza pentru o secunda impreuna, pentru ca stiu ca din “intervievat” poate curge sange cat pentru toata lumea.
Dar sotul Madalinei Manole e putin mai greu de ucis decat alte victime. Are o neobisnuita stapanire de sine, desi este pe punctul de a claca. Pentru ca tot n-o face secunde intregi, desi nu mai are pe unde sa scape, pentru ca rezista si nu se siluieste pe sine cand toti sunt in emisie, cand totul e LIVE, omul este “un pic ajutat”. Asa cum in evul mediu arsul pe rug era si impuns cu o tepusa pentru ca sa urle - nu sa taca demn, ca nu de asta s-au strans oamenii in piata, nu? - bietul vaduv de doar cateva ore este provocat, printr-un pumnal infipt direct in suflet. Cineva din spatele camerelor, un tinator de microfon in mana ii zbiara: “Dumnezeu s-o odihneasca!”.
“Daca nu spune nimic, mizerabilul, provocati-l!” – imi rasuna in urechi posibilul indemn al unui sef de redactie care i-a promis tanarului tinator de microfon ca-l face om de televiziune. Dar n-a fost sa fie: bietul sot al Madalinei Manole gaseste insa puterea sa reziste. Pareaza aproape plangand cu o intrebare defensiva.
Necrofage pana la devorarea de sine, dar constiente ca moartea unuia e viata pentru restul, celelalte tentacule se azmut asupra tanarului si inabilului tinator de microfon. Il pun pe el pe imagine si incep sa-l suga de viata ca la carte, LIVE, zoomand inainte si aratandu-l pe post al cui e si ce scrie pe buretele sulitei lui. Pentru o clipa, adrenalina a sute de mii de telespectatori vampiri tresare de placuta uimire: alt sange, din presa, LIVE! Mmmm, ce trufanda!
Tanarul reporter balmajeste un “va rog sa ma iertati!...”, aproape busindu-l lacrimile. Multumita de bucatica de viata smulsa din acest tanar, caracatita media isi reia suptul din adevarata victima, cea despre care se facea transmitere, adica a proaspatului vaduv din care trebuie neaparat supta o vorba, o expresie, o explozie, ceva.
Din fericire, omul deja sparsese incercuirea “360 grade” si deja fugea, ca o stiuca cu lingurita inca infipta in ochi si gura, dar libera pentru ca firul unditei s-a rupt.
Linsajul media se amana pentru o data care va fi comunicata ulterior.
Suntem, intr-o majoritate strivitoare, o tara de zombi. Pe multi dintre noi ne-a muscat candva ceva de creier si ne-am transformat in hiene necrofage cu telecomanda in mana. Ca intr-un film horror, multi nu ne-am revenit. Dintr-un “all” de 21 de milioane, un 30 de puncte de audienta au pielea putrezita, cearcane negre in jurul ochilor, oasele la vedere si mormaie incontinuu: “braaaain... braaaain... braaaain...”
miercuri, 23 iunie 2010
Mein Fuhrer nu te voi uita...
... dar gura mea tre' sa manance si ea ceva!
Pe 23 aprilie 1945, cu o saptamana inainte de sinuciderea fuhrer-ului si cu doua inaintea terminarii razboiului in Europa, Goering ii trimitea sefului sau o telegrama incredibila. Ii cerea, nici mai mult, nici mai putin, decat numirea sa in functia de conducator al Germaniei, deoarece actualul conducator era inconjurat de catre armatele dusmane si nu mai avea nicio sansa de a continua lupta in Berlin. Ca sa nu lase nimic la voia intamplarii, Goering termina telegrama spunand ca daca nu primeste raspuns in 24 de ore, va considera tacerea ca pe un raspuns pozitiv la cererea sa.
Furios, Hitler l-a demis pe Goering din toate functiile pe care le detinea si a ordonat sa fie arestat de catre trupele SS, ceea ce s-a intamplat imediat. Tot Hitler si-a schimbat testamentul politic, eliminandu-l pe prietenul sau de-o viata, Hermann Goering, din toate paragrafele in care aparea. Martin Bormann a adaugat si ordinul de a-l impusca pe tradator, impreuna cu sotia si fiica sa, dar trupele SS n-au executat acest ordin.
Ceea ce s-a intamplat ulterior incepe sa devina hazliu: impreuna cu pretiosul prizonier, trupele SS, constiente ca este o chestiune de ore sau de zile pana ca trupele aliate sa ajunga la ele, acestea s-au mutat intr-o locuinta a lui Hermann Goering si au asteptat linistite sa fie contactate. Arestatul si arestatorii asteptau cuminti sa fie arestati.
Ulterior, Goering a incercat la procesul de la Nurnberg sa joace cartea dizidentei, insa gluma era prea sinistra ca sa tina.
De ce va povestesc toate acestea? Pentru simplu motiv ca istoria se repeta. Totul e sa ai ochi si lupa pentru asa ceva. Incercati sa micsorati cele povestite si sa le plasati intr-un ceaun de mamaliga.
Daca reusim sa-l vedem pe Basescu in rolul lui Hitler - lucru nu foarte greu avand in vedere ura primului fata de proprii adversari, incrancenarea lui in a accede la puterea absoluta, radicalismul sau social si multe altele - atunci ne va facea chiar placere sa impartim actualilor actori si celelalte roluri din sinistrul Reich.
Ca si atunci, au existat soricei care au simtit ca nava se scufunda. Pentru soricei, problema nu e complicata: te strecori asa cum te-ai strecurat si pana acum. Problema este a guzganilor uriasi, a tapirilor si bursucilor care sunt prea mari si care au apucat sa fie mult prea aproape de fuhrer ca sa fie ulterior iertati.
Unii dintre aceste lighioane supraponderale au uimitoarea initiativa de a-i vorbi fuhrerului direct, cerandu-le aprobarea sa paraseasca nava care, oricum se scufunda, de ce sa se scufunde si cu ei? Doar l-au ajutat pe fuhrer cand a fost nevoie, astfel incat acum, cand el se scufunda, n-ar avea ei oare dreptul sa fuga inainte de colaps? Doar exista viata si dupa colaps, nu-i asa?
Ei bine, din doua una: ori DDD i-a cerut voie lui Traian sa iasa din prietenia portocalie si sa devina "anti" printr-o mica arestare abuziva, ori ideea a venit de la un avocat de-al lui DDD care stie ca in Romania nu poti fi judecat de doua ori pentru acelasi lucru si a propus un proces prost inceput care se va termina printr-o achitare, pentru a face imposibil un al doilea proces, posibil corect, peste cativa ani.
Eu sincer cred in prima varianta si cred ca DDD si Traian s-au hahait si au scris impreuna acest scenariu al arestarii, al catusarii si al pseudo-dizidentei care va urma. O bula de oxigen geniala pentru industria DDD de netezirea ultimului neuron care mai palpita in mintea atat de multor consumatori.
Dan si Traian se despart chipurile, printr-o tradare a marelui, printr-o mahnire a micului, dar asa este in democratie, pentru ca nimeni nu este mai presus de lege, nu-i asa? Eh, fatalitate, ce sa-i faci? Mai trebuie sa stai si o zi cu catusele la maini, dar justitia e buna finalmente si nu imparte marinimoasa dreptatea doar la Camatari, nu, ea e buna si cu adevaratii eroi ai neamului romanesc, cum ar fi caruntul tanar de care facem astazi vorbire.
Nu ma credeti? Dintr-o astfel de arestare, JJ si-a tras patalama de parlamentar european. Atunci a fost o intamplare, dar de-aia se intampla lucrurile, ca sa intelegi ceva din ele si sa le pui in folosul personal.
Pe 23 aprilie 1945, cu o saptamana inainte de sinuciderea fuhrer-ului si cu doua inaintea terminarii razboiului in Europa, Goering ii trimitea sefului sau o telegrama incredibila. Ii cerea, nici mai mult, nici mai putin, decat numirea sa in functia de conducator al Germaniei, deoarece actualul conducator era inconjurat de catre armatele dusmane si nu mai avea nicio sansa de a continua lupta in Berlin. Ca sa nu lase nimic la voia intamplarii, Goering termina telegrama spunand ca daca nu primeste raspuns in 24 de ore, va considera tacerea ca pe un raspuns pozitiv la cererea sa.
Furios, Hitler l-a demis pe Goering din toate functiile pe care le detinea si a ordonat sa fie arestat de catre trupele SS, ceea ce s-a intamplat imediat. Tot Hitler si-a schimbat testamentul politic, eliminandu-l pe prietenul sau de-o viata, Hermann Goering, din toate paragrafele in care aparea. Martin Bormann a adaugat si ordinul de a-l impusca pe tradator, impreuna cu sotia si fiica sa, dar trupele SS n-au executat acest ordin.
Ceea ce s-a intamplat ulterior incepe sa devina hazliu: impreuna cu pretiosul prizonier, trupele SS, constiente ca este o chestiune de ore sau de zile pana ca trupele aliate sa ajunga la ele, acestea s-au mutat intr-o locuinta a lui Hermann Goering si au asteptat linistite sa fie contactate. Arestatul si arestatorii asteptau cuminti sa fie arestati.
Ulterior, Goering a incercat la procesul de la Nurnberg sa joace cartea dizidentei, insa gluma era prea sinistra ca sa tina.
De ce va povestesc toate acestea? Pentru simplu motiv ca istoria se repeta. Totul e sa ai ochi si lupa pentru asa ceva. Incercati sa micsorati cele povestite si sa le plasati intr-un ceaun de mamaliga.
Daca reusim sa-l vedem pe Basescu in rolul lui Hitler - lucru nu foarte greu avand in vedere ura primului fata de proprii adversari, incrancenarea lui in a accede la puterea absoluta, radicalismul sau social si multe altele - atunci ne va facea chiar placere sa impartim actualilor actori si celelalte roluri din sinistrul Reich.
Ca si atunci, au existat soricei care au simtit ca nava se scufunda. Pentru soricei, problema nu e complicata: te strecori asa cum te-ai strecurat si pana acum. Problema este a guzganilor uriasi, a tapirilor si bursucilor care sunt prea mari si care au apucat sa fie mult prea aproape de fuhrer ca sa fie ulterior iertati.
Unii dintre aceste lighioane supraponderale au uimitoarea initiativa de a-i vorbi fuhrerului direct, cerandu-le aprobarea sa paraseasca nava care, oricum se scufunda, de ce sa se scufunde si cu ei? Doar l-au ajutat pe fuhrer cand a fost nevoie, astfel incat acum, cand el se scufunda, n-ar avea ei oare dreptul sa fuga inainte de colaps? Doar exista viata si dupa colaps, nu-i asa?
Ei bine, din doua una: ori DDD i-a cerut voie lui Traian sa iasa din prietenia portocalie si sa devina "anti" printr-o mica arestare abuziva, ori ideea a venit de la un avocat de-al lui DDD care stie ca in Romania nu poti fi judecat de doua ori pentru acelasi lucru si a propus un proces prost inceput care se va termina printr-o achitare, pentru a face imposibil un al doilea proces, posibil corect, peste cativa ani.
Eu sincer cred in prima varianta si cred ca DDD si Traian s-au hahait si au scris impreuna acest scenariu al arestarii, al catusarii si al pseudo-dizidentei care va urma. O bula de oxigen geniala pentru industria DDD de netezirea ultimului neuron care mai palpita in mintea atat de multor consumatori.
Dan si Traian se despart chipurile, printr-o tradare a marelui, printr-o mahnire a micului, dar asa este in democratie, pentru ca nimeni nu este mai presus de lege, nu-i asa? Eh, fatalitate, ce sa-i faci? Mai trebuie sa stai si o zi cu catusele la maini, dar justitia e buna finalmente si nu imparte marinimoasa dreptatea doar la Camatari, nu, ea e buna si cu adevaratii eroi ai neamului romanesc, cum ar fi caruntul tanar de care facem astazi vorbire.
Nu ma credeti? Dintr-o astfel de arestare, JJ si-a tras patalama de parlamentar european. Atunci a fost o intamplare, dar de-aia se intampla lucrurile, ca sa intelegi ceva din ele si sa le pui in folosul personal.
marți, 15 iunie 2010
Rugaciune de noapte
Da Doamne pe lume
Pustie si spume
Da Doamne prostie
Boc sa se mentie!
Da, dragii mei, ma rog in ceas de noapte ca motiunea sa nu treaca! Ce-i asa de greu de inteles? Ma rog pentru Boc. Ma rog pentru tara mea, s-o prinda iar nenorocirea! Ma rog sa supravietuiasca Boc la un vot macar!
Hai ca-i foarte simplu de explicat: daca efortul opozitiei da roade acum, se estompeaza vina actualei puteri. Guvenul Boc ar deveni un martir, o victima a sindicalismului manipulat abil de opozitie. Daca Boc pica, pica si sansa noastra de a scapa definitiv de Basescu inaintea termenului.
Evident ca va fi bine, asa cum a gandit si Stauffenberg, ca va fi bine pentru Germania cand a pus o bomba sub masa lui Hitler. Poate ar fi fost bine, dar poate ar fi fost rau. Daca la 20 iulie 1944 Hitler ar fi murit, poate ar fi supravietuit nazismul. Poate pacea ar fi venit mai repede, dar poate pretul platit ar fi fost mai mare asa.
In definitiv, primul razboi mondial a fost continuat cu al doilea razboi mondial pentru simplu motiv ca victoria din primul nu a fost totala. Daca victoria anti-basescienilor ar veni prea repede, poate ca n-ar supravietui. De aceea vreau s-o mai aman putin, nu pentru ca sunt pervers si vreau sa-mi pedepsesc tara pentru propria perversitate, ci pentru a fi sigur ca nimeni nu va mai crede vreodata intr-un asemenea demers.
Basescu trebuie sa moara in propriul noroi, acolo unde l-a tarat si l-a rapus pe Iliescu, indoctrinand minti simple de tineri complexati sa creada ca el, Iliescu, este vinovat de tot ce li s-a intamplat rau lor, tinerilor, de cand s-au nascut. Basescu - nascator de ultrasi in politica - trebuie sa moara de mana unor ultrasi. Asa cum Hitler merita sa moare spanzurat de un lampadar de catre tribunalele populare, "Volksgerichtshof", pentru ca nu ar fi depus suficient efort pentru respingerea inamicului, asa si al nostru, ar merita sa fie suspendat din functia de presedinte la cererea grupului Blaga-Udrea-Berceanu si strivit apoi de un 82% popular intr-un referendum, asa, ca pe vremea lui Iliescu.
Dar pentru un asa spectacol avem nevoie astazi de un Boc scapat la milimetru de securea motiunii. Si de aceea ma rog incontinuu:
Da Doamne pe lume
Prostie cu spume
Si-un bou sa tradeze
Pe Boc sa-l pastreze!
Pustie si spume
Da Doamne prostie
Boc sa se mentie!
Da, dragii mei, ma rog in ceas de noapte ca motiunea sa nu treaca! Ce-i asa de greu de inteles? Ma rog pentru Boc. Ma rog pentru tara mea, s-o prinda iar nenorocirea! Ma rog sa supravietuiasca Boc la un vot macar!
Hai ca-i foarte simplu de explicat: daca efortul opozitiei da roade acum, se estompeaza vina actualei puteri. Guvenul Boc ar deveni un martir, o victima a sindicalismului manipulat abil de opozitie. Daca Boc pica, pica si sansa noastra de a scapa definitiv de Basescu inaintea termenului.
Evident ca va fi bine, asa cum a gandit si Stauffenberg, ca va fi bine pentru Germania cand a pus o bomba sub masa lui Hitler. Poate ar fi fost bine, dar poate ar fi fost rau. Daca la 20 iulie 1944 Hitler ar fi murit, poate ar fi supravietuit nazismul. Poate pacea ar fi venit mai repede, dar poate pretul platit ar fi fost mai mare asa.
In definitiv, primul razboi mondial a fost continuat cu al doilea razboi mondial pentru simplu motiv ca victoria din primul nu a fost totala. Daca victoria anti-basescienilor ar veni prea repede, poate ca n-ar supravietui. De aceea vreau s-o mai aman putin, nu pentru ca sunt pervers si vreau sa-mi pedepsesc tara pentru propria perversitate, ci pentru a fi sigur ca nimeni nu va mai crede vreodata intr-un asemenea demers.
Basescu trebuie sa moara in propriul noroi, acolo unde l-a tarat si l-a rapus pe Iliescu, indoctrinand minti simple de tineri complexati sa creada ca el, Iliescu, este vinovat de tot ce li s-a intamplat rau lor, tinerilor, de cand s-au nascut. Basescu - nascator de ultrasi in politica - trebuie sa moara de mana unor ultrasi. Asa cum Hitler merita sa moare spanzurat de un lampadar de catre tribunalele populare, "Volksgerichtshof", pentru ca nu ar fi depus suficient efort pentru respingerea inamicului, asa si al nostru, ar merita sa fie suspendat din functia de presedinte la cererea grupului Blaga-Udrea-Berceanu si strivit apoi de un 82% popular intr-un referendum, asa, ca pe vremea lui Iliescu.
Dar pentru un asa spectacol avem nevoie astazi de un Boc scapat la milimetru de securea motiunii. Si de aceea ma rog incontinuu:
Da Doamne pe lume
Prostie cu spume
Si-un bou sa tradeze
Pe Boc sa-l pastreze!
miercuri, 9 iunie 2010
Carol al 3-lea
Nici n-am apucat sa-l botez bine ca deja i se pregateste ceva. Cum de unde stiu? Pai m-am uitat de dimineata la “Vremea” lui Busu. Cum care Busu? Ala de la Protv. Cum care protv? PRO TV, postul ala la care te uitai si nu pricepeai ce castigai, postul ala hipnotic de care de-abia acum cativa ani te-ai desprins, ca de tigara pe care ai fumat-o din liceu. Cum care tigara? Ai uitat c-ai fumat mai mult de un pachet pe zi timp de peste 10 ani?
Hai sa-ti improspatez memoria. Era o vreme cand toti uitaseram ca rai erau nu numai partidul comunist, ci si securitatea. Era o vreme cand securitatea nu mai raporta bancurile cu Nea Nicu, ba chiar le spunea ea. Era acea vreme cand Securitatea, mai isteata decat membrii de partid, se dadeau pe langa popor, se frecau literalmente de el in speranta canina ca vor mirosi a obisnuit si nu vor atrage atentia in ceea ce va urma.
Multora le-a reusit. Dupa ’90 nu mai vedeam decat rosu in fata ochilor, nu si albastru. Da, Iliescu era prea pregnant. Silentiosii sniperi cu ochii albastri taceau si invatau, colectau informatii si isi formulau o strategie.
Nu-i asa ca nici tu n-ai vazut-o venind? Nu-i asa ca n-ai vazut decat prea tarziu ca Basescu avea ochi albastri? Nu-i asa ca l-ai ales, ca si mine? Of, cat de naivi am fost!
Nu stiu tu cand ai facut-o, dar eu m-am trezit atunci cand i-a prostit pe comunisti si i-a chemat la putere in 2008. Atunci i-am vazut, in sfarsit, gradele de pe umar. Atunci s-a legat totul: Anvers-ul, FSN-ul, Petre Roman out, draga Stolo in, draga Stolo out, EBA, Boc, mogulii, Basarabia. Totul avea logica, totul se intregea.
Traian Basescu, acest adevarat Carol al 3-lea al Romaniei, era in sfarsit aproape de puterea absoluta. Numai ca timpul n-a mai avut rabdare cu el. La fel ca si in cazul celebrului sau predecesor intr-ale dictaturii, Carol al 3-lea i-a manevrat atat de bine pe toti si pe toate, incat a scapat din vedere contextul: lumea se prabusea in jurul sau.
Carol al 2-lea a fost maestru in dinamitarea oricarei miscari politice coerente, incurajand minciuna, delatiunea, intriga si folosind, in cele din urma, chiar si crima. Si-a asasinat oponentii pana la rangul de prim-ministru, dar si intreaga tara intre timp. A reusit sa duca de rapa toata armata, mesterind contracte cu tot felul de companii diferite, numai in scopul de a-si lua spaga de la toti, indiferent ca pustile erau de un fel, gloantele de alt fel si baionetele nu se potriveau cu pustile. Cum poate un rege sa ia spaga de la toti pe spinarea propriului popor putem afla cu durere citind istoria Romaniei. Cand, in sfarsit, Carol al 2-lea stapanea tot ce putea stapani, istoria a venit peste el si a micsorat Romania cu o treime. Nemaiputand face nimic, Carol al 2-lea si-a strans catrafusele intr-un tren si si-a parasit sereleul.
Cu simturile amortite de atata putere, crosetand la voturile de care are nevoie pentru a bloca “asasinarea” lui Boc al 4-lea, Carol al 3-lea a uitat sa faca ceea ce stia pe vremuri perfect: sa plece urechea la vorbele mistretului ce se uita cu ochiul sticlos la hipnoticul argintiu din sigla televiziunii nemogulare. Ar fi aflat astfel ca Busu, acest termometru harsait, din gura caruia aflii ce e in stomacul bizonului, ar fi aflat deci “ca nu se mai poate asa”.
Astazi de dimineata, nitam-nisam, dupa ce a citit cifrele de pe prompter, dupa ca ne-a spus cum sa ne imbracam maine, Busu s-a intristat. Ceilalti doi – pentru ca sunt doi, un baiat si o fata, care-l intreaba si el aspunde – l-au intrebat: “De ce esti trist, Busu?”. “Pentru ca asa nu se mai poate!”... raspunse el. “Mi s-au imbolnavit fetitele si a trebuit sa scot niste bani din buzunar pentru asta si nu vreau sa ma gandesc (a inchis ochii) ce trebuie sa fie in sufletul unuia care ar avea aceeasi problema, dar are salariu minim pe economie!” Au urmat multe secunde in care toti 3, Busu si cei doi, cautau ceva pe jos cu privirea. “Mda” ziceau ei pe rand, “Mda, nu se mai poate”.
"Les sanglots longs des violons de l'automne"
Eu nu ma uit zilnic la Busu, insa stiu ca el si tot ce se afla in jurul lui sunt un mare termometru infipt in rectul bizonului tele-lobotomizat si ca daca stii sa-l citesti sub lupa, afli temperatura animalului cu o precizie asa de fina incat poti paria pe ea. De ce? Pentru ca acest termometru argintiu traieste din anticiparea temperaturii animalului. El trebuie sa stie dinainte, sa nu cumva sa devina mai rece sau mai cald, pentru ca animalul, jenat,l l-ar scoate imediat din posterior. Adica ar apasa fatal pe alt canal la telecomanda.
In Busu veritas, Traiane! Dar nu, nu-ti mai zic asa, iti zic cum am inceput: Carol al 3-lea! Si stii de ce? Pentru ca vei fi abdicat si dupa tine va veni, fatal, un Antonescu.
Hai sa-ti improspatez memoria. Era o vreme cand toti uitaseram ca rai erau nu numai partidul comunist, ci si securitatea. Era o vreme cand securitatea nu mai raporta bancurile cu Nea Nicu, ba chiar le spunea ea. Era acea vreme cand Securitatea, mai isteata decat membrii de partid, se dadeau pe langa popor, se frecau literalmente de el in speranta canina ca vor mirosi a obisnuit si nu vor atrage atentia in ceea ce va urma.
Multora le-a reusit. Dupa ’90 nu mai vedeam decat rosu in fata ochilor, nu si albastru. Da, Iliescu era prea pregnant. Silentiosii sniperi cu ochii albastri taceau si invatau, colectau informatii si isi formulau o strategie.
Nu-i asa ca nici tu n-ai vazut-o venind? Nu-i asa ca n-ai vazut decat prea tarziu ca Basescu avea ochi albastri? Nu-i asa ca l-ai ales, ca si mine? Of, cat de naivi am fost!
Nu stiu tu cand ai facut-o, dar eu m-am trezit atunci cand i-a prostit pe comunisti si i-a chemat la putere in 2008. Atunci i-am vazut, in sfarsit, gradele de pe umar. Atunci s-a legat totul: Anvers-ul, FSN-ul, Petre Roman out, draga Stolo in, draga Stolo out, EBA, Boc, mogulii, Basarabia. Totul avea logica, totul se intregea.
Traian Basescu, acest adevarat Carol al 3-lea al Romaniei, era in sfarsit aproape de puterea absoluta. Numai ca timpul n-a mai avut rabdare cu el. La fel ca si in cazul celebrului sau predecesor intr-ale dictaturii, Carol al 3-lea i-a manevrat atat de bine pe toti si pe toate, incat a scapat din vedere contextul: lumea se prabusea in jurul sau.
Carol al 2-lea a fost maestru in dinamitarea oricarei miscari politice coerente, incurajand minciuna, delatiunea, intriga si folosind, in cele din urma, chiar si crima. Si-a asasinat oponentii pana la rangul de prim-ministru, dar si intreaga tara intre timp. A reusit sa duca de rapa toata armata, mesterind contracte cu tot felul de companii diferite, numai in scopul de a-si lua spaga de la toti, indiferent ca pustile erau de un fel, gloantele de alt fel si baionetele nu se potriveau cu pustile. Cum poate un rege sa ia spaga de la toti pe spinarea propriului popor putem afla cu durere citind istoria Romaniei. Cand, in sfarsit, Carol al 2-lea stapanea tot ce putea stapani, istoria a venit peste el si a micsorat Romania cu o treime. Nemaiputand face nimic, Carol al 2-lea si-a strans catrafusele intr-un tren si si-a parasit sereleul.
Cu simturile amortite de atata putere, crosetand la voturile de care are nevoie pentru a bloca “asasinarea” lui Boc al 4-lea, Carol al 3-lea a uitat sa faca ceea ce stia pe vremuri perfect: sa plece urechea la vorbele mistretului ce se uita cu ochiul sticlos la hipnoticul argintiu din sigla televiziunii nemogulare. Ar fi aflat astfel ca Busu, acest termometru harsait, din gura caruia aflii ce e in stomacul bizonului, ar fi aflat deci “ca nu se mai poate asa”.
Astazi de dimineata, nitam-nisam, dupa ce a citit cifrele de pe prompter, dupa ca ne-a spus cum sa ne imbracam maine, Busu s-a intristat. Ceilalti doi – pentru ca sunt doi, un baiat si o fata, care-l intreaba si el aspunde – l-au intrebat: “De ce esti trist, Busu?”. “Pentru ca asa nu se mai poate!”... raspunse el. “Mi s-au imbolnavit fetitele si a trebuit sa scot niste bani din buzunar pentru asta si nu vreau sa ma gandesc (a inchis ochii) ce trebuie sa fie in sufletul unuia care ar avea aceeasi problema, dar are salariu minim pe economie!” Au urmat multe secunde in care toti 3, Busu si cei doi, cautau ceva pe jos cu privirea. “Mda” ziceau ei pe rand, “Mda, nu se mai poate”.
"Les sanglots longs des violons de l'automne"
Eu nu ma uit zilnic la Busu, insa stiu ca el si tot ce se afla in jurul lui sunt un mare termometru infipt in rectul bizonului tele-lobotomizat si ca daca stii sa-l citesti sub lupa, afli temperatura animalului cu o precizie asa de fina incat poti paria pe ea. De ce? Pentru ca acest termometru argintiu traieste din anticiparea temperaturii animalului. El trebuie sa stie dinainte, sa nu cumva sa devina mai rece sau mai cald, pentru ca animalul, jenat,l l-ar scoate imediat din posterior. Adica ar apasa fatal pe alt canal la telecomanda.
In Busu veritas, Traiane! Dar nu, nu-ti mai zic asa, iti zic cum am inceput: Carol al 3-lea! Si stii de ce? Pentru ca vei fi abdicat si dupa tine va veni, fatal, un Antonescu.
vineri, 12 februarie 2010
Singuratatea non-alcoolicului de cursa lunga
Plang. Mi-am impuscat o parte din prieteni. Imi e dor de ei, dar nu intr-atat incat sa regret ceea ce am facut. Am peste 40 de ani si nu-mi mai pot permite sa fiu naiv ca acum 20 de ani. Asta ar insemna sa nu fi invatat nimic din viata.
Am baut tot ce se putea bea, am fumat tot ce se putea fuma. Vine o vreme insa cand experimentul trebuie sa se incheie, cand trebuie sa tragi niste linii si niste concluzii. Cand cresti si te faci mare si te coci la cap si incepi sa intelegi de ce apune soarele si pe unde se pisa gaina.
Plang singur in tovarasia unei sticle de bere pentru ca o parte din dragii mei prieteni rad in alta parte. Nu mai stiu ce este in capul lor pentru ca le-am dat delete din toate lucrurile si programele care ne legau. Am incercat sa le spun ca mai bine ramaneam la aceeasi masa la care am fost impreuna de cand ne stim.
Imi amintesc cum vuia masa noastra de bucurie prin 2004 cand campionul nostru al momentului, El Chupacabra Mondial, Base-no-dossier-no-ships-no-garlic-breath il juganea live de viitor politic pe Adrian Nastase, prea plin de sinele sau ca sa poata intelege ce i se intampla.
Am dus-o asa ani intregi, inca naivi si increzatori in schimbare, crezand ca lucrurile au sa se rezolve de la sine, gata, nimic rau nu se mai poate intapla. Ce grava eroare! Repetan de fapt exact aceeasi eroare de la inceputul anilor 90, cand am trecut cu vederea prea repede faptul ca FSN a participat miseleste la alegeri! Ce vremuri! Ce vremuri cu bere in sticle de ulei! Ce preturi, ce haine, ce coafuri!...
Prin 2008 gluma s-a ingrosat si am inceput sa ne disputam serios. Deja aia mica era parlamentar european, deja aia blonda risipea cu nesimtire banii, ca la un caritas pe invers unde musai trebuie sa dai cel putin de 8 ori pretul cerut.
Pumnii, flegmele si injuraturile au inceput sa zboare prin 2009. Ei au continuat sa bea cucuta portocalie si pentru ca au fost mai multi, au invins. Acum unii dintre ei imi trimit mailuri vesele si superioare. Unii suntem greieri, altii suntem furnica, dar e in regula, vorba reclamei.
Si iata-ma in 2010, singur la masa mea, gandindu-ma ce bine ne-am fi distrat sa-l stim presedinte pe dobitocul de Geoana, cum ne-ar fi spus el si nevasta-sa si Hrebe ca i-a ajutat flacara violeta sa castige si cum l-ar fi furat ei pe Aliodor Manolea de la PDL si cum l-ar fi convins ei sa puna pozitronii si cuarcii in slujba stindardului socialist.
Am fi ras bine de tot, pentru ca premier ar fi fost Klaus Johannis si guvernul lui ar fi deschis dulapul finantelor romanesti si am fi vazut si noi grozavie de schelete! Leul ar fi fost cu adevarat puternic, nu doar asa “jmecherit din poignet” de acest Houdini al finantelor, pe numele lui de roman Mugur Isarescu. Oare ce functie in guvern ar fi avut sus-numitul domn daca nu castigau “noaptea si ceata portocalie”?
Presedintele papagal era exact ce ne trebuia: exact omul care putea incasa toate bobarnacele noastre, care ar fi erodat pana la rupere prafuitul PSD. Ar fi fost o victorie dubla. Mai intai, PSD-ul s-ar fi transformat in partid de senili incapabili sa se adune logic intr-o propozitie neezoterica. Ar fi fost ras de pe fata pamantului in doar 2-3 ani. Apoi ficatul lui Base ar fi explodat de ciuda si tumoarea portocalie s-ar fi scurs la canal cum s-au scurs portocalele din burta Evangheliei in anii 70 cand a fost esuata de armatorul sau pe coastele micii localitati denumite Costinesti. Pentru ca in lipsa carmaciului, portocala nu este deloc mecanica. Este goala, plina doar de ifose, penali si de prosti. PDL-ul nici macar nu are un Ponta sau un Diaconescu. Au, in schimb, zeci de mutatii ale lui Vanghelie.
Cu Geoana presedinte am fi avut un claun de batjocorit si doua partide imbecile ar fi disparul de pe firmament. Guvernul ar fi devenit o institutie solida in care Europa ar fi capatat din ce in ce mai multa incredere. E-adevarta, liberalii s-ar fi umflat nejustificat de mult, insa asta n-ar fi fost un dezastru.
Dar nu! N-a fost sa fie! La masa la care mi-am baut tineretile, dar la care mi-am slefuit visele, sunt numai eu si sticla mea de bere fara alcool. Prietenii mei se aburesc in continuare cu cocktailuri oranj, prin baruri fine si orase cosmopolite. Si lupta impotriva comunistilor care i-au adus pe mineri la Bucuresti! Unde esti, Nene Iancule, sa ne vezi?
Pentru prietenii pe care mi i-ai luat nu te voi ierta niciodata, Traiane!
Am baut tot ce se putea bea, am fumat tot ce se putea fuma. Vine o vreme insa cand experimentul trebuie sa se incheie, cand trebuie sa tragi niste linii si niste concluzii. Cand cresti si te faci mare si te coci la cap si incepi sa intelegi de ce apune soarele si pe unde se pisa gaina.
Plang singur in tovarasia unei sticle de bere pentru ca o parte din dragii mei prieteni rad in alta parte. Nu mai stiu ce este in capul lor pentru ca le-am dat delete din toate lucrurile si programele care ne legau. Am incercat sa le spun ca mai bine ramaneam la aceeasi masa la care am fost impreuna de cand ne stim.
Imi amintesc cum vuia masa noastra de bucurie prin 2004 cand campionul nostru al momentului, El Chupacabra Mondial, Base-no-dossier-no-ships-no-garlic-breath il juganea live de viitor politic pe Adrian Nastase, prea plin de sinele sau ca sa poata intelege ce i se intampla.
Am dus-o asa ani intregi, inca naivi si increzatori in schimbare, crezand ca lucrurile au sa se rezolve de la sine, gata, nimic rau nu se mai poate intapla. Ce grava eroare! Repetan de fapt exact aceeasi eroare de la inceputul anilor 90, cand am trecut cu vederea prea repede faptul ca FSN a participat miseleste la alegeri! Ce vremuri! Ce vremuri cu bere in sticle de ulei! Ce preturi, ce haine, ce coafuri!...
Prin 2008 gluma s-a ingrosat si am inceput sa ne disputam serios. Deja aia mica era parlamentar european, deja aia blonda risipea cu nesimtire banii, ca la un caritas pe invers unde musai trebuie sa dai cel putin de 8 ori pretul cerut.
Pumnii, flegmele si injuraturile au inceput sa zboare prin 2009. Ei au continuat sa bea cucuta portocalie si pentru ca au fost mai multi, au invins. Acum unii dintre ei imi trimit mailuri vesele si superioare. Unii suntem greieri, altii suntem furnica, dar e in regula, vorba reclamei.
Si iata-ma in 2010, singur la masa mea, gandindu-ma ce bine ne-am fi distrat sa-l stim presedinte pe dobitocul de Geoana, cum ne-ar fi spus el si nevasta-sa si Hrebe ca i-a ajutat flacara violeta sa castige si cum l-ar fi furat ei pe Aliodor Manolea de la PDL si cum l-ar fi convins ei sa puna pozitronii si cuarcii in slujba stindardului socialist.
Am fi ras bine de tot, pentru ca premier ar fi fost Klaus Johannis si guvernul lui ar fi deschis dulapul finantelor romanesti si am fi vazut si noi grozavie de schelete! Leul ar fi fost cu adevarat puternic, nu doar asa “jmecherit din poignet” de acest Houdini al finantelor, pe numele lui de roman Mugur Isarescu. Oare ce functie in guvern ar fi avut sus-numitul domn daca nu castigau “noaptea si ceata portocalie”?
Presedintele papagal era exact ce ne trebuia: exact omul care putea incasa toate bobarnacele noastre, care ar fi erodat pana la rupere prafuitul PSD. Ar fi fost o victorie dubla. Mai intai, PSD-ul s-ar fi transformat in partid de senili incapabili sa se adune logic intr-o propozitie neezoterica. Ar fi fost ras de pe fata pamantului in doar 2-3 ani. Apoi ficatul lui Base ar fi explodat de ciuda si tumoarea portocalie s-ar fi scurs la canal cum s-au scurs portocalele din burta Evangheliei in anii 70 cand a fost esuata de armatorul sau pe coastele micii localitati denumite Costinesti. Pentru ca in lipsa carmaciului, portocala nu este deloc mecanica. Este goala, plina doar de ifose, penali si de prosti. PDL-ul nici macar nu are un Ponta sau un Diaconescu. Au, in schimb, zeci de mutatii ale lui Vanghelie.
Cu Geoana presedinte am fi avut un claun de batjocorit si doua partide imbecile ar fi disparul de pe firmament. Guvernul ar fi devenit o institutie solida in care Europa ar fi capatat din ce in ce mai multa incredere. E-adevarta, liberalii s-ar fi umflat nejustificat de mult, insa asta n-ar fi fost un dezastru.
Dar nu! N-a fost sa fie! La masa la care mi-am baut tineretile, dar la care mi-am slefuit visele, sunt numai eu si sticla mea de bere fara alcool. Prietenii mei se aburesc in continuare cu cocktailuri oranj, prin baruri fine si orase cosmopolite. Si lupta impotriva comunistilor care i-au adus pe mineri la Bucuresti! Unde esti, Nene Iancule, sa ne vezi?
Pentru prietenii pe care mi i-ai luat nu te voi ierta niciodata, Traiane!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
