... dar gura mea tre' sa manance si ea ceva!
Pe 23 aprilie 1945, cu o saptamana inainte de sinuciderea fuhrer-ului si cu doua inaintea terminarii razboiului in Europa, Goering ii trimitea sefului sau o telegrama incredibila. Ii cerea, nici mai mult, nici mai putin, decat numirea sa in functia de conducator al Germaniei, deoarece actualul conducator era inconjurat de catre armatele dusmane si nu mai avea nicio sansa de a continua lupta in Berlin. Ca sa nu lase nimic la voia intamplarii, Goering termina telegrama spunand ca daca nu primeste raspuns in 24 de ore, va considera tacerea ca pe un raspuns pozitiv la cererea sa.
Furios, Hitler l-a demis pe Goering din toate functiile pe care le detinea si a ordonat sa fie arestat de catre trupele SS, ceea ce s-a intamplat imediat. Tot Hitler si-a schimbat testamentul politic, eliminandu-l pe prietenul sau de-o viata, Hermann Goering, din toate paragrafele in care aparea. Martin Bormann a adaugat si ordinul de a-l impusca pe tradator, impreuna cu sotia si fiica sa, dar trupele SS n-au executat acest ordin.
Ceea ce s-a intamplat ulterior incepe sa devina hazliu: impreuna cu pretiosul prizonier, trupele SS, constiente ca este o chestiune de ore sau de zile pana ca trupele aliate sa ajunga la ele, acestea s-au mutat intr-o locuinta a lui Hermann Goering si au asteptat linistite sa fie contactate. Arestatul si arestatorii asteptau cuminti sa fie arestati.
Ulterior, Goering a incercat la procesul de la Nurnberg sa joace cartea dizidentei, insa gluma era prea sinistra ca sa tina.
De ce va povestesc toate acestea? Pentru simplu motiv ca istoria se repeta. Totul e sa ai ochi si lupa pentru asa ceva. Incercati sa micsorati cele povestite si sa le plasati intr-un ceaun de mamaliga.
Daca reusim sa-l vedem pe Basescu in rolul lui Hitler - lucru nu foarte greu avand in vedere ura primului fata de proprii adversari, incrancenarea lui in a accede la puterea absoluta, radicalismul sau social si multe altele - atunci ne va facea chiar placere sa impartim actualilor actori si celelalte roluri din sinistrul Reich.
Ca si atunci, au existat soricei care au simtit ca nava se scufunda. Pentru soricei, problema nu e complicata: te strecori asa cum te-ai strecurat si pana acum. Problema este a guzganilor uriasi, a tapirilor si bursucilor care sunt prea mari si care au apucat sa fie mult prea aproape de fuhrer ca sa fie ulterior iertati.
Unii dintre aceste lighioane supraponderale au uimitoarea initiativa de a-i vorbi fuhrerului direct, cerandu-le aprobarea sa paraseasca nava care, oricum se scufunda, de ce sa se scufunde si cu ei? Doar l-au ajutat pe fuhrer cand a fost nevoie, astfel incat acum, cand el se scufunda, n-ar avea ei oare dreptul sa fuga inainte de colaps? Doar exista viata si dupa colaps, nu-i asa?
Ei bine, din doua una: ori DDD i-a cerut voie lui Traian sa iasa din prietenia portocalie si sa devina "anti" printr-o mica arestare abuziva, ori ideea a venit de la un avocat de-al lui DDD care stie ca in Romania nu poti fi judecat de doua ori pentru acelasi lucru si a propus un proces prost inceput care se va termina printr-o achitare, pentru a face imposibil un al doilea proces, posibil corect, peste cativa ani.
Eu sincer cred in prima varianta si cred ca DDD si Traian s-au hahait si au scris impreuna acest scenariu al arestarii, al catusarii si al pseudo-dizidentei care va urma. O bula de oxigen geniala pentru industria DDD de netezirea ultimului neuron care mai palpita in mintea atat de multor consumatori.
Dan si Traian se despart chipurile, printr-o tradare a marelui, printr-o mahnire a micului, dar asa este in democratie, pentru ca nimeni nu este mai presus de lege, nu-i asa? Eh, fatalitate, ce sa-i faci? Mai trebuie sa stai si o zi cu catusele la maini, dar justitia e buna finalmente si nu imparte marinimoasa dreptatea doar la Camatari, nu, ea e buna si cu adevaratii eroi ai neamului romanesc, cum ar fi caruntul tanar de care facem astazi vorbire.
Nu ma credeti? Dintr-o astfel de arestare, JJ si-a tras patalama de parlamentar european. Atunci a fost o intamplare, dar de-aia se intampla lucrurile, ca sa intelegi ceva din ele si sa le pui in folosul personal.
miercuri, 23 iunie 2010
marți, 15 iunie 2010
Rugaciune de noapte
Da Doamne pe lume
Pustie si spume
Da Doamne prostie
Boc sa se mentie!
Da, dragii mei, ma rog in ceas de noapte ca motiunea sa nu treaca! Ce-i asa de greu de inteles? Ma rog pentru Boc. Ma rog pentru tara mea, s-o prinda iar nenorocirea! Ma rog sa supravietuiasca Boc la un vot macar!
Hai ca-i foarte simplu de explicat: daca efortul opozitiei da roade acum, se estompeaza vina actualei puteri. Guvenul Boc ar deveni un martir, o victima a sindicalismului manipulat abil de opozitie. Daca Boc pica, pica si sansa noastra de a scapa definitiv de Basescu inaintea termenului.
Evident ca va fi bine, asa cum a gandit si Stauffenberg, ca va fi bine pentru Germania cand a pus o bomba sub masa lui Hitler. Poate ar fi fost bine, dar poate ar fi fost rau. Daca la 20 iulie 1944 Hitler ar fi murit, poate ar fi supravietuit nazismul. Poate pacea ar fi venit mai repede, dar poate pretul platit ar fi fost mai mare asa.
In definitiv, primul razboi mondial a fost continuat cu al doilea razboi mondial pentru simplu motiv ca victoria din primul nu a fost totala. Daca victoria anti-basescienilor ar veni prea repede, poate ca n-ar supravietui. De aceea vreau s-o mai aman putin, nu pentru ca sunt pervers si vreau sa-mi pedepsesc tara pentru propria perversitate, ci pentru a fi sigur ca nimeni nu va mai crede vreodata intr-un asemenea demers.
Basescu trebuie sa moara in propriul noroi, acolo unde l-a tarat si l-a rapus pe Iliescu, indoctrinand minti simple de tineri complexati sa creada ca el, Iliescu, este vinovat de tot ce li s-a intamplat rau lor, tinerilor, de cand s-au nascut. Basescu - nascator de ultrasi in politica - trebuie sa moara de mana unor ultrasi. Asa cum Hitler merita sa moare spanzurat de un lampadar de catre tribunalele populare, "Volksgerichtshof", pentru ca nu ar fi depus suficient efort pentru respingerea inamicului, asa si al nostru, ar merita sa fie suspendat din functia de presedinte la cererea grupului Blaga-Udrea-Berceanu si strivit apoi de un 82% popular intr-un referendum, asa, ca pe vremea lui Iliescu.
Dar pentru un asa spectacol avem nevoie astazi de un Boc scapat la milimetru de securea motiunii. Si de aceea ma rog incontinuu:
Da Doamne pe lume
Prostie cu spume
Si-un bou sa tradeze
Pe Boc sa-l pastreze!
Pustie si spume
Da Doamne prostie
Boc sa se mentie!
Da, dragii mei, ma rog in ceas de noapte ca motiunea sa nu treaca! Ce-i asa de greu de inteles? Ma rog pentru Boc. Ma rog pentru tara mea, s-o prinda iar nenorocirea! Ma rog sa supravietuiasca Boc la un vot macar!
Hai ca-i foarte simplu de explicat: daca efortul opozitiei da roade acum, se estompeaza vina actualei puteri. Guvenul Boc ar deveni un martir, o victima a sindicalismului manipulat abil de opozitie. Daca Boc pica, pica si sansa noastra de a scapa definitiv de Basescu inaintea termenului.
Evident ca va fi bine, asa cum a gandit si Stauffenberg, ca va fi bine pentru Germania cand a pus o bomba sub masa lui Hitler. Poate ar fi fost bine, dar poate ar fi fost rau. Daca la 20 iulie 1944 Hitler ar fi murit, poate ar fi supravietuit nazismul. Poate pacea ar fi venit mai repede, dar poate pretul platit ar fi fost mai mare asa.
In definitiv, primul razboi mondial a fost continuat cu al doilea razboi mondial pentru simplu motiv ca victoria din primul nu a fost totala. Daca victoria anti-basescienilor ar veni prea repede, poate ca n-ar supravietui. De aceea vreau s-o mai aman putin, nu pentru ca sunt pervers si vreau sa-mi pedepsesc tara pentru propria perversitate, ci pentru a fi sigur ca nimeni nu va mai crede vreodata intr-un asemenea demers.
Basescu trebuie sa moara in propriul noroi, acolo unde l-a tarat si l-a rapus pe Iliescu, indoctrinand minti simple de tineri complexati sa creada ca el, Iliescu, este vinovat de tot ce li s-a intamplat rau lor, tinerilor, de cand s-au nascut. Basescu - nascator de ultrasi in politica - trebuie sa moara de mana unor ultrasi. Asa cum Hitler merita sa moare spanzurat de un lampadar de catre tribunalele populare, "Volksgerichtshof", pentru ca nu ar fi depus suficient efort pentru respingerea inamicului, asa si al nostru, ar merita sa fie suspendat din functia de presedinte la cererea grupului Blaga-Udrea-Berceanu si strivit apoi de un 82% popular intr-un referendum, asa, ca pe vremea lui Iliescu.
Dar pentru un asa spectacol avem nevoie astazi de un Boc scapat la milimetru de securea motiunii. Si de aceea ma rog incontinuu:
Da Doamne pe lume
Prostie cu spume
Si-un bou sa tradeze
Pe Boc sa-l pastreze!
miercuri, 9 iunie 2010
Carol al 3-lea
Nici n-am apucat sa-l botez bine ca deja i se pregateste ceva. Cum de unde stiu? Pai m-am uitat de dimineata la “Vremea” lui Busu. Cum care Busu? Ala de la Protv. Cum care protv? PRO TV, postul ala la care te uitai si nu pricepeai ce castigai, postul ala hipnotic de care de-abia acum cativa ani te-ai desprins, ca de tigara pe care ai fumat-o din liceu. Cum care tigara? Ai uitat c-ai fumat mai mult de un pachet pe zi timp de peste 10 ani?
Hai sa-ti improspatez memoria. Era o vreme cand toti uitaseram ca rai erau nu numai partidul comunist, ci si securitatea. Era o vreme cand securitatea nu mai raporta bancurile cu Nea Nicu, ba chiar le spunea ea. Era acea vreme cand Securitatea, mai isteata decat membrii de partid, se dadeau pe langa popor, se frecau literalmente de el in speranta canina ca vor mirosi a obisnuit si nu vor atrage atentia in ceea ce va urma.
Multora le-a reusit. Dupa ’90 nu mai vedeam decat rosu in fata ochilor, nu si albastru. Da, Iliescu era prea pregnant. Silentiosii sniperi cu ochii albastri taceau si invatau, colectau informatii si isi formulau o strategie.
Nu-i asa ca nici tu n-ai vazut-o venind? Nu-i asa ca n-ai vazut decat prea tarziu ca Basescu avea ochi albastri? Nu-i asa ca l-ai ales, ca si mine? Of, cat de naivi am fost!
Nu stiu tu cand ai facut-o, dar eu m-am trezit atunci cand i-a prostit pe comunisti si i-a chemat la putere in 2008. Atunci i-am vazut, in sfarsit, gradele de pe umar. Atunci s-a legat totul: Anvers-ul, FSN-ul, Petre Roman out, draga Stolo in, draga Stolo out, EBA, Boc, mogulii, Basarabia. Totul avea logica, totul se intregea.
Traian Basescu, acest adevarat Carol al 3-lea al Romaniei, era in sfarsit aproape de puterea absoluta. Numai ca timpul n-a mai avut rabdare cu el. La fel ca si in cazul celebrului sau predecesor intr-ale dictaturii, Carol al 3-lea i-a manevrat atat de bine pe toti si pe toate, incat a scapat din vedere contextul: lumea se prabusea in jurul sau.
Carol al 2-lea a fost maestru in dinamitarea oricarei miscari politice coerente, incurajand minciuna, delatiunea, intriga si folosind, in cele din urma, chiar si crima. Si-a asasinat oponentii pana la rangul de prim-ministru, dar si intreaga tara intre timp. A reusit sa duca de rapa toata armata, mesterind contracte cu tot felul de companii diferite, numai in scopul de a-si lua spaga de la toti, indiferent ca pustile erau de un fel, gloantele de alt fel si baionetele nu se potriveau cu pustile. Cum poate un rege sa ia spaga de la toti pe spinarea propriului popor putem afla cu durere citind istoria Romaniei. Cand, in sfarsit, Carol al 2-lea stapanea tot ce putea stapani, istoria a venit peste el si a micsorat Romania cu o treime. Nemaiputand face nimic, Carol al 2-lea si-a strans catrafusele intr-un tren si si-a parasit sereleul.
Cu simturile amortite de atata putere, crosetand la voturile de care are nevoie pentru a bloca “asasinarea” lui Boc al 4-lea, Carol al 3-lea a uitat sa faca ceea ce stia pe vremuri perfect: sa plece urechea la vorbele mistretului ce se uita cu ochiul sticlos la hipnoticul argintiu din sigla televiziunii nemogulare. Ar fi aflat astfel ca Busu, acest termometru harsait, din gura caruia aflii ce e in stomacul bizonului, ar fi aflat deci “ca nu se mai poate asa”.
Astazi de dimineata, nitam-nisam, dupa ce a citit cifrele de pe prompter, dupa ca ne-a spus cum sa ne imbracam maine, Busu s-a intristat. Ceilalti doi – pentru ca sunt doi, un baiat si o fata, care-l intreaba si el aspunde – l-au intrebat: “De ce esti trist, Busu?”. “Pentru ca asa nu se mai poate!”... raspunse el. “Mi s-au imbolnavit fetitele si a trebuit sa scot niste bani din buzunar pentru asta si nu vreau sa ma gandesc (a inchis ochii) ce trebuie sa fie in sufletul unuia care ar avea aceeasi problema, dar are salariu minim pe economie!” Au urmat multe secunde in care toti 3, Busu si cei doi, cautau ceva pe jos cu privirea. “Mda” ziceau ei pe rand, “Mda, nu se mai poate”.
"Les sanglots longs des violons de l'automne"
Eu nu ma uit zilnic la Busu, insa stiu ca el si tot ce se afla in jurul lui sunt un mare termometru infipt in rectul bizonului tele-lobotomizat si ca daca stii sa-l citesti sub lupa, afli temperatura animalului cu o precizie asa de fina incat poti paria pe ea. De ce? Pentru ca acest termometru argintiu traieste din anticiparea temperaturii animalului. El trebuie sa stie dinainte, sa nu cumva sa devina mai rece sau mai cald, pentru ca animalul, jenat,l l-ar scoate imediat din posterior. Adica ar apasa fatal pe alt canal la telecomanda.
In Busu veritas, Traiane! Dar nu, nu-ti mai zic asa, iti zic cum am inceput: Carol al 3-lea! Si stii de ce? Pentru ca vei fi abdicat si dupa tine va veni, fatal, un Antonescu.
Hai sa-ti improspatez memoria. Era o vreme cand toti uitaseram ca rai erau nu numai partidul comunist, ci si securitatea. Era o vreme cand securitatea nu mai raporta bancurile cu Nea Nicu, ba chiar le spunea ea. Era acea vreme cand Securitatea, mai isteata decat membrii de partid, se dadeau pe langa popor, se frecau literalmente de el in speranta canina ca vor mirosi a obisnuit si nu vor atrage atentia in ceea ce va urma.
Multora le-a reusit. Dupa ’90 nu mai vedeam decat rosu in fata ochilor, nu si albastru. Da, Iliescu era prea pregnant. Silentiosii sniperi cu ochii albastri taceau si invatau, colectau informatii si isi formulau o strategie.
Nu-i asa ca nici tu n-ai vazut-o venind? Nu-i asa ca n-ai vazut decat prea tarziu ca Basescu avea ochi albastri? Nu-i asa ca l-ai ales, ca si mine? Of, cat de naivi am fost!
Nu stiu tu cand ai facut-o, dar eu m-am trezit atunci cand i-a prostit pe comunisti si i-a chemat la putere in 2008. Atunci i-am vazut, in sfarsit, gradele de pe umar. Atunci s-a legat totul: Anvers-ul, FSN-ul, Petre Roman out, draga Stolo in, draga Stolo out, EBA, Boc, mogulii, Basarabia. Totul avea logica, totul se intregea.
Traian Basescu, acest adevarat Carol al 3-lea al Romaniei, era in sfarsit aproape de puterea absoluta. Numai ca timpul n-a mai avut rabdare cu el. La fel ca si in cazul celebrului sau predecesor intr-ale dictaturii, Carol al 3-lea i-a manevrat atat de bine pe toti si pe toate, incat a scapat din vedere contextul: lumea se prabusea in jurul sau.
Carol al 2-lea a fost maestru in dinamitarea oricarei miscari politice coerente, incurajand minciuna, delatiunea, intriga si folosind, in cele din urma, chiar si crima. Si-a asasinat oponentii pana la rangul de prim-ministru, dar si intreaga tara intre timp. A reusit sa duca de rapa toata armata, mesterind contracte cu tot felul de companii diferite, numai in scopul de a-si lua spaga de la toti, indiferent ca pustile erau de un fel, gloantele de alt fel si baionetele nu se potriveau cu pustile. Cum poate un rege sa ia spaga de la toti pe spinarea propriului popor putem afla cu durere citind istoria Romaniei. Cand, in sfarsit, Carol al 2-lea stapanea tot ce putea stapani, istoria a venit peste el si a micsorat Romania cu o treime. Nemaiputand face nimic, Carol al 2-lea si-a strans catrafusele intr-un tren si si-a parasit sereleul.
Cu simturile amortite de atata putere, crosetand la voturile de care are nevoie pentru a bloca “asasinarea” lui Boc al 4-lea, Carol al 3-lea a uitat sa faca ceea ce stia pe vremuri perfect: sa plece urechea la vorbele mistretului ce se uita cu ochiul sticlos la hipnoticul argintiu din sigla televiziunii nemogulare. Ar fi aflat astfel ca Busu, acest termometru harsait, din gura caruia aflii ce e in stomacul bizonului, ar fi aflat deci “ca nu se mai poate asa”.
Astazi de dimineata, nitam-nisam, dupa ce a citit cifrele de pe prompter, dupa ca ne-a spus cum sa ne imbracam maine, Busu s-a intristat. Ceilalti doi – pentru ca sunt doi, un baiat si o fata, care-l intreaba si el aspunde – l-au intrebat: “De ce esti trist, Busu?”. “Pentru ca asa nu se mai poate!”... raspunse el. “Mi s-au imbolnavit fetitele si a trebuit sa scot niste bani din buzunar pentru asta si nu vreau sa ma gandesc (a inchis ochii) ce trebuie sa fie in sufletul unuia care ar avea aceeasi problema, dar are salariu minim pe economie!” Au urmat multe secunde in care toti 3, Busu si cei doi, cautau ceva pe jos cu privirea. “Mda” ziceau ei pe rand, “Mda, nu se mai poate”.
"Les sanglots longs des violons de l'automne"
Eu nu ma uit zilnic la Busu, insa stiu ca el si tot ce se afla in jurul lui sunt un mare termometru infipt in rectul bizonului tele-lobotomizat si ca daca stii sa-l citesti sub lupa, afli temperatura animalului cu o precizie asa de fina incat poti paria pe ea. De ce? Pentru ca acest termometru argintiu traieste din anticiparea temperaturii animalului. El trebuie sa stie dinainte, sa nu cumva sa devina mai rece sau mai cald, pentru ca animalul, jenat,l l-ar scoate imediat din posterior. Adica ar apasa fatal pe alt canal la telecomanda.
In Busu veritas, Traiane! Dar nu, nu-ti mai zic asa, iti zic cum am inceput: Carol al 3-lea! Si stii de ce? Pentru ca vei fi abdicat si dupa tine va veni, fatal, un Antonescu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
