vineri, 4 decembrie 2009

De pe facebook-ul meu - 3 dec 2009

Ada-Maria Ichim

Iar m-ai sters Koluk? Si de ce te dezamagesc? Pentru ca am consistenta in actiuni: sunt, am fost si voi fi ANTI-COMUNISTA? ANTI-JEG! ANTI-HOTI! si mai ales ANTI-SECURISTI. Ma intreb cine avea grade la tine in familie de accepti comunismul cu asa usurinta.


HOTI - hoti de bani, hoti de vise, hoti de idealuri, hoti de capital politic. Niste jeguri care ataca sub centura cu minciuni sfruntate.

Sa-ti traiasca, Koluk, sper ca acum te-am dezamagit complet! Caci nu stiu ce m-as facea daca cineva ca tine m-ar aprecia!

Brrr! Cineva care are o parere buna despre Geoana are o parere buna si despre mine! Eu cu Geoana in aceeasi oala a aprecierii lui Koluk.

The beauty is in the eye of the beholder, and so is the ugliness.... See More

Sper sa te dezamagesc in continuare cu rectitudinea mea morala, cu alegerea mea ANTI-COMUNISTA, Pro-Timisoara, Pro-Piata Universitatii, Pro-Basescu.

Ada-Maria Ichim

2 hours ago · Delete

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Viata e greu

Pentru Leo, pentru Serban, pentru Raluca, pentru Niculae,  pentru Luciana si Valentin, pentru Ada si Dragos, de la KoluK, cu drag, fara numar!

http://www.youtube.com/watch?v=mXe4f0dExRM

vineri, 27 noiembrie 2009

Cui ii pasa de parerea mea?

Salutare tuturor! Cosmin, un proaspat prieten ma intreba intr-un mail daca e bine sau nu sa-si invinga repulsia de a-l vota pe Geoana. I-am raspuns cu urmatoarele, lui si celorlalti din cercul noastru de discutii:

Cosmin a pus o intrebare legitima: e cam cu greata votul acesta. Dar parca am ma...i fost nevoiti acum 9 ani sa o facem, nu? Si atunci am avut probleme, dar l-am votat pe Iliescu impotriva lui Vadim. De ce am mai avea acum? In locul lui Iliescu este Geoana, un salt inainte totusi. In locul lui Vadim este Traian Basescu, un salt calitativ evident. Daca e s-o luam doar in modul, avem candidati mult mai capabili decat acum noua ani, deci democratia se afla intr-un real progres. Problemele apar atunci cand incepi sa judeci mai in profunzime, cum foarte lucid o face Valentin (voteaza cu basescu, pentru o posibila resetare prin explozie a sistemului). Voi incerca in cele ce urmeaza sa o fac si eu, my way.

Mi-am pus intrebarea: sa il votez pe cel care a spus "20 000 de euro bani cash pentru fiecare roman intors in tara" sau pe cel care a spus "va propun ca o data la 3 luni sa ne vedem aici, in piata Universitatii"? Sa il votez pe cel ce nu-si da afara soacra sau pe cel care-si planteaza fiica in parlamentul european? Mi-am pus tot felul de astfel de intrebari similare si am observat ca la primul nivel ambii candidati sunt la fel de buni sau la fel de nepotriviti cu valorile mele. Totusi, la nivelul nuantelor observ ca ceea ce afirma Geoana sunt “forestgumpisme”, fata de Basescu, care suiera “JR-isme”. Practic Geoana latra, iar Basescu musca. Geoana iti da cu bata in cap, iar Basescu iti da tot la cap, dar cu glont de vidia si dintr-o pusca cu luneta. De Geoana nu mi-e frica, dar de Basescu imi e. Geoana e benign, Basescu e malign.

Mai tineti minte? Vadim a luat tot 20% cat avea el de la ultrasii lui din Turul 1. Nimeni nu a votat cu el din cei ce pierdusera in T1. Totul s-a dus, cu greata sau cu lamaie, in urna lui Iliescu. De data aceasta multi se vor duce totusi in urna lui Basescu. Da, vor fi oameni care au votat cu Vadim, cu Crin sau cu Gigi care vor vota in T2 cu Basescu. Dar nu cred ca ei vor fi majoritatea. Se va intampla exact ca in anul 2000: Geoana va culege celelalte voturi si va castiga greu, dar va castiga. Dar nu despre asta intreba Cosmin.

Cosmin avea o problema morala: cum sa votez cu cei impotriva carora lupt, impotriva carora am ales sa ma implic cat de cat in politica? Cum sa imi neg optiunea initiala? Pai, Cosmin, greseala e in alta parte si iata unde: a-l vota pe Geoana NU INSEAMNA A-L VOTA PE ILIESCU, PE VANGHELIE SAU PE HREBENCIUC! Aici e greseala ca si tu si foarte multi altii inca amestecati prea tare alegerile prezidentiale cu alegerile parlamentare! Ceea ce ar cam trebui sa inceteze, pentru ca este ingrijorator de antidemocratic. Da, stiu: asa a fost mereu in Romania! Dar de aceea ne-am intalnit in seara aceea la motoare sa discutam despre Johannis! Eu cred ca atunci toti speram realmente sa descoperim un pic de piatra filozofala care ar fi capabila sa schimbe raul politic in "normal politic" macar, daca nu in "bine politic".

Raul e in noi! Calcam fara sa vrem democratia in picioare pentru ca ea, saraca, e prea lipsita de vlaga sa mai spuna ceva si aproape nu se mai poate ridica de pe caldaram. Haideti sa incetam sa mai punem semnul egalitatii intre presedinte si putere executiva cum gresit ne-au obisnuit toti presedintii romani de pana acum. Haideti sa numim un om ca presedinte si sa-l amendam de fiecare data cand favorizeaza un partid. Haideti sa luptam sa asezam pe tronul Romaniei democratia si s-o aparam pe ea mai intai si abia apoi persoanele politice. Haideti sa votam nu un partid, ci un om.

Daca inca aveti probleme in a-l vota pe prostanacul de Geoana, am sa va spun ce inseamna a-l vota pe Basescu. El a dat o lovitura traumatizanta democratiei romanesti: a incitat 75-85 % din romani sa isi "simplifice" democratia, nespunandu-le ca atunci cand doua camere parlamentare se cearta intre ele, democratia TRIUMFA! Cel mai bun lucru care se poate intampla intr-o democratie este ca unii in parlament SA SE CERTE! Faptul ca ei se cearta acolo, si nu in strada, este echivalent cu faptul ca doua state, in loc sa se lupte in razboi, isi sublimeaza testosteronul in exces intr-o arena olimpica, trimitandu-si sportivii sa se bata pentru o medalie si un imn cantat. Cearta in parlament, cearta intre doua camere ale parlamentului, cearta dintre guvern si parlament este ESENTA democratiei, este mecanismul care macina minciuna si face sa triumfe prin argumente adevarul. Ceea ce e bun pentru toti rezista oricaror certuri din orice parlement, pe cand ceea ce este bun numai pentru unii nu poate rezista acolo decat un timp limitat. Fraierindu-si cetatenii sa dizolve o camera, Basescu utilizeaza acelasi siretlic prin care Adolf Hitler si-a construit incet-incet, puterea (incendierea Reichstagului, urmat de http://en.wikipedia.org/wiki/Reichstag_Fire_Decree). Nu spun ca Traian Basescu vrea sa ne arunce intr-un haos de ura cum a facut-o Adolf, dar ma sperie destul de tare asemanarea.

Daca imi pun intrebarea: “care dintre cei doi candidati din T2 este mai bun pentru tara?”, cred ca voi raspunde asa: “amandoi sunt la fel de prosti, cu un minus la Basescu, pentru ca el a fost 5 ani presedinte si nu prea am simtit mari realizari lui datorate. Daca imi pun intrebarea: “care dintre cei doi candidati in T2 poate fi mai rau pentru tara?” imi dau raspunsul imediat: Basescu. Da, el este mult mai destept decat prostanacul de Geoana si mult mai incrancenat. Cand ma gandesc cum s-a folosit de legea pregatita pentru Adrian Nastase, aceea ca presedintele sa numeasca prim-ministrul, cum poate el singur tine piept unei majoritati evidente din parlament, mi se face pielea de gaina.

Acestea fiind spuse, ma duc la vot fara nici o problema de constiinta.

marți, 17 noiembrie 2009

Cea mai distractiva reclama din lume

In sfarsit, am gasit-o! A aparut pe youtube si are doar 2000 de vizionari. Dar are sa aiba mult mai multe. Enjoy!

http://www.youtube.com/watch?v=7BtpJ4ek0z4

A! Si, evident, putina politica. Celor care cred ca "capitanul" ne poate salva: salvarea noastra nu are culoare, chiar daca portocaliul e o culoare foarte simpatica.

joi, 5 noiembrie 2009

Tara lui


Sunt pregatit: pot cina in iad, asa cum imi propunea spartanul din “300”. Pot cina chiar si de pe 22 noiembrie, nu trebuie sa astept 6 decembrie. Cum va spuneam: sunt mai pregatit ca niciodata sa mor ranit din dragoste de normalitate.

Ma uit la ultrasii lui Basescu: multi fumeaza tigara de la tigara, ca el. Ceilalti sunt tacuti si incordati, ca un pistol cu siguranta scoasa, gata sa traga foc cu foc sau foc in rafala. E interesanta isteria lor. Ma intreb ce ii mana in lupta. Ce-i face sa fie portocalii pana la moarte.

Imi place sa stau cu ei de vorba si sa-i provoc la un discurs. Cand l-am intrebat pe unul dintre ei ce cauta Elena Basescu in parlamentul european, mi-a replicat agresiv: “Da’ Vadim si Becali ce cauta acolo?” Ca si cum daca cei doi netoti care ne scapa tara de hoti ar valida “liber la nesimtire” la delegari in capitala belgiana. Pai daca-i asa, n-am nimic impotriva! Asa cum ma bucur nespus ca hotii din 311 au plecat toti la Roma si la Paris si ca acuma pot sa-mi uit si portofelul pe scaunul din autobuz ca nu mi-l fura nimeni, tot asa ma pot bucura si cu trimiterea “nasoilor” in parlamentul uniunii europene. Numai sa fim constienti de ceea ce facem. Un alt semi-ultras al lui TB imi spunea zambitor: “Si ce? Daca ar fi vorba de fiica-mea, as face la fel. As baga-o acolo! Mi se pare nomral s-o ajut ca de-aia e fiica-mea!”

Tare, nu? Ce logica de satra! Dar, cum spuneam, sunt gata sa imi iau gustarea in iad. Sunt pregatit sa-l am pe TB presedinte inca o tura. Ce, bunicu nu l-a avut pe cap pe maresalul Antonescu? Si a supravietuit, vesel si haios pana in ultima zi a vietii lui. Dar daca tot accept mioritic iadul, macar ma uit pe furis la dracusori. Si la ce spun ei pe gurita, caci, dupa cum bine stim, gura pacatosului adevar graieste. Astfel, mi se pare fabulos cum spartanii portocalii ma trateaza drept “comunist” pentru simplul fapt ca nu votez cu Basescu. Adica ei, care au acceptat alianta PSD-PDL de impartire a Romaniei pana la ultimul hectar deconcentrat, nu simt nimic rusinos in asta, dar eu, care ma bucur de alianta ad-hoc din parlament care il propune pe Johannis premier, eu sunt un comunist nemernic! Ei sunt curati ca lacrima, eu sunt vandut comunistilor.

Tare, nu? Hai sa va mai spun una: cica in spatele lui Johannis ar sta Hrebenciuc! Incredibil, nu-i asa? Adica portocalii cred ca tot ce-i premier e ca Boc: e prevazut cu sfori si tace si face ce i se ordona! Iar eu sunt intelectual prostituat, ca am tinut cu Basescu, dar acum m-am dat cu comunistii!Adica ei, care au sedus si apoi abandonat toate formatiunile politice, rand pe rand, ei sunt mari strategi ai tarii, nu manipulatori.

Tare, nu? Mai tineti minte “solutia imorala”? ce haioase amintiri! Adica cum, ma, imorala? Adica eu de ce sunt comunist si portocalii nu sunt niciodata? Adica ei s-au unit cu partidul lui Vioculescu, apoi cu partidul lui Patriciu, apoi cu partidul lui Iliescu si tot eu sunt comunist imputit? Tare, nu?

Cand le bat obrazul portocaliilor cu privire la nesimtirea asta cu referendumul, ei tipa ca din gura de sarpe: “Ce vrei? Are voie!!!” Pai ce, ma, am spus eu ca nu are voie? Am spus ca-i nesimtit, ca isi face campanie electorala folosindu-se de prerogativul prezidential de a organiza referendumuri. Niciun portocaliu nu vrea sa vada ca referendumul asta nu duce nicaieri, decat la incercarea disperata sa iasa TB din turul 1, ca in turul 2 e mult mai dificil. “E legal? Atunci are voie!” Pai nu de voie vorbesc eu, dragii mei. Eu vorbesc de dreptate, de corectitudine, de coloane vertebrale, de chestii d’astea marunte.

Da! Are voie! Are dreptul s-o faca! Doar ca e ca si cum ti-ai recupera TVA-ul de pe facturi de tampoane cand firma ta face calculatoare. Inainte sa zica Basescu de referendum, nu spunea nimeni despre el. Dupa ce a zis tatucul, gata, toata lumea a inceput in cor: „Murim, luptam, referendumul aparam!”

Bine, ma, aparati-l! Dar voi aratati mai mult a garzi maoiste, cu carticica dreptatii portocalii in mana, nu eu! Eu incerc sa gasesc o solutie, alta decat cea din 2004! Da, in 2004 am fost si eu ultras ca si voi si eram disperat ca: “Maaama, iese Adrian Nastase si ne intoarcem la comunism!”. Uite ca a iesit Basescu si a facut el guvern cu partidul lui Adrian Nastase, optand, ca de fiecare data in viata sa, pentru o solutie imorala.

Incepe sa fie un sablon repetitiv solutia asta imorala! Cum stersul este englezesc, cum intorsura este ca la Ploiesti, tot asa solutia calcatoare de principii pare sa fie patent portocaliu.

Stau pe margine si analizez care sunt valorile ultras portocalii. Incerc sa vad pentru ce sunt ei gata sa moara in lupta. Si observ, paradoxal, ca o mare parte din electoratul TB este fostul electorat al lui Iliescu! Sunt acei oameni fini care nu pot concepe altfel lumea decat cu conducatori. Napoleoni sau Ceausesti, nu conteaza, unul sa fie sa-l stim si noi ca doi sunt prea multi si se oboseste neuronul.

Daca lucrurile stau asa, imi pot sorbi cafeaua linistit: cu toata pleiada de ostasi credinciosi, cu Blaga, cu Udrea, cu Boc, cu Ridzi, cu Elena Basescu si cu Traian Ungureanu, cu toate panzele portocalii intinse in vant sa impinga inainte muribunda “Biruinta”, Traian spartanul nu are suficienta putere sa ne tarasca in iad.

Vom ramane pe pamant cu dobitocii nostri benigni.

„Crinuiti le-om duce toate, de-or fi geoane, de-or fi altii noi…”

(desen de Ovidiu Stanciu)

joi, 22 octombrie 2009

Mega-fotbal si giga-distractie

Daca spectacolul politic ar fi unul de fotbal, ne-am distra pe cinste!

Imaginati-va cum ar juca echipa lui TB: dupa golul primit dintr-o pasa lunga de la liberal, preluata de socialist si strecurata incredibil cu ajutorul ungurului si a sireturilor celorlalte minoritati, TB simte in ceafa rasuflarea rece a nealegerii. Inca mai are goluri din meciul tur, in 2004. Dar nu mai are puterea sa dea gol, asa ca joaca la obstructie. Daca cele doua varfuri, liberalul sau socialistul, mai scapa pe laterale, e mancat: pierde la golaveraj!

Portocalii lui sunt obositi si ineficienti. El este singurul care mai poate sa lupte. Dar gol, clar, nu mai are cum sa bage, asa ca singura sansa este sa dea la gioale.

Si iata-l ca reuseste sa lupte admirabil in aclamatiile fanilor: Liberalul si socialistul combina la mijlocul terenului, fac un nemtesc 1-2-1-2 perfect executat, dar TB intervine printr-o alunecare dura si ii culca la pamant pe amandoi. Cum a reusit? Simplu, nerespectand regulile jocului.

Liberalul si socialistul se tavalesc faultati pe jos. Dar nu se da fault. Stadionul e un vulcan. Nimeni nu mai poate sta pe scaun. Toata lumea urla si huiduie. TB zambeste perfect: asta si vrea. El nu poate juca in fata unui stadion indiferent. El are nevoie de spectacol ca sa dea spectacol.

Nu mai sunt multe zile si se va desemna campionul. Pana atunci, lupta e ascutita. Deja nu se mai mira nimeni de flegmele care zboara de la o echipa la alta. TB le aude suieratul prin aer si se bucura: a schimbat regulile in asa hal, incat isteria deja e confundata cu normalitatea. Vuietul stadionului este pohta ce-a pohtit. Se hraneste din haos, traieste pentru haos si este gata sa faca orice pentru ca sa aiba haos mereu.

Drama este ca nimeni nu se prinde ca spectacolul asta este fix ceea ce nu ne trebuie. Daca ar fi fost un meci de duminica, okay, ne uitam toti la el si reluam lucrul luni. Daca ar fi fost un film, okay, ne uitam o ora si jumatate la el, ne hahaiam si ne duceam a doua zi la lucru. Numai ca meciul asta tine de 5 ani!

De 5 ani lungi TB da circ si nimic altceva romanilor, si asa destul de lenesi din fire! De 5 ani nimeni de la stat nu mai munceste cu adevarat, ci doar simuleaza sau cel mult lucreaza in ralenti. Nu se construiesc blocuri, autostrazi, spitale sau fabrici. Nu se face agricultura, nu se produce carbune, nu se produce mobila si nu se fabrica otel. Nu prea face nimeni nimic. Singurii care mai fac ceva sunt cei din middle class, care daca ar sta sa se uite la acest infinit “Tanar si nelinistit” politic, ar sta pe banii lor.

Cat ne costa spectacolul asta – palpitant, de altfel – care blocheaza aproape orice alta activitate a statului? Pai e simplu de calculat: GDP-ul per capita in Romania e undeva la $9300 pe an. Adica frecand-o romaneste la cald si la rece, reusim sa producem banii astia, fiecare dintre noi, pe an. Suna bine, nu? Adica ne ducem la circ in fiecare zi si chiar mai reusim sa facem si un ban intre pauze. Ce iuzie tembela traim!

Daca am refuza circul fara paine al lui TB, am reusi sa producem nu $9300 pe an pe cap de locuitor, ci $35000, cum e cazul Spaniei, o tara nu foarte bogata din Europa de dinainte de marire.

Distractia noastra costa per cap de locuitor 35 000 minus 9 300. Adica 24 700 de dolari pe cap de vita hahaita. Adica 67 de dolari pe zi. Fiind ceea ce suntem in loc de ceea ce am putea fi, platim zilnic 67 de dolari pe zi. Tare, nu?

Meciul asta de dat la gioale, de hahaieli si de scuipati ne costa pe fiecare dintre noi 67 de dolari pe zi, de la primul nou-nascut pana la ultimul muribund. 67 de dolari pe zi dam fiecare dintre noi ca sa fim “romani de cacat” – cum adesea spunem noi despre noi – in loc sa fim altceva, de exemplu simpli spanioli.

Multumim pe aceasta cale celui ce a inventat acest joc si care ne tine in loc doar pentru a ne da de sus, la toti, ceva.


(desen de Ovidiu Stanciu)

joi, 15 octombrie 2009

La moartea unei papusi de lemn



Nu mai vazusem demult atata lumina in ochii premierului. Spun premier pentru ca in acea clipa a zilei de 13 octombrie 2009, cand a luat pentru ultima data cuvantul in parlament, domnul Boc inca era premier. Stia ca nu mai are mult de trait in insuportabila postura in care se afla fara voia lui de 10 luni. Simtea ca sforile care il controlau zvacneau nervos si incoerent, prevestind un colaps eliberator.

Relaxat ca orice maur care si-a facut datoria, Emil Boc si-a gasit ceva curaj sa mai atace o moara de vant. Cu mica-i sabie facuta din vorbe de carton incepu a impunge panzele de paianjen de pe peretii cojiti ale unei biete mori de vant pe usa careia parca scria “pensii”.

Scanteile din ochii lui nu erau acelea ale copilului care-si pedepseste jucaria pentru ca l-a lovit. Lumina venea din alta parte, din acea vreme in care Emil Boc era dus de o coloana oficiala dintr-un oras in altul. In acea zi de vara, Emil Boc a avut puterea sa lupte cu supra-eul si sa opreasca pe dreapta ditamai coloana oficiala pentru o clipa de reconciliere cu propriul sine. Emil lua coasa unui taran, inchise ochii si secera iarba cu pofta.

Cu fiecare fir verde taiat, Emil Boc visa ca taie un alt fir nevazut. Cu fiecare miscare de coasa, Emil Boc spera ca macar sa subrezeasca acele fire de care nu poate scapa, fire care il legau bolnavicios de o teribila vointa exterioara.

Da, nu mai vazusem acea lumina eliberatoare in ochii premierului de pe vremea cand, satul de tot ce i se intampla, a oprit la propriu ceea ce i se intampla si pentru o clipa s-a opus pasiv inopozabilului. Cosind. Pentru o clipa nici zeul nu l-a putut opri sa fie el insusi: un om care iubeste viata simpla, care nu se poate stapani in a strange de cu vara pentru la iarna.

Nu am crezut niciodata in mitul soldatului care ramane in ariergarda, pentru a intarzia sinucigas inamicul, in timp ce camarazii lui castiga timp si se retrag. Dupa ce am vazut acea liniste mioritica in ochii lui Boc, va jur, am inceput din nou sa cred. Uitati-va atenti in ochii lui Boc: i-a spus mioarei ce sa-i puna la cap si aseapta linistit sa se termine totul. Cred ca nici nu-i mai pasa daca sforarul se realege sau nu. Cred ca abia asteapta sa creasca iarba din nou pe dealul Feleacului.

(desen de Ovidiu Stanciu)

miercuri, 14 octombrie 2009

Un guvern pentru Iohannis

Haideti sa incetam sa ne vaicarim ca nu se poate nimic in Romania! Haideti sa incetam sa-l punem pe "NU" in fata! Haideti sa nu mai deschidem gura decat daca avem ceva POZITIV de spus! Haideti sa nu mai fim negativisti ci doar pozitivi!
Pe scurt: haideti sa-l ajutam pe Iohannis sa-si faca guvenul! E si guvernul nostru, da? Haideti sa ne dam cu parerea si sa scoatem din noi tot ceea ce este mai bun! Haideti sa fim de-acum incolo constructivi si niciodata distructivi. Haideti sa ne reinventam dupa 20 de ani ca cetateni politic activi care au invatat sa taca atunci cand nu au nimic de spus si care graiesc cu parcimonie. Nu v-ati saturat pana peste cap de comentatori caragialesti care nu pot face politica decat negativa si doar cu halba in mana?

Iata ce va propun: haideti sa descoperim oameni pentru un viitor guvern. Eu am cateva idei interesante:

sanatate: campion absolut, Arafat, creatorul SMURD-ului. Cred ca este iubit de orice om inteligent din Romania.

finante: haideti sa-l rugam pe domnul Mugur Isarescu sa ne dea o solutie. Eu l-as asculta cu ochii inchisi. Voi?

Ministerul muncii: am o propunere soc: Ion Iliescu! Da, stiu, se rasucesc in mormant mortii din '89! Dar ganditi-va ce sansa ii oferim domnului Ion Iliescu: aceea de a face ceva BUN pentru tara sa! Visez? Oare? Ganditi-va ce sansa de prietenie intre clase sociale rivale! Ideea are potential! Dar, va rog, daca e prea stupida, amendati-o !

Educatie: Emil Constantinescu. Merita aceasta unica sansa? Eu cred ca da! Eu cred ca ne putem reinventa ca popor care stie in momente critice sa ierte! si ce frumos ar fi ca in momente de criza sa vina sa ajute si fostii presedinti!

Nu stiu ce minister sa-i potrivesc doamnei Alina Mungiu Pippidi. As vrea sa o recompensez pentru rectitudinea de a fi singura membra PDL care s-a impotrivit nesimtirii promovarii Elenei Basescu. Eu cred ca dansa merita mult pentru acest lucru. (ca sa nu mai vorbim ce celebrul articol “la moartea unui clovn” care este o bijuterie jurnalistica)

Hai! voi ce propuneti? Va ascult! Orice, numai sa fie inteligent! Asta inseamna sa facem politica! Sa construim! Hai, hai, ca nu e greu! Dezmortiti-va creierele netezite de prea mult stat pe bara!

Multumesc mult!

marți, 13 octombrie 2009

Continuam!

(Klaus Iohannis nu uita, Romania chiar te vrea! - partea a 4-a)


Dragi prieteni!
Pe 2 octombrie domnul Klaus Iohannis mi-a scris o scrisoare! Va marturisesc ca e grozav sa iti scrie cineva atat de important. E valorizant, e reconfortant si mai presus de toate e validant!

Vreau sa va asigur pe toti cei care m-ati ajutat sa strangem semnaturi ca daca nu erati voi, eu n-as fi primit scrisoarea de mai sus. Stiu foarte bine ca va datorez momentul de satisfactie. De fapt, stiati ca voi stii asta, pentru ca v-am marturisit intr-un post anterior ca inca de la prima semnatura colectata – cea a Catalinei - m-am simtit mai responsabil si dator.

Si pentru ca vorbim de nemti, haideti sa trecem la subiect: pe scurt, dansul mi-a multumit pentru efort. Mi-a spus ca doreste sa ramana alaturi de sibieni, ceea ce oarecum m-a intristat. Dar a incheiat cam asa: “Rămânem cu speranţa în mai bine şi urmează să vedem încotro se vor îndrepta acţiunile şi deciziile actualei clase politice şi a viitorului preşedinte.”

Am stat si m-am gandit: ce trebuie sa fac? Si i-am raspuns cam asa:

“Stimate Domn,

Sunt absolut onorat de scrisoarea dumneavoastra si de cuvintele pe care mi le-ati adresat. Va marturisesc ca sunt chiar emotionat: nu cred sa mai prind curand ziua in care un primar faimos al unui oras faimos sa mi se adreseze direct, nominal.
[…]

Tara cam arde. Vremurile sunt cam grele. Nu cred ca este tocmai momentul ca fortele binelui sa joace cartea modestiei.

Desigur, voi respecta dorinta dumneavoastra de a ramane primar in orasul natal, alaturi de oamenii care va iubesc. Sibian insa de-as fi, v-as ruga sa nu stati deoparte. V-as ruga sa incercati sa mergeti la Bucuresti si sa faceti ceva greu de facut, nu sa ramaneti oarecum linistit in acel Sibiu sigur pentru dumneavoastra. Siguranta dumneavoastra de acolo e fragila: ea poate fi surpata oricand de un tzunami venit dintr-un Bucuresti din ce in ce mai convulsionat, mai exploziv, cutremurabil din temelii de nenorocita de clasa politica pe care o avem.
[…]”

Politica se pare ca este de partea mea: astazi guvernul Boc a cazut printr-o motiune de cenzura, iar initiatorii acestei motiuni l-au propus pe Klaus Iohannis ca prim ministru!

Sa fie oare semnaturile pe care le-ati strans voi cauza propunerii liberale? Mie imi place sa cred ca da! Asa ca va propun: haideti sa continuam!

Haidesti sa strangem in continuare semnaturi pentru a-l invita pe domnul Klaus Iohannis sa intre in cursa prezidentiala!

Da, ati citit bine! In cursa prezidentiala! Stiu, pe 22 octombrie se inchide lista cu candidaturi. E ok! Klaus Iohannis va fi premier si cineva va fi presedinte.

Dar cat timp va fi acel om presedinte? Deja stiti ca si Traian Basescu era cat pe ce sa nu mai fie presedinte pentru ca parlamentul l-a suspendat anul trecut. Evident, poporul l-a reconfirmat, dar pentru cateva saptamani a fost suspendat.

Dupa decembrie 2009 niciun presedinte nu va mai fi atat de popular incat sa fie sigur ca isi poate duce mandatul pana la capat. Indiferent de ce se va intampla, noi trebuie sa anticipam lucrurile. Eu sunt un om practic si vreau sa am mereu un plan B. Iar planul meu B este: Klaus Iohannis presedinte!

Va propun sa continuam sa strangem semnaturi si sa fim pregatiti in cazul in care va fi nevoie de opinia noastra. Chiar daca pesedentia tarii va fi libera dintr-un motiv sau altul si Klaus Iohannis este in acel moment premier, planul nostru are sens, deoarece dansul este mult mai potrivit ca presedinte. si daca suntem multi, sunt convins ca ne va asculta.

De aceea vreau sa fim pregatiti pentru a-l invita sa-si ocupe locul ce i se potriveste cel mai bine, adica acela de presedinte al romanilor. Pasii mici sunt mai siguri, nu credeti? Daca drumul spre Cotroceni o coteste neasteptat prin victoriei, asa sa fie!

Dragii mei, continuam? Va rog din suflet!
Multumesc!

joi, 17 septembrie 2009

Un caiet pentru Klaus

(Klaus Johannis nu uita, Romania-i tara ta! - partea 3)

3 prieteni mi-au transmis ca sunt de acord cu propunerea mea!!!!

George are si el cateva semnaturi! Multumesc mult, George!

Caietul Ralucai! :)

si cei din Chicago!!!


Cine mai vine cu noi? Hai!

....
Am inceput sa primesc mailuri de la oameni pe care nu-i cunosc. Vin intr-un ritm inca mic pentru placul meu, dar vin intr-un ritm optimist, ca intr-un film in care eroul principal este la terapie intensiva, a fost stabilizat, iar toata lumea e cu ochii pe acel aparat al carui nume nu-l stim, dar al carui ticait ne-a intrat in subconstient. Vorbesc de acel aparat care tresare voios la fiecare bataie a inimii eroului.

Exact ca in acele filme, ritmul scrisorilor pe care le primesc este plapand, dar incurajator. Sunt oameni din Alba Iulia, din Tg Mures, din Budapesta si din Toronto. Din Sectorul 3 si din sectorul 1, din Drumul Taberei si din centrul centrului.

Toti vor sa semneze! Unii chiar ma verifica sa afle daca nu cumva sunt o alta minciuna smechera care vrea sa le fure sufletul. Nu, anonime domn speriat, nu sunt nimic din ceea ce va inspaimanta: sunt doar tipul ala din poze. Ma gasiti in posturile anterioare. Mai intai cu un tricou portocaliu, apoi cu unul gri, apoi cu o camasa in carouri.

Uitati-va atent in ochii mei si utilizati-va inteligenta! Am eu fata de altceva decat ceea ce e evident ca sunt? E posibil ca sa fiu altceva decat un om obisnuit, doar cu oleaca mai mult curaj decat semenii lui? Credeti-ma, sunt doar exact ceea ce par a fi.

Ma intreaba multi de ce chestia asta cu pozele. Va spun inca o data si chiar nu voi obosi s-o spun: CHIPUL OMULUI NU MINTE! Oamenii care isi dau buna ziua se uita unul in ochii celuilalt si se evalueaza. In primele 10-15 secunde de la intalnirea cu un alt om afli cam tot ce trebuie sa afli in proportie de 75%. Asta doar daca ai ochii deschisi si mintea limpede.

Dualitatea semnatura-fotografie intareste gestul, facandu-l imposibil de falsificat in aceasta lume a aparentelor. Dar cel mai interesant lucru in toata aceasta miscare pe care v-am propus-o este DESCHIDEREA UNUI CAIET.

De fapt, a devenit interesant, pentru ca nu l-am anticipat. Cand Catalina a semnat in caietul meu, va marturisesc, mi s-a pus un nod in gat. Am zis ca e, asa, intamplator, dar nu era: Catalina ma delegase sa o reprezint! Semnand in caietul meu pentru a-l invita pe dnul Klaus Johannis sa intre in cursa prezidentiala, Catalina ma delega s-o reprezint. La fel si Bogdan, cel de-al doilea semnatar. La fel si ceilati: fiecare cu o catime de speranta in plus.

Nu stiu daca va dati seama, dar inconstient asta imi doream: sa am o responsabilitate. E clar ca din acest motiv am transformat acest blog dintr-un peretel in care bateam mingea micilor mele idei scenaristice intr-un megafon politic.

Am un caiet cu cateva semnaturi. Am un blog cu tot atatea fotografii ale celor ce cred in ideea mea. Dar am o mica problema: nu mai pot sa ma intalnesc cu toti cei care vor sa semneze, oricat de mult as vrea eu! Asa ca va rog pe toti cei care cititi acum acest blog sa va deschideti propriul vostru caiet de semnaturi in care il invitati pe dnul Klaus Johannis sa intre in cursa prezidentiala.






Iata ce fac eu de dimineata: dau copy/paste pe mail urmatoarei scrisori:


Buna Laura!

Iti multumesc pentru gandul bun! M-ai ajuta enorm daca ai deschide si tu un caiet de semnaturi! Stiu ca-i greu, ca-i o responsabilitate enorma sa fii purtatorul dorintelor unor oameni! Dar am mare nevoie ca acest virus bun sa se raspandeasca!

Te rog, deschide si tu un caiet studentesc in care scrie, te rog, pe coperta interioara: "Domnule Klaus Johannis, cei care semneaza in acest caiet va invita sa intrati in cursa prezidentiala." Atat si nimic mai mult! E suficient!

Apoi pune-te pe tine prima in caiet. Scrie: nr. 1, Laura B., oras, serie buletin, data semnaturii si semnezi. Apoi intalneste-te cu un prieten care vrea sa semneze si roaga-l sa scrie: nr. 2, X Xulescu, oras, serie buletin, data semnaturii si semnatura.

Nu uita, obligatoriu, iti faci cu el o poza! Ca sa nu poate nimeni contesta sinceritatea semnaturii! Fa-ti o poza normala. Exact ca si cum te-ai uita in ochii lui Klaus. Pune poza pe blogul tau. Daca nu ai blog, fa-ti unul caci e chiar mai simplu decat sa-ti deschizi un cont de yahoo sau gmail.

Apoi da-mi un mail cu linkul blogului tau. Eu am sa tin contabilitatea. Iti dai seama ce impact pot avea fotografii din CANADA, TORONTO cu oameni care gandesc la fel ca cei din Alba Iulia sau ca cei din secorul 3, Bucuresti? Ravasitor, crede-ma! Tocmai i-am scris unui prieten din Budapesta sa gaseasca cumva un roman cu drept de vot si sa-si faca o poza cu el in fata parlamentului! Ar fi absolut excelent! Iti dai seama ce bucurie putem naste? Ce miscare frumoasa in cel mai adevarat sens al acestui cuvant?

Hai, te rog, ajuta-ma! Be a part of it, cum zic New York-ezii!

Sarumana!

Lucian



Iata ce puteti face toti cei ce ati citit pana in acest punct blogul meu! Ma plec in fata atentiei pe care mi-o acordati. Va tin pumnii sa aveti picul ala de curaj care mi-a trebuit mie sa pornesc aceasta actiune. Nici nu aveti idee cat de puternici sunteti! Nici nu va dati seama cat de frumosi putem fi, noi romanii, in fata tuturor celorlalte popoare, alegandu-ne in numai doua luni un presedinte caruia niciun analist nu ii dadea decat sanse teoretice!

Let’s rock’n’roll it to the poll!


P.S.
Daca dezvaluirea seriei de ID in Canada reprezinta un risc, va rog eliminati aceasta cerinta cand semnati in caiete. Semnatura si fotografia sunt suficiente. Nimeni nu trebuie sa se supuna niciunui risc in aceasta colecta de semnaturi si fotografii. Multumesc pentru semnalarea acestui fapt!

Seria de buletin am introdus-o ca cerinta pentru o eventuala validare oficiala a semnaturilor, desi ele sunt doar o invitatie catre domnul Klaus Johannis de a intra in cursa prezidentiala. Multumesc inca o data.

miercuri, 16 septembrie 2009

Like a rolling stone

(Klaus Johannis nu uita, Romania-i tara ta! - partea 2)

breaking news! - un prim link despre noi:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/867841/Klaus-Johannis-candidatul-din-blogosfera/

Am inceput sa strang semnaturi pentru a-l invita pe domnul Klaus Johannis sa participe in cursa prezidentiala. De ce fac asta? Pentru ca nu ma mai simt in siguranta in propria mea tara si simt ca trebuie sa fac ceva urgent. Pentru ca simt ca nimic nu mai este in regula in politica tarii mele si ca plutesc in aer nori de furtuna. Si din mai multe motive pe care daca vreti sa le aflati, va rog sa cititi postul meu precedent. In acest post vreau sa va vorbesc de cei care simt la fel ca mine.



Am inceput sa strang semnaturi intr-un caiet obisnuit. Fiecare isi scrie numele in clar, apoi seria de la buletin, apoi orasul in care s-a nascut, apoi data la care scrie, apoi semneaza.



Apoi facem un lucru pe care nu l-a mai facut nimeni! Rugam pe cineva sa ne faca o fotografie. Noi doi, zambindu-i domnului Klaus Johannis, sperand ca ideea noastra va face click si in mintea altora si ca ni se vor alatura multi intru semnatura si fotografie.



De ce semnam intr-un caiet si apoi ne facem o fotografie? Pentru ca vrem sa intarim semnatura cu un zambet, pentru ca vrem ca cel care ne merita semnatura sa ne vada si zambetul, sa ne poate privi in ochi si sa ne evalueze sinceritatea. Ei bine, aici este taria noastra! Nu numai ca avem curajul sa semnam, dar avem curajul sa ne imortalizam gestul, sa aratam cum aratam in clipa semnarii, sa ni se vada chipul senin si lumina din ochi. Sa fie clar pentru toata lumea ca nu suntem o lista anonima, ci un grup de oameni adevarati, frumosi, curajosi, inteligenti, intr-o sincronicitate de invidiat.



Iata primele poze! Iata primii oameni care au semnat in caietul meu! Vi-i prezint pe Catalina si Bogdan...




... pe Cosmin, Ilinca si Dominic...






... Pe Cristina, Cosmin 2 si Avram Silviu...



... pe Bogdan 2, Gabriela, Rebeca...





... si Dan!



Si Dana, Dan si Romi.




si George!



Acum va rog sa va intoarceti mai su, la cel de-al treilea semnatar. Primul Cosmin (poza cu sfesnicul intre noi doi). Ei bine, el mi-a dat o idee grozava! Dupa ce a semnat in caietul meu si ne-am facut fotografia, mi-a spus, asa, visand cu voce tare: “Mama, ce misto ar fi sa am si eu un caiet de semnaturi!”


Aerul din acea camera s-a electrizat si ne-am dat seama ca am gasit secretul fisiunii controlate in fizica atat de complicata a ideilor politice! Ca niste fizicieni febrili, am adaugat primei reguli, aceea de a strange nu numai semnaturi, dar si fotografii cu cei ce semneaza, urmatoarea: cine semneaza intr-un caiet isi poate deschide propriul caiet! Proiectul "Klaus Johannis - Manhattan Project" incepea sa prinda vant in aripi.



Ca intr-un vis al retelelor multi-level-margetinkg, lucrurile au inceput sa se multiplice exponential! Iata-i pe cei care au semnat in caietul lui Cosmin! Alina, Florin si Irina...



... apoi Monica, Maria si Oana...




... apoi Ruxi, Vali si Simona.



Iar a doua zi, Mara si Alin.




Si din nou: Nae, Elena si Dragos!





Dintr-un foc (samnaturo-fotografiile lui Cosmin sunt - primele 9 - facute in acelasi moment, evident) Cosmin a dublat consistenta ideii noastre. Spun "noastra" pentru ca deja e upgradata de catre Cosmin si cine stie cine ce mai adauga! Deci, gata, nu mai este doar a mea: este a noastra, a celor care simtim ca nu mai trebuie sa lasam politica asta singura si de izbeliste, caci se nasc astfel numai monstri! Daca ne sincronizam, la inceput in idei simple, apoi in idei mai complicate, NOI CONDUCEM, nu ei! Haideti sa le aratam cat de puternici si cat de inteligenti suntem! Haideti sa le aratam ca daca vrem, ne punem in doar doua luni un presedinte care castiga DIN PRIMUL TUR! Daca Basescu a reusit in 2004, DE UNUL SINGUR sa ajunga presedinte, cum noi, grupul social al celor nascuti in Romania care avem coeficientul de inteligenta peste medie nu ne putem coagula in cea mai buna idee politica momentan posibila?

Deci dragi cititori: ii dam drumul la vale acelei mici pietricele a sperantei din sufletul nostru? O ajutam sa se rostogoleasca peste valea disperarii care ne cam sufla in ceafa? Le aratam “ACELORA” care ne cred prosti si neorganizati ca daca avem o idee si un campion, nu prea ne mai sta nimeni in cale?

La Timisoara, Oana a deschis si ea un caiet, dar inca nu si-a pus pozele pe blog! Am sa postez linkul catre ea “as soon as possible”. Catalin merge in weekend la el acasa, la Constanta si, evident, va deschide un caiet. Cine vrea sa deschida un caiet la Iasi? Ileana, te rog, deschizi si tu unul in Toronto? Hai, ca sunteti multi acolo! Andrei, pliz, deschizi si tu un caiet in Bretania aia superba? Cluj! Sa ma sune cineva din Cluj! Sau cautati-ma pe Facebook! Sau dati-mi un mail! Sau postati aici un comment!

Luati leapsa asta extrordinara de aici si hai s-o ducem cu totii la Sibiu, sa i-o dam lui Klaus Johannis si sa-i spunem: ESTI!

Let’s rock’n’roll!

marți, 8 septembrie 2009

Klaus Johannis nu uita, Romania-i tara ta!

(scrisoare deschisa adresata in primul rand oricarui nascut pe teritoriul Romaniei si abia apoi dansului)

Stimate Domn,

Sunteti si neamt, asa ca n-am sa pierd timpul si am sa va spun direct: va rog frumos sa participati la alegerile prezidentiale din noiembrie 2009. Probabil ca agenda dumneavoastra este diferita, dar nu prea avem ce face: situatia actuala este foarte grava.

Dupa cum vedeti, pactul PSD-PDL seamana din ce in ce mai mult cu pactul Ribbentrop-Molotov si ca atare eu ma simt din ce in ce mai polonez din regiunea Katyn. Ma simt astazi mai mult decat altadata tradat de clasa politica, asa cum si polonezii au realizat dureros in 1939 ca incredibilul se produsese: zvastica umbla pe strazi brat la brat cu secera si ciocanul.

Nu, nu exagerez: desi nu ar trebui sa le compar cu zvastica si secera si ciocanul, ci cu ceafa de porc si sticla de molan, sau cu micul si berea la pet, cele doua partide aflate acum la putere au devenit din ce in ce mai periculoase. Timp de peste 10 ani s-au luptat incercand sa se omoare unul pe celalalt pentru a putea castiga totul. N-au reusit. Asa ca au inceput sa gandeasca. Si pentru ca tot nu le pasa de lege, au zis s-o faca chiar pe fata. Ce-au de pierdut?

Stimate domn, s-au saturat s-o mai faca pe ascuns si s-au pus flamanzi la masa la impartit functii dupa “protocol”. Nu degeaba am amintit de pactul din 23 august 1939: asistam astazi neputinciosi la fezandarea si rumenirea Romaniei, la despicarea si impartirea ei in mici bucatele, dupa “protocol”, ca sa ajunga pentru toate gurile lor flamande, de la marii dulai si pana la micii catelandrii, proaspat intrati in haita. In acel pact infam care impartea Polonia ca pe un mistret gras deja fript, existau si niste note de subsol, niste zgarciuri care urmau sa se imparta ulterior. Acolo era mentionat si numele Romaniei.

Romania era un mistret inca neprins, dar care deja era in catarea amandurora. Romania din acel pact este Sibiul dumneavoastra de acum. Romania inca mai exista in oaze de normalitate sub formele coerente amintite mai sus si sub forme mai putin clar definite din care, de exemplu, fac eu parte.

Eu sunt un tip de 40 de ani, absolvent de invatamant superior, cu propria mea afacere, absolut independent din punct de vedere politic. Imi place sa cred ca fac parte din acea veritabila clasa de mijloc, de oameni care nu pot fi prostiti cu un discurs demagogic, bombat si efemer ca un balon umplut cu heliu.

Stimate Domn, daca nu ne unim dorinta de normalitate intr-o miscare coerenta si clar tintita, ei ne vor invinge. Ne vor invalui in fum de gratar politic, ne vor naclai cu mustarul “prieteniei” lor si inainte sa ne beleasca si sa ne protapeasca, isi vor face poze cu noi. Poze din acelea naclaite de sange, pe care vanatorii si le fac cu tot ce au impuscat.

Nu vreau sa am onoarea sa fiu intr-o asemenea poza langa dumneavoastra, doua victime aliniate frumos intre alte randuri de alte victime, aliniate frumos pentru estetica momentului. Nu vreau sa va spun cu ultima suflare: “Vedeti, v-am spus eu!” si apoi sa-mi dau linistit ortul popii. Eu vreau alt fel de poze.

Vreau sa ma lupt cu ei asa cum ei nu se asteapta sa contraatac si de aceea va vorbesc, considerandu-va un om la fel ca mine, un om ce respecta normalitatea. Ma adresez dumneavoastra pentru ca sunteti in primul rand normal, dar in acelasi timp special. Si asa va vor considera multi oameni aidoma mie, iubitori de normal. Alaturi de mine ei vor descoperi, daca inca nu au facut-o inca, cat de special este normalul din dumneavoastra, doar citind ce scrie pe wikipedia despre dumneavoastra:

Despite the fact that Sibiu's German minority had shrunken to a mere 1.6 %, Johannis has won two re-elections in a row, winning the 2004 election with 88.7%, and the 2008 election with 87,4% of the vote.

Aceste simple cuvinte il fac pe orice roman normal la cap sa fie instantaneu mandru ca e roman. Nu stiu daca va dati seama, dar adevarata decodificare politica a cifrelor de mai sus este aceasta: sunt strigatul nostru de disperare.

Care nostru? Ei bine, cei care nu datoram politic nici un sfantz din ce avem in cont, cei care mergem la Londra sau la Paris cu buletinul, mandrii ca suntem acum din tara Europa, judetul Romania, cei care cumparam din cand in cand o carte, un dvd sau chiar un windows cu licenta, cei care dam 100 si mai bine de lei pe un concert rock cu o trupa adevarata, cei care chiar reciclam hartie, cei care chiar isi cunosc istoria, pe scurt, in fine, cei care s-au saturat sa voteze CONTRA si vor sa voteze PENTRU!

Sunteti cel mai “pentru” de votat presedinte!

Si asta nu e concluzia mea, ci a multor prieteni cu care am “brainstormat”. Dar ne-am saturat de atata brainstorming si de data asta chiar vom trece la actiune!

Fie ca vreti sau nu, am sa fac urmatoarele: am sa strang semnaturi pentru A VA INVITA sa candidati la presedentie. Retineti: pentru a va invita! Eu si preietenii mei ne dorim sa culegem gram cu gram normalitatea, sa v-o dam chezas o vreme si sa va invitam sa va luati o responsabilitate enorma, aceea de a ne reprezenta! Vreau sa va conving incet-incet, trimitandu-va cate un mail cu fiecare samnatura a unui om care gandeste la fel ca mine si care va invita sa veniti pe o functie pe care nu neaparat v-o doriti. Dar pentru care sunteti, in opinia noastra, a semnatarilor, pentru moment, cea mai potrivita persoana!

Semnaturile vor veni, sunt sigur! Una cate una! Am sa-mi sun prietenii din marile orase si am sa-i rog sa faca la fel. Toate semnaturile vor fi adevarate. Am sa-i rog pe cei ce va vor presedinte sa imi citeasca blogul sau am sa le dau aceasta scrisoare deschisa sub forma de print s-o citeasca si daca sunt de acord sa semneze. Apoi imi voi face o poza cu fiecare din acei oameni si toate aceste poze vi le voi trimite pe mail. Ca sa stiti cum arata cei care va vor presedinte!

Chiar daca voi strange doar cateva sute de semnaturi, tot e ceva. N-am dat in nimeni, ci doar am coagulat opinii PENTRU CEVA! E acea etapa in care trebuie sa trecem din punct de vedere politic.

Sper sa strang multe! Cu fiecare zambet de roman pe care il veti primi pe mail va va fi din ce in ce mai greu sa ma refuzati. Sa NE refuzati.

Sau haideti s-o spunem altfel: cu fiecare semnatura/poza pe care voi reusi sa v-o trimit, sper sa fiti din ce in ce mai increzator in fortele dumneavoastra. Sunteti cel mai potrivit campion al normalitatii din Romania, domnule primar si sper, viitor presedinte!

Cu stima si speranta,
Lucian Dobrovicescu
utopiafilm@gmail.com

P.S.

Am uitat sa scriu ca am deschis un caiet de semnaturi pentru cei ce sunt de acord cu ce am scris si vor sa-l invitam impreuna pe Dnul Klaus Johannis SA SE INSCRIE IN CURSA PREZIDENTIALA! Meseria mea imi da sansa sa am ceva timp la dispozitie. Vreau sa ma intalnesc cu cei care vor acest lucru si sa ne facem cate o fotografie sa vada campionul nostru cum arata chipul celor care-l vor presedinte. Pentru cei ce nu sunt din bucuresti, am o alta solutie pe care am s-o anunt in curand.

P.P.S.

Primii doi care au semnat!
Iata-i pe Catalina si Bogdan, primii care au semnat!

Alti 3 prieteni dragi-dragi-dragi au acelasi campion ca si mine! Vi-i prezint pe Cosmin, Ilinca si Dominic. sunt foarte mandru de sprijinul lor!
Luni. am fost la munca si am mai colectionat 4 semnaturi: Cristina, Cosmin si Avram Silviu. Seara, la o bere, Bogdan s-a adaugat si el pe lista.
Celor ce vor mai multa informatie
http://www.klausjohannis.ro/
http://www.cotidianul.ro/klaus_johannis_stie_ce_vrea_sa_se_faca_atunci_cand_va_fi_mare_presedinte_sau_premier-78957.html
http://www.realitatea.net/proiect-de-presedinte---episodul-8--klaus-johannis--neamtul_511397.html
http://www.gardianul.ro/Klaus-Johannis,-candidat-la-Cotroceni!-Tariceanu-nu-vrea-sa-se-bata-cu-Basescu-la-prezidentiale-s130948.html
http://www.sibiul.ro/forum/viewtopic.php?t=2774
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/811215/KLAUS-JOHANNIS-quotNu-sunt-convins-ca-eu-sunt-solutia-anti-Basescuquot/
http://www.cancan.ro/2007-07-31/Klaus-Johannis---pregatit-de-Basescu-pentru-Cotroceni.html
http://www.cotidianul.ro/portretul_robot_al_presedintelui_romaniei_desenat_de_30_000_de_oameni_video-86457.html
http://www.cotidianul.ro/un_print_si_un_neamt-79499.html

joi, 27 august 2009

Te bahtalo, Madonna!

Starul nu e prost destul, pana nu e si fudul – ar putea fi concluzia intelectuala post concert. Sa vii intr-o tara de la capatul Europei, sa-i marturisesti ca o vizitezi pentru prima oara, sa-i spui apoi imediat c-o iubesti asa cum te iubeste ea pe tine si sa dai cu mucii in fasole cu politicianismul tau corect dojenind 70 000 de oameni care si-au rupt de la gura de la 30 de euro in sus ca sa guste muzica, nu politica, trebuie ca meriti sa lucrezi in cladirea aia din spatele scenei! Bai, Louise Ciccone, manca-ti-as ciocul tau de fosta bunoaca ultra-provocatoare, treaba ta e alta! Tu esti acolo pe scena si eu aicea in praf facandu-ti cu mana pentru ca tu ai stiut sa fii like a virgin like a prayer like a ray of light or like an erotica american pie! Eu iti dau tie 30 de euro pentru ca ii meriti pentru ca stii sa canti, nu pentru altceva, capisci?

Sa nu mai indraznesti sa intinzi coarda, mica taranca din Bay City, Michigan, ca nu stii politica nici cat blonda lu’ ala chelu’, bulibasa noastra! Nu te baga unde nu-ti fierbe ceaunul ca te ineci ca rromul la final de cariera sau ca frantuzoaica aia de 100 de ani, BB, care credea ca isi mai aduce cineva aminte de nurii ei daca vine la Bucuresti si infiaza doi caini noname.

De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, chiar gandesti ca o tiganca! O vezi numai pe a ta si pustia aleaga-se de altcineva! Daca tu, in micul tau univers te crezi mare scriitoare si mare de rromi eliberatoare, afla ca esti spre nashpa, fa! Te-ai facut de muci punandu-i pe rromi si pe homosexuali in aceeasi oala ca si Goebbels! Cred ca te-au fluierat tiganii si homosexualii la concert, imediat ce-ai spus ca ar trebui sa nu-i mai discriminam pe astia doi! Iar noi, ailalti, ne-am luat cu mainile de cap ca spiritul casei poporului ti-a spalat creierul pentru un minut si ne futi la cap cu ineptiile astea!

Bine ca a dat Domnul si te-ai abtinut dupa aceea si ti-ai vazut de treaba! Pentru concert iti multumesc! Mi-a placut ca te-ai straduit si noi, romanii, gay sau tigani, stim sa apreciem deep in our heart cand cineva se straduie. Stiu c-ai bagat mult playback si te-am iertat. Acum 20 de ani ti-am vazut (pe VHS, desigur) concertul ala genial din Italia in care alergai ca disperata pe scena si nu mai puteai sa canti si gafaiai la fiecare “Holiday” de-mi zgariai urechea, dar te iertam la fiecare falsare pentru ca tu iti dadeai sufletul acolo in fata fanilor tai.

Asta trebuie sa faci, true blue, nu politica pulii! Acum 2 luni am fost la Placebo si l-am bagat in pizda ma-sii pe Molko cat e el de rock star! Stii de ce? Pentru ca dobitocul, luat de val, isi aprinde o tigara pe scena, zice sarumana ca in Romania inca are libertatea sa fumeze pe scena si pe urma da si el cu mucii in fasole, ca si tine, impingandu-si norocul unde te frige focul! Zice boul: ba, stiti ca la noi in UK ne sunt luate libertatile “piece by piece”? si arata boul spre tigara! Adica tigara, drogul ala infect, era libertatea care i se ia in UK si la noi, la Romanica, inca e libertate!

Te haz mandropele si mandrocar, Molko! (cam asa suna o injuratura groaznica in tiganeste) Te-n pula mea de bou, vezi-ti de cantare ca la libertati si la democratie iti dau nota 1! Si s-a potolit boul si a facut un concert de nota 10! Si am tipat de-am ragusit apoi, pentru ca l-am iertat pentru prostie, asa cum te-am iertat si pe tine, Madonna.

Haidi, Pa!, ca ai concerte grele si trebuie sa fii fresh! Sa-ti vezi de muzici si sa nu te mai bagi in politica decat daca te invata Green Day sau Bob Dylan ce sa spui, ca aia chiar se pricep!

Pup pe salba si pe portofel si sa nu-ti umble prietenii in el!

duminică, 23 august 2009

Zeus, voi dansa la moartea ta

Pentru ca te urasc. Mie nu-mi place sa urasc, dar m-ai mintit, bestie geniala, m-ai mintit ani de zile si eu ca prostul te-am votat. Te urasc pentru ca mi-ai inselat increderea, pentru ca ti-ai batut joc de mine, asa cum si-a batut joc si Micul Rosu si Marele Rosu de dinaintea lui. Dintre toate capeteniile Olimpului mioritic, pe tine te urasc cel mai mult. Nu-ti vreau creierii varsati pe cladaram, asa cum s-a intamplat cu Marele Rosu, nu, fereasca Cel de cel mai sus! Am trecut de ura viscerala care apasa pe tragaci! Vreau sa fii decapitat din functia de zeu inainte sa vrei tu sau sa vrea constitutia muritorilor. Vreau sa traiesti restul zilelor tale ca muritor de rand si sa inveti sa plangi cu adevarat. Sa vrei sa dai timpul inapoi si sa nu poti. Sa-l suni pe Cronos si el sa-ti ridice din umeri sau chiar sa-ti inchida telefonul.

As vrea sa te vad stors de divinitate picatura cu picatura, intr-o camera de tortura medievala de mare finete machiavelica. Daca se poate, pe toate ecranele televizoarelor, in direct, ca la inceputul anilor 90. Repet, sa-ti fie inca o data clar: nu ma refer fizic la linsarea ta, fereasca Cel de Cel mai sus, Zeus, ci la sfasierea ta metaforica, pe care o meriti cu varf si indesat.

Ma uit la prostii astia multi, care isi dau coate pe furis, bucurandu-se ca te-au inconjurat si pe tine si pe zeitele tale, si pe fratele tau, os domnesc cu zambet prostesc, care nu are nici pe departe flerul tau, care, doar existand, mai mult rau iti face! Ma uit si ma bucur. Ma uit la nefericirea ta si ma bucur ca este asa de consistenta, de solida, de imposibil de redus! Ma uit la tine si parca vad acea secventa din Titanic in care apele sparg geamurile cabinei capitanului. In spuma acelor ape vad spuma sampaniei deschisa pe strada de oamenii iesiti sa sarbatoreasca, in seara zilei in care tu nu vei mai fi pentru prima data. Mai tii minte cum arata o astfel de seara? Stii ca noi, muritorii, cand dam jos un zeu rau, sarbatorim! Odata te-am urcat chiar pe tine in ceruri, remember? Trebuia sa faci treaba in locul unuia care nu merita. Ei bine, se apropie ziua in care te vom da jos. Abia astept sa-ti vad chipul ravasit din acea zi! Sau seara, sau noapte, sau dimineata.

Si cum iti spuneam, Divinule: voi dansa la moartea ta! Abia astept!

Poate chiar vei reusi sa te tii de nori in toamna. Va veni insa o noua furtuna pe capul tau. Mai tii minte cele 322 de trasnete mici peste care ai trecut cu exceptionala viclenie? Ce zici de o noua incercare? Asa, de revelion, de exemplu. Te tine troposfera? Mai vedem noi!

sâmbătă, 8 august 2009

Respectati iarba

Dupa 20 de ani de la castigarea libertatii, inca ne dam continuu cu stangul in dreptul, fara sa putem intelege de ce. De la bunici stim ca “buturuga mica rastoarna carul mare” si ne credem suficient de destepti sa fim cand trebuie acea buturuga mica, mica, ce stie a rasturna ditamai tancul. Dar cand e vorba sa fim noi car, sa inaintam prin hatisurile vietii, ne impiedicam si de marunte pietricele.

Nu ma credeti? Bine! Haideti sa vorbim despre o astfel de pietricica ce o avem in pantofi de nu stiu cand si nu stim cum sa mai calcam, pe o parte sau pe calcaie, sa nu ne deranjeze! Ati ghicit: vreau sa va vorbesc despre relatia noastra cu iarba verde! Nu cannabis Sativa, obsedatilor! Despre gazonul din parcuri si gradini vreau sa va vorbesc!

Mai tineti minte delicatele placute cu: “nu calcati pe iarba”? Imi amintesc ca erau peste tot! Cu o religiozitate demna de o cauza mai buna, comunistii ingrijeau iarba, dar ne-o interziceau sublim prin amenzi de 10 - 200 lei daca o calcam. Ce chestie! Sa pui gazon, sa-l ingrijesti, dar sa nu-l calci niciodata!

A! Daca ieseam la iarba verde, pe Valea Prahovei (sau fiecare pe valea a ceva, a unui rau, depinde de oras, ca nu toata lumea s-a nascut la Bucuresti) aveam voie sa ne bucuram de iarba. Aveam voie s-o calcam, sa-i dam foc pentru un mic sau sa bagam o miuta.

Dar iarba din oras era altfel! Era sfanta! Cine-o atingea, pe loc o si patea! Si uite-asa, in reflex pazirea ierbii incet ne intra si nimeni pe ea nu mai calca.

Numai ca am intrat in Europa si multi dintre noi au ajuns prin celelalte mari orase pe care, inainte de 1989, nici in visele cele mai frumoase nascute in cea mai grasa iarba verde nu credeam ca le vom vizita vreodata! Dar acum, iata: marile orase erau la o urcatura intr-un low cost distanta! Si iata ca am reusit ce acasa nu reusisem! Sa calcam pe iarba din centrul Londrei, din centrul Madridului, din centrul Parisului sau chiar din centrul New York-ului!

Desi sunt un om deschis si ma straduiesc sa ma conectez la tot ce este nou, sunt lucruri pe care le las fara sa vreau in spate. Desi m-am relaxat descaltat pe iarba unui mic parc din Paris, desi am atipit pe iarba unui alt parc din Londra, desi am citit cateva pagini dintr-o carte tolanit pe un minunat gazon dintr-un parc din Viena, inca n-am avut curajul sa pasesc macar pe iarba Cismigiului. Nu inteleg de ce: sunt blocat mental de miile de “nu calcati iarba” vazute pana acum, cu amenzi care incepusera cu 10 lei si ajunsesera pe la 5 000 000 lei.

Cred ca trebuie sa fiu reprogramat! Cred ca trebuie sa-mi rescriu softul de comportament local! Mi-e greu sa-mi dau “format c:” pe floppy-ul: “parc/romania/does-and-donts”. Cred ca cel mai bine ar fi un upgrade subtil. Ar fi mai digerabil mai ales pentru capetele de citire ale altora, mai tocite decat ale mele.

Cred ca ar trebui sa instig un primar de sector sa isi invite cetatenii din arondisment sa, nici mai mult, nici mai putin, SA CALCE PE IARBA! Cred c-ar fi mai buna o terapie de masa! Da, cred c-ar fi mai bine sa ne infratim cu totii, de la cei care abia invata sa mearga pana la cei care abia mai pot sa mearga. Sa trecem toti IMPREUNA bariera mentala care ne face sa nu putem sa ne bucuram de iarba. Cred ca ar trebui sa punem peste tot unde au fost “nu calcati pe iarba” mici panouri pe care ar scrie:

RESPECTATI IARBA!

Ar fi la inceput un pic bizar, dar apoi ar fi imediat clar! A respecta iarba inseamna pur si simplu a tine la ea. Putem sa calcam iarba, putem sa ne intindem in ea, putem chiar manca un sanwich intinsi pe ea. Putem atipi, ne putem saruta, putem sa ne facem poze sau ne putem descalta si desculti sa pasim in ea. Totul e sa nu ne lasam gunoaiele acolo, asa cum am vazut cu totii ca se intampla la Londra, la Paris, la Madrid sau chiar la New York.

Si ce daca niste baiesi haiosi au sa deseneze langa “respectati iarba” o frunza de Cannabis Sativa? Vom rade si vom visa la alte libertati care pana la urma au sa vina! Dar pana atunci haideti sa ne dezmortim picioarele in iarba aceea minunata din Cismigiu, din Copou, din fata delfinariului sau de langa poarta sarutului. Sau din centrul oricarui oras din Romania. Ca daca stim sa zicem: “Buna ziua!” ce-o fi asa de greu sa respectam iarba?

vineri, 31 iulie 2009

O suta de milioane

“Are cineva sa-mi schimbe doua de 500?” – intreba pe toata lumea superba asistenta a prietenei mele. Fiind cu spatele la ea, intins pe scaunul acela complicat din mijlocul oricarui cabinet de stomatologie, dar si cu niscaiva chestii prin gura mea, nu puteam sa-i raspund. Asa ca m-am limitat la incercarea de a intelege despre ce vorbea. Imi zic: “Moama, da’ ce preturi au astia de schimba nu una, ci doua hartii de 500 de lei deodata?”

Ca si cum mi-ar fi citit celelalte ganduri, superba asistenta se apropie de mine, cu coapsa foarte aproape de fata mea. Cat s-o pot vedea dintr-un unghi excelent, de jos in sus, unghi din care... In sfarsit! Asta era doar in capul meu: ea de fapt se apropiase de prietena mea doctor stomatolog sa obtina un “da” sau un “nu” cu privire la schimbarea bancnotelor.

Fara sa vreau, vad banii din mana ei si raman surprins: era doar o bancnota de 100 lei. Si dau “rev-rev-rev” banda inapoi sa corelez vorbele cu cupiul respectiv. Dupa cateva secunde de scurt-circuit, ma prind: superba asistenta ar fi trebuit sa zica: “Are cineva sa-mi schimbe (bancnota asta) IN doua de 50?” Desi au trecut 4 ani simai bine de la denominare, ea inca gandeste in bancnotele vechi, cand hartiile de 50 lei erau de 500 000 lei si cand, din comoditate, oamenii prescurtau “cinci-sute-de-mii” in cinci sute. Uf, greu e cu nostalgicii astia!

Si cum sanii superbei asistente nu mai sunt langa mine, incep sa imi vina in minte, alaturi de superba asistenta tot felul de pesonaje care m-au pus nu o data in dificultate cu preturile.

“O suta optzeci si doua de mii!” imi spune transpirata vanzatoare de la buticul din colt. Fac ochii mari. 182 000 de lei este aproximativ cifra de afaceri pe 2008 al firmei mele. Si zau nu e putin deloc! Inghet numai la gandul ca trebuie sa dau tot ce am incasat anul trecut pe 3 beri, o paine si o pulpa de pui afumata. Dar imi revin destul de rapid, pentru ca trag cu coada ochiului la afisajul casei de marcat si vad o suma mult mai rezonabila, adica 18,2 lei. Cu mana tremuranda, scot din portofel doua hartii de 10 lei si i le intind femeii. “N-aveti DOUA MII?” contra-ataca ea din nou. Inghet. Doua mii de lei e bugetul meu pe 3 saptamani. Sa dau 2000 de lei pe 3 beri, o paine si o pulpa de pui afumata e ceva mai bine decat 182 000 lei, dar tot e mult. Ma simt ca in fata unor raketi basarabeni care au mai scazut din pretentii, dar care n-au chef sa mai lase nici o centima din cat cer pentru viata mea. “N-am!...” zic eu tremurand. “Lasati, daca nu aveti…” continui, incercand s-o impac pe transpirata vanzatoare. Plec fara sa mai iau rest decat o bancnota de 1 leu.

“500! Hai, ca-i ieftin!” zice macelarul, zambindu-mi si imbiindu-ma sa cumpar frumoasa bucata de un kilogram de muschiulet de vita. Calculez si inghet: la un curs de 4,2 lei per euro, vin cam 120 de euro pentru un kilogram de carne de vita, de PATRU ori mai mult decat cea mai scumpa fleica din Paris, de la macelaria cea mai din centru. “Ah!” imi zic singur zambind. “Stai ca si nenea macelarul gandeste tot in moneda aia care nu mai circula de 5 ani decat in capul lui si ai celor ca el. 500 inseamna de fapt 50 lei, prescurtarea de la 500 000.” Deci, pana la urma, muschiuletul de vita este mai ieftin cu 20 de lei ca la Billa. Deci “bon marchè” ca sa zic asa, deci mult mai ieftin decat la Paris. “Da, multumesc mult!” zic macelarului si ii intind un cupiu de 100 lei. Se uita cu scarba la ea si-mi suiera printre dinti: “Iar sa schimb un milion? Da’ ce-s eu, banca?”

Un milion… adica 100 de lei inca de acum 5 ani. Uf! Ma doare capul! Nu mai pot! Ies in strada si strang din dinti. Imi vine sa cant o manea de dor si jale si denominare.

„Doam-neee de ce m-ai lo-viii-iit?
De ce, offfff, m-ai pedepsi-iit?
Doamne de ce m-ai uitaaaaa-at?
Singurul denominaaa-aaat?”

Merg furios pe strada. Cu capul plecat in jos, ca un taur, gata sa impung. In capul meu se zbat numere nesfarsite, ca niste cobre nervoase, ca niste reptile verzi nascute pe screen save-urile din Matrix. Milioanele si sutele de milioane rad sadic spre mine si isi transforma cozile infinite de zerouri in gloante. Iau in catare pe bietele numere mici de pe langa mine si le ciuruiesc. Vad in jurul meu cifre naturale cazand de pe rafturi impuscate de zerourile-gloante tasnite din mitralierele numerelor nesfarsite, de dinainte de 2005. Vad portretul lui Mugur Isarescu, cu o mustata hitlerista desenata sub nas, rastignit pe o mica spanzuratoare in jurul caruia danseaza preturi astronomice de dinainte de 2005. Vad o factura mai mare, cu o suma totala de genul 123 459 895, 87 lei ca se incovoaie si scoate de nicaieri un chibrit. Il scapara si da foc portretului. Mugur Isarescu dispare mistuit de flacari. Aud iar rasete sinistre si imaginea se topeste in negru, ca la cinematograf.

Aud in mod ciudat vocea lui John Travolta. Imaginea deja neagra se redeschide si vad celebra secventa din Pulp Fiction in care Vincent ii povesteste lui Jules cum a fost in Europa, dar nu in Amsterdam, ci in… Romania.

VINCENT: I mean, they got the same shit over there but it’s a little bit different.
JULES: Example.
VINCENT: Well, you go at Mc Donalds and you ask for a double cheeseburger and a beer. Yeah, they got beer at Mc Donald’s. And you want to pay. And the beautiful girl who is sitting on the countant smiles to you and says like an angel: one hundred fifty.
JULES: What? Wait, they got some other currency, like they got the metric system.
VINCENT: But of course they have a different currency. They called “lei”.
JULES (laughing): Lhh-lhh-lheyyy!
VINCENT: That means “lions”.
JULES: Wahahaha! They pay in “lions”? That’s great! Having a whole bunch of lions in your pocket! That’s so funny! (acting in a different voice) How much costs this beer, Lady? How many “Grrrr!” lions? (with a different pitch) Two lions fifty, Sir! Two lions fifty you said? You mean two big “Grrr!”’s and a sweet “Meoww” for the the last just-a-half-lion you asked for. Wahahaha! That so funny! What is the name of that country?
VINCENT: Romania!
JULES: What does it means? What animal?
VINCENT: It means none, Jules. It’s just a county name. Like France. Or Colorado. It supposes to means none but just defining a region. Forget about it! Just listen to the story.
JULES: Okay… (puffing) “Gimme all’ you lions!” Wahahaha! Gotta go there and rob a bank before I die! Okay, go on with your story!
VINCENT: You go to the bank and change your dollars into lei… (Jules hardly succeed not to lauthing out loud again)… you pleasely realise that one dollar is exactly 3,33 lei. So easy to calculate! That means a 10 lei bill is exactly 3 dollars.
JULES: Wait! That means a 2 dollar bill is exactly 6,66 lei?
VINCENT: That’s right!
JULES: But it’s exactly the number of the beast!?! That’s why they call it lions! Believe me! Wow!
VINCENT: No, Jules. I will explain you later the lei’s etymology. My story is about numbers. It worth the listening so please shut up. It’s like never heard before.
JULES: Go on. Vincent! I was paying attention to the very small detail. Watch me! You were in Bucharest last Summer and you paid for a beer and a double cheeseburger exactly one hundred fifty lions… lei… that’s exactly.. FORTY FIVE dollars?
VINCENT (smiling and savouring the reaction): … see?
JULES: No fucking way!
VINCENT: I got the same reaction!
JULES: You shot the pretty lady right between her beautiful eyes?
VINCENT: No, jules, they don’t have guns there, and killing a human being in daylaight it’s a national tragedy for a week and it’s hard to escape this. But this is not the point. The girl just said 150! This means NOT one hundred fifty lei.
JULES: What? 150 is not 150?
VINCENT: Nope!
JULES: But what?
VINCENT: 150 is the short for 150 THOUSANDS!
JULES: I’m lost!
VINCENT: So was I! 150 means not 150 new lei but 150 000 ancient lei. Before 2005 they got big bills like million, five hundred thousands, one hundred thousands bills.
JULES: This is stupid!
VINCENT: Tell me about it! Romanians are good people, funny, sometimes incredibly smart but tey are nostalgic about everything. Even about something worsten than Yakuza or cancer.
JULES: what on earth could be worst than that?
VINCENT: communism.
JULES: It is that worst?
VINCENT: Yeah man. It erases your head like 6 month of daily heroin cure. It transforms you in a 9 to 5 Frankenstein low tech hard worker. You know, like Korea and China. I mean, how on earth you could be nostalgic about stupid things, like communism or big numbers on bills? But here they are. They have normal bills like us, like one, five, ten, fifty and hundred.
JULES: They don’t have a 20 bill?
VINCENT: No.
JULES: That sucks!
VINCENT: Some. But they have a 200 lei bill. That means…
JULES: 60 dollars… funny bill!
VINCENT: And the biggest bill is 500 lei. That means a hundred fifty dollar bill.
JULES: Pretty big. We should invent in US big bills too.
VINCENT: Definitely. Anyway, if you ever go to Romania you should be aware they speak pretty well English, but they don’t give a shit about the meaning of the words they saying. Like the girl I’m talking about. She said in a perfect English “one hundred fifty”! Imagine me computing in dollars and freezing.
JULES: Fuck! And it was just the short for one hundred fifty THOUSAND old lions!
VINCENT: Exactly!
JULES: Shit!
VINCENT: They really fucked up with their money! The said to me once: just one million!
JULES: WHAT?
VINCENT: For a pair of trousers! Insane, man! They smile at you, sometimes they understand the meaning of past present or continous present but they keep smiling when saying “one hundred” to the 10 lei bill and “five hundreds” to the 50 lei bill. That’s worst than thinking in meters and kilometers and kilograms! I mean, “Fuck you, good people of Romania! You ask me one dollar for every 3,33 of your lei, fair enough! Speak in that goddamit new currency to me! I shouldn’t be aware of your twisted way of naming things. You are the single contry of the universe saying “100” instead 10 to a 10 bill! You look at the bill, you see the number printed on it and you say a totally different number! What’s that? You should be hospitalized!
JULES: Geee! … do you think this thing is because the vapires?
VINCENT: Vampirism is just an English story about that country. Bram Stoker never travelled there… Okay, pull over. This is the building.
JULES: Right! We got some job to do here…

“Gata, poti sa nu mai strangi acum! Scuipa si clateste! Ai voie sa bei orice, numai sa nu bei cafea sau cola sau vin rosu ca se coloreaza lucrarea si te costa alte 3 milioane!... (zambeste) Adica… 300 de lei! Dracu’ sa le ia de milioane ca parca suntem niste prosti! Tot vorbim in banii aia vechi de parca suntem hipnotizati!... Gata, s-a terminat cu ei!... Sa vii si saptamana viitoare sa ne uitam putin si la caninul ala, da?”

luni, 20 iulie 2009

The dark side of the Mircea Badea

Tare greu trebuie sa-i fie lui Mircea Badea zilele astea! Lumea abia asteapta sa aniverseze 40 de ani de la primul pas pe Luna si toate canalele Discovery ard de nerabdare sa ne retrimita acolo, cu documentare revampate in full HD si digital bibilite sa arate trasnet.

Atentie, totusi! Se pare ca totul e o mare facatura daca e sa ne luam dupa simpaticul show man! “Daca au fost astia de 6 ori pe Luna eu ma arunc in direct de pe Inter”, a declarat dansul de la inaltimea know how-ului personal in ale conspiratiilor.

Cine-i Mircea Badea? Pai e un tip destul de tare! E chiar un lider de opinie! Pentru cine nu prea se uita pe sticla, detaliez: Mircea Badea este un entertainer de prima mana, care, de unul singur, sau, daca vreti, doar cu 3 cameramani si 5 ziare, face o emisiune de 1,5 - 2 puncte de rating. Pentru cine nu stie “d’astea de TV”, subliniez: e foarte bine!

Mircea Badea a dus sus de tot “televiziunea de masutza”, adica acea televiziune facuta cu 0 lei. Nu-i deloc usor sa faci o emisiune doar cu ce ai in cap! De exemplu, OTV-ul: este tot o televiziune de masutza, dar acolo daca n-ar suna telespectatorii, s-ar stinge repede lumina.

Una peste alta, Mircea Badea e un exemplu de urmat: e chiar o etapa intr-o cariera de televiziune. Daca as fi mogul, as da fiecarui “moderator wanna be” cate o masuta si un pumn de ziare si o ora dupa prime time. “Hai, arata-mi ce poti!” ar fi tot ce i-as spune acelui/acelei viitor/viitoare vedeta. Si i-as spune acestei incercari “Testul masutzei”.

Numai ca exista si o fatza intunecata a masutzei, care nu se vede decat la o explorare foarte atenta a acesteia, intocmai cum fata intunecata a lunii n-a putut fi vazuta de nici un telescop din lume secole de-a randul. A fost nevoie de o sonda spatiala care sa ajunga pana acolo, adica pe partea cealalta.

Lui Mircea Badea ii va fi foarte greu zilele acestea de mare sarbatoare astronautica deoarece dansul, in ciuda inteligentei remarcabile din dotare, crede ca oamenii n-au fost niciodata pe Luna si ca totul a fost o mascarada mediatica. Mircea Badea este asa de mandru si de bucuros cand ne explica de ce oamenii nu au fost pe Luna incat te sperii! Cum mai poti sa-i explici cum ca nu unul sau doi oameni au pasit pe luna, ci mult mai multi, adica 12 (DOISPREZECE) americani au facut-o? Cum mai poti sa-i spui ca pe Luna s-a montat o oglinda speciala in care se trimite din 1970 o raza laser pentru a se masura la metru distanta dintre Pamant si Luna, pentru ca sa stie orice capitan de nava maritima la milimetru cat de sus sau cat de jos vor fi mareele? Cum sa-i mai spui ca s-a si dormit pe Luna, ultima misiune, Apollo 17, stand 3 zile si 3 ore pe suprafata Lunii?

Pai nu mai poti sa-i spui nimic, ca-ti rade in nas plin de el! Pacat! Ar fi aflat ca exista si povesti lunare pe placul domniei sale, cum ar fi povestea timbrelor de pe Apollo 15. Da, Apollo 15, a CINCEA misiune care a dus oameni spre Luna, de fapt doar a PATRA care i-a si aterizat pe Luna, pentru ca dupa cum stiti din filmul ala cu Tom Hanks, Apollo 13, a TREIA misiune lunara n-a mai aterizat, ci doar a trecut pe-acolo in drumul spre casa.

Ei bine, in cadrul misiunii cu numarul 15, un astronaut, ca sa scoata si el un ban in plus ca nu-i ajungea salariul, a bagat pe ascuns in naveta niste inofensive timbre, apoi le-a vandut scump, ca erau bine plimbate. Un astfel de timbru face acum $18000. A iesit cu scandal si cu masuri disciplinare NASA, a fost haios, asa, un pic romaneste, adica pe banul public, dar in final americaneste, adica cu sanctiuni.

Dar, fir-ar sa fie, toate astea nu aveau cum sa se intample, nu-i asa, domnule Mircea Badea, pentru ca, de fapt, oamenii n-au fost niciodata pe luna ci doar intr-un studio TV de la NASA?

De ce scriu toate astea? De ce ma lupt ca oamenii pe luna sa existe sin mintea domnului Badea? Pai, daca oamenii n-au fost pe Luna, atunci poate nimic din ce spune domnul Badea despre Basescu nu e adevarat, ci doar comandat, mesterit intr-un studio gen NASA. In aceeasi logica, tot ce spune domnia sa despre Boc, Ridzi, CTP, Cristoiu, Paleologu etc. sunt de fapt teme facute, imagini “selenare” bine ticluite cu programe de defaimare speciale, smecherii mediatice, nu? Poate ca micul studio cu masutza este de fapt doar un centru de presa din care se lanseaza publicului credul facaturi mogulice. Este sau nu este posibil? Pai, uitandu-ne la luna si vazand cat e ea de departe, am putea spune: este! Ba chiar ne-am putea intreba daca nu cumva TOTUL este fix pe dos decat o spune domnul Mircea Badea? Cum ar fi sa fie asa?

Evident ca nu e totul fix pe dos. Ca doar n-am innebunit toti. Dar uite ca vin astronautii si se uita dojenitor la noi. Si ne bat obrazul prin casca spunandu-ne ceva gen “rusinica”!

Daca nu va atenuati autismul asta de masutza, stimate domn Mircea Badea, veti ramane la un moment dat singur in studioul ala in care chipurile s-au filmat aselenizarile, in timp ce mogulul tipa: “altul la masutza!”.

Ca sa finalizam misiunea Apollo din jurul deja prea celebrei masutze: suntem unii la fel de foarte inteligenti ca si domnia ta, stimate domn! Daca iti pasa de noi, mai inchide si tu o carte din cele cu conspiratii si mai deschide ochii. Pentru ca exista intotdeauna o parte intunecata a existentei de care trebuie sa ne ferim, adica aceea a inteligentei combinata cu fudulia. Si trecem la singular, ca sa sune finalul mai taios.

Daca te crezi perfect, ai sa ajungi ca Basescu.

joi, 9 aprilie 2009

Un alt fel de pod de flori



Dragii mei basarabeni,

Ma uit la rascoala voastra si imi aduc aminte de rascoala mea. Aveam 21 de ani, parul lung cat Stefan cel Mare si purtam o platosa invincibila de blugi originali. Aveam sufletul atat de plin de bune intentii, incat nu mai aveam timp sa gandesc. Si nici n-am gandit atunci, ba chiar am facut si prostii, insa am avut noroc si n-am patit nimic.

Dupa un timp totusi, am inceput sa pun cap la cap niste lucruri si sa cuget, in sfarsit! Cu adevarat si din ce in ce mai mult. Si am ajuns astazi sa am solutii pentru toate acele bune intentii de acum 20 de ani. Si pentru ca in sufletul meu Basarabia este doar vremelnic in afara Romaniei imi sunteti cu totii dragi si vreau sa va ajut cu tot ce am mai bun: cu creierul si cu sufletul. Adica cu cateva idei noi!

Am citit acel manifest pe care l-ati imprastiat acum cateva zile si parca este scris acum 20 de ani la Bucuresti. Mai putin faza cu Western Union, care m-a facut sa zambesc cu pofta!

Eu va propun sa nu mai doriti moartea comunismului, ci sa va ridicati definitiv deasupra lui. Stiu ce au suferit parintii vostri in comunism. Stiu si de oasele romanesti ce putrezesc in Siberia. Dar stiu si ce am simtit dupa ce l-am vazut pe Ceausescu mort. Am simtit ca am gresit dorindu-i moartea, ca oricate nenorociri a produs, acum mort nu mai poate plati pentru nimic. A plati cu adevarat inseamna a fi iertat, inseamna sa ti se dea sansa sa realizezi ce ai gresit. De-asta ar trebui sa se construiasca in lume puscarii si nu pentru altceva.

Cand l-am vazut pe Ceausescu mort m-am simtit neimplinit in furia mea. Dar mai rau decat atat, am simtit ca fara sa vreau, “ucigandu-l” cu gandul pe Ceausescu, am inchis o gura care trebuia “sa dea tot din casa”, cum spunem noi la Bucuresti.

Asa ca va conjur sa nu inchideti nici o gura spurcata! Invingeti-i nevarsand nici o picatura de sange! Dati-ne de peste Prut o lectie despre cum se castiga o revolutie cu eleganta si creier! Faceti-ne sa ne fie rusine ca au trecut 20 de ani de la rascoala romaneasca in care au murit peste o mie de oameni luptandu-se cu niste fantome si ca inca nu stim nimic despre cine a fost vinovat. Aratati-ne ca si fratele mai mare are nevoie cateodata de sfaturile fratelui mai mic!

Avem nevoie de voi la fel cum voi aveti nevoie de noi! Fluturati-ne steagul si noi il vom flutura pe al vostru, pana cand se va prinde toata lumea ca-i unul si acelasi, in fond, ca suntem “cam” frati unul cu altul.

Noi vrem sa ne unim cu voi, dar uite ca nu mai e ca acum 150 de ani! Noi acum facem parte dintr-o tara mare in care este multa libertate, dar in acelasi timp nu poti face chiar orice. Daca vreti sa ne unim, voi trebuie sa faceti totul, pentru ca noi nu prea avem voie sa facem nimic. Asa sunt legile si sunt foarte bune asa. Voi trebuie sa castigati cinstit puterea si sa organizati apoi un referendum cinstit in legatura cu unirea. Merita! Pentru ca toti avem de castigat!

Si acum vine partea haioasa: trebuie sa puneti conditii! Adica nu trebuie sa va uniti asa, una-doua! Trebuie sa cereti lucruri pentru ceea ce oferiti, pentru unire. Si aici are sa fie teribil de interesant, caci Romania e usor capturata de niste politruci nasoi, care si-ar vinde si mama numai sa fie la putere sa sa puna dijma fiecare pe felia lui, cum Voronin Jr. pune dijma pe tot ce intra si iese din Moldova, ca, deh, tara-i mica si un singur om se poate “descurca” cu toate daravelile astea!

Deci dragii mei basarabeni: Romania e o tara perfect democratica, cu care merita sa va uniti, numai ca avem o mica problema: noi nu prea votam sau votam prost! De vreo 20 de ani, tot aiurea dam cu stampila! Daca voi va faceti treaba bine, puteti sa veniti la noi si sa va jucati inteligent cartea, spunandu-ne: “Noi ne-am uni cu voi, dar la halul in care faceti voi “reforma” agrara (de exemplu), ne este peste putinta s-o facem!”. Si noi, adica partea nasoala din noi, adica clasa politica romaneasca trebuie sa inghita galusca. Si sa actioneze. Si sa promita. Si voi sa cereti acte, nu promisiuni. Si ei au sa fie nevoiti sa faca acele acte. Si tot asa, castigam si voi, si noi, adica partea buna din noi, adica poporul.

Pana ne dezmeticim noi, adica astia multi si fraieri care votam cu picioarele si care nu ne bagam de rusine in politica, crezand pueril ca daca nu ne bagam, lasam astfel locul cuiva care merita, dar de fapt locul este imediat capturat de cineva care nu merita, deci pana ne dezmeticim noi din dramoleta asta mester-manoleasca, veniti voi “en passant” cu revolutia voastra mai desteapta decat a noastra!

Si uite cum ati putea sa va faceti revolutia mai tare decat toate revolutiile: transformati-o in cea mai haioasa revolutie! Duceti-va la comunisti si strigati-le: bre, tavarisci! Voi numarati voturile cum le-a numarat Pristanda in “O scrisoare pierduta”? Doua la primarie, doua la prefectura, doua la scoala de fete? Pai le-ati mai numarat odata p-alea! Haideti sa le numaram cum trebuie, ca-i treaba serioasa aici, nu raport cincinal!

Sau: bre, tavarisci! Cimitirul “invierea” nu-i sectia de votare “invierea”. Cred c-ati gresit! In plus, domnii decedati n-au cum sa voteze pentru ca n-ati facut urne subterane!

Si tot asa!... Ati prins ideea? Umorul moldovenesc e sanatos, e puternic si poate duce in carca o revolutie intreaga! Ridicati-l la rang de politica de stat! Transformati-l intr-o sabie taioasa! Scrieti cantece, poezii, pamflete si slogane! Desenati-i pe comunisti! Radeti de ei pana intra singuri in pamant de rusine! Faceti bancuri noi!

Apropo: stiati ce lucru capitalist le-a intrat in sange comunistilor? Falimentul!
(hai ca-i misto gluma si am facut-o doar in 15 minute)

Pe scurt, reinventati-va lupta! Europa, tara in care noi suntem deja, iar voi aveti tot dreptul sa fiti, iubeste cuvantul si uraste violenta. Daca veti sti bine sa va ticluiti discursul, daca nu va muri nimeni – decat de ras – atunci Europa va zambi si va spune “OK”. Eu sunt foarte convins de asta!

Sper sa ne vedem la Bucuresti cat de curand! Sau la Chisinau! Sau la Iasi! Sau la Bruxelles! Sau unde vreti voi sa sarbatorim unirea. Bafta si spor la ticluit si la gandit!

PS
Indiferent de ce parte a Prutului esti, daca iti place ce ai citit, spamuieste-ti un pic pretenii! 

Lucian,
un bucurestean