Text revizuit cu italic si cu umilinta de rigoare de Lucian Dobrovicescu – 9/11 – 2010.
(ERATA 2 feb 2011. Multumita unui anonim am aflat ca textul primit ca SPAM si care - chipurile - apartinea lui Dan Puric apartine, de fapt, lui Brad Florescu. Am sa-l las asa, ca un raspuns "mesaj in sticla" retrimis lui Dan Puric pentru ca nu se schimba practic nimic din rostul lui. Am sa-l las asa pentru ca asa l-am scris. Multumesc.)
Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.
La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat,manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi.Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost,cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Romaniei nu i-a disparut rostul decat in ochii celor care au uitat ce au trait. Eu aici mi-am ingropat bunicii si n-am sa imi parasesc tara decat dupa o lupta in care voi fi infrant sau daca viata copiilor mei e in pericol. Rostul de a avea ca tara a ta una precum Romania nu este greu de gasit. Caragiale, Kogalniceanu, Ferdinand, Eminescu, Averescu, sau, cu voia dumneavoastra, constient de diferenta de valoare, Phoenix, Baba, Coposu, Caramitru, Paunita Ionescu si multi multi altii.
Are rost si sa sadesti un copac in parcul in care te-ai dat cu saniuta. Are rost si sa devii profesor de fizica doar daca ai avut un foarte talentat profesor de fizica. Are rost sa devii avocat al poporului doar pentru ca in copilarie ai vrut sa salvezi cateii din cartier de hingheri. Rostul musteste si tasneste din viata noastra cinstit traita. Rostul sta in gandirea lucida, nu injectata de otravuri moderne. Numai mintile plapande pot fi sterse si reprogramate dupa rosturi straine fiintei lor.
Pentru omul simplu – adica prost – rostul e o frunza in vant. Prostul nu are trecut, pentru ca amintirile complexe sunt numai apanajul oamenilor cel putin mediu inteligenti. De aceia afirm si sunt gata sa lupt pentru vorbele mele: rostul este doar apanajul oamenilor care depasesc un grad de intelegere al lumii. Rostul nu are nici un rost pentru nefericitii intru intelegere ai acestei lumi.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.
Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Vin si spun din nou: oamenii fara minte nu pot pricepe rostul batranilor. Oamenii cu putina glagorie in cap isi mangaie batranii si-i protejeaza cat pot. Batranii care nu au pensii trebuie sa se roage sa aiba copii cu creier, altfel sunt pierduti. Sta doar in puterea oamenilor cel putin mediu inteligenti sa-si poata intelege batranii si sa se lupte pentru ei.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".
La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!
Domnule Puric, va rog eu frumos n-o mai scuipati in obraz pe Tanti Europa, caci ea nu v-a jignit cu nimic. Tanti Europa ne-a primit in casa ei, dar ne roaga sa ne stergem pe picioare cand pasim inauntru. Ea este si gata sa ne dea bani sa ne obisnuim cu casa in care am intrat, dar ne roaga sa invatam cat mai repede obiceiurile casei. Nu de alta, dar asa e la Tanti Oioropa: e ordine si curatenie si dreptate pentru fiecare.
Daca va place grohaitul lui Ghita pana de Ignat, precum si manierele lui de a vietui, va rog insistent sa va regasiti rostul sub aripa Regelui Thailandei. Va doresc o bio-diversitate maxima. Eu as prefera o ordine nemteasca in care fiecare Ghita grohaie cat vrea, dar nu paraseste incinta. Va amintesc cu umilinta ca pe strazile oraselor frantuzesti pe care v-ati plimbat cu ocazia unor turnee unde francezii au dac literalmente cu basca in aer de bucurie ca va vad si ca va consuma arta, ei bine, domnul meu, pe acele strazi nu latra niciun Grivei. De ce? Pentru ca la Frau Oioropa Ghitii satu cu Ghitii, Griveii cu Griveii si oameni cu oamenii. Va rog sa reconsiderati oferta Regelui Thailandei.
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila crestineste.
Aici in sfarsit, o nimeriti. Gangavii si puhavii ne conduc tara pentru ca ii lasam. Este numai vina noastra ca nu ne organizam. Daca vreti sa stiti cum si ce trebuie facut, cu plecaciune, va invit sa-mi cititi blogul, pentru ca am o solutie. Poate nu cea mai buna, dar sunt deschis la discutii.
Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur,un strai vechi,greu de îmbracat,greu de dat jos care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva.Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Iar gresiti. Exista pe pamantul asta o multime de evrei, musulmani, dar mai ales atei. Eu sunt un ateu si cred ca pot fi considerat un om cu capul pe umeri, avand in vedere tot ceea ce am scris mai sus. Noi ateii nu suntem raiosi, nu suntem de Dumnezeu rastignitori si nu avem nicio problema sa ne casatorim cu cei botezati. Pur si simplu am ales ca in intimitatea sufletului nostru sa fie altceva decat Crezul, Talmudul sau Rahmadamul. Va intindem mana oricand. Nu muscam si nu tragem in teapa. Si de dragul traditiei n-avem nicio problema sa rostim “Salamalekum” sau “Hristos a inviat”. Aveti curaj sa ne lasati sa traim pe acest pamant?
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o.
Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsun si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Numai fetele noastre proaste sau needucate o vor face. Numai baietii nostri la fel o vor face. Numai parintii nostri fara prea multa minte o fac. Si noi, da, numai daca suntem suficient de prosti sau needucati o facem.
Sta in puterea noastra a supravietuitorilor, a celor care inteleg rosturile si mecanismele sa nu innebunim. Ei asta si vor, de aceea ne bombardeaza cu stressul. Cu valorile false.
Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.
Si dupa aceea, ce facem? Se rezolva? Nu. Dupa aceea, stimate domn, trebuie neaparat sa aperi samanta, sa aperi bunicul si mai ales, sa aperi flacara aceea sa nu se stinga. Si cum ai s-o faci dumneata? Eu stii ce-am sa fac? Am sa fac politica.
Inainte sa ma scuipi, asculta-ma. Ai citit constitutia tarii tale? Stii care e diferenta dintre codul civil si codul penal? Stii care e diferenta dintre camera deputatilor si senat? Stii ce rol are guvernul Romaniei? Stii ce inseamna un subsecretariat de stat? Ei bine, daca te pun in incurcatura aceste intrebari, afla ca nu poti vorbi de ce-i bun sau ce-i rau pentru tara ta decat la modul teoretic.
Fonfii si gusatii sunt mogulii astei natii nu pentru ca tara ar avea ceva defect in ea, ci pentru ca oameni ca tine nu citesc regulile de folosire ale unei tari in secolul XXI. Nu suna suficient de metafizic, de poetic ce spun eu? Bine!
Rostul politicii este ca nu cumva rosturile sa-si piarda rostul lor. Ca o carpa de praf, politica face ca sabia dreptatii, coroana democratiei si hainele mandriei nationale sa straluceasca toate in deplinatatea frumusetii lor. Politica bine facuta e ca ordinea intr-o casa de om. Cand este ordine, toate sunt rostuite, cum spune mama mea. Sunt absolut convins ca mama mea si mama ta sunt facute din acelasi aluat, cu mult rost in el.
Numai ca tu, draga domnule Dan Puric, ai uitat un pic rostul lucrurilor. Inainte de poezie a fost gramatica, iar inainte de gramatica au fost cuvintele. Daca vrei ca poezia sa curga de la Nistru si pana la Tisa, hai sa ne suflecam manecile si sa indreptam gramatica rasucita a legilor din tara asta. Fara reguli, fara politica adica, nu se poate nimic in sec XXI.
Haide sa nu-i fabricam lui Ghita un rost mai mare decat merita el pe acest pamant. Rostul lui nu e sa dea un rost gresit bataturii. Rostul lui nu e sa grohaie, ci sa hraneasca cu carnea lui. Astfel, Ghita aia din parlament nu-si au rostul acolo. Rostul lor nu e sa ne grohaie ordonante de urgenta impotriva norodului. Rostul lor nu e sa stea acolo pana la Ignatul democratic – votarea – cand doar ii schimbam intre ei, de mila.
Rostul lor e la groapa istoriei, unde Tanti Europa tot asteapta sa-i aruncam. Daca simti rostul vorbelor mele de pana acum, hai pe ei! Hai sa facem ceva gretos, ceva politica, pentru ca tot ce ne e drag sa inceapa sa aiba rost aici, in Romania.
duminică, 12 septembrie 2010
miercuri, 8 septembrie 2010
Rosia Montana – Pe ei, pe ei, pe mama lor!
Nu stiu daca v-ati dat seama, dar Steaua si Dinamo si Rapid la un loc n-au cati ULTRAS-i au ecologistii care lupta pentru salvarea Rosiei Montane. Rockeri, scriitori, politicieni, actori, taximetristi, crestini, incredibil de multi oameni sunt gata sa moara pentru Rosia Montana, pentru a impiedica cianura sa otraveasca pantecul tarisoarei noastre.
Carcotas cum sunt, mie-mi pute imediat a isterie mistica atunci cand vad o multime de tarani cu torte gata sa linseze o companie cica bozgoreasca, cica diavoleasca, oricum nemernica pentru ca vrea sa ne ia ceva scump-scump de tot!
De vreo un an ma tot bag in vorba cu ecologistii. Cand ii aud ce argumente au, imi dau seama ca ma aflu intr-un compartiment de tren de clasa a doua pe ruta Petrosani – Bucuresti, intr-o insorita zi de 12 iunie 1990, iar cei din jurul meu n-au sa se dea jos in Petrila sau Aninoasa, ci merg pana la capatul liniei. ULTRAS-ii ros-montanici sunt gata sa lupte ca minerii pentru apararea frontului salvarii nationale. Ca rusii la Stalingrad. Sunt gata sa dea cu pumnul si sa incolteasca scutierii. Aveti grija ce vorbiti cu ei!
Cum de a devenit Rosia Montana zona libera de logica si plina de obscurantism? E simplu: tensiunea sociala a crescut imens si apasa. Va plezni cea mai subtire teava din instalatie. Din pacate, aceea este chiar educatia.
Ati sesizat toti cum cuvantul “cianura” este rastignit in fel si chip, ca si cand Rosia Montana Gold Corporation, odata permisa exploatarea, ne-ar turna direct pe gat cianura de potasiu. Minima educatie chimica de scoala generala le-ar striga ULTRAS-ilor – daca n-ar fi fost cu desavarsire uitata - ca in industrie se folosesc permanent substante toxice, caustice, corozive de cand s-a inventat ea.
In industria detergentilor se foloseste soda caustica si potasa caustica – substante toxice si extrem de corozive, totusi nimeni n-a cerut in public interzicerea industriilor respective. Nimeni nu stampileaza peretii capitalei noastre cu “soda ucide”. Nimeni nu cere inchiderea fabricilor Unilever si Procter and Gamble si Benckiser si Henkel.
“Acidul ucide” si el, dragi retarzi ecologisti! Da, ar trebui sa-i oprim si pe fabricantii de acumulatoare de automobile, nu? Si “clorul ucide”, papagalilor, si-ar trebui sa oprim industria textila de la folosirea clorului la albirea tesaturilor, nu?
Un alt motiv pentru care Rosia Montana trebuie salvata ar fi siturile romane de o inestimabila valoare unica pe planeta pamant. Ce e incredibil este ca nimeni nu poate sa ne arate aceste situri chipurie frumoase, chipurile bogate in nu stiu ce artefacte romane si dacice si pelasgice. Nimeni nu pune pe net macar o poza, un jpeg amarat cu siturile astea inestimabile de o valoare unica in lume. Nimic, nicio poza! Mai sa fie?
Oare nu cumva adevarul e altul si galeriile alea romane inestimabile nu sunt decat niste gauri in pamant? Am dat search de-am chelit dupa maiestuoasa Rosie Montana, cautand dovezi serioase asupra a ceea ce am pierde daca cianurile boanghelilor ar inunda scumpa noastra patrie. Tot ce-am gasit remarcabil a fost un reportaj al unui mare fotograf, Cosmin Bumbut, in care n-am vazut daci si pelasgi, dar am vazut o saracie lucie, o incredibila lupta a catorva oameni cu piatra, cu vremea si cu nevoile.
In alte conditii m-ar fi bucurat sa stiu ca romani de toate felurile sar in apararea unui lucru romanesc, insa in acest caz superficialitatea este crasa! Nimeni nu stie decat ca trebuie sa lupte, sa mi ti-i reguleze pe boanghelii nenorociti de canadieni!
Nu stiu cum pot dormi linistiti noaptea intelectualii care imbratiseaza asa-zisa salvare a Rosiei Montana. Nu stiu cum de pot crede intr-o cauza cunoscand atat de putine lucruri despre ea. Ii invit pe toti cei care au avut macar o clipa impresia ca ceva nu este chiar cusher in povestea asta sa se instruiasca inainte de a vota o petitie online sau de a merge la nu stiu ce miting impotriva cianurii.
Boanghelii canadieni, vazand ca nu pot lupta impotriva valului anti-cianura, au ales o solutie eleganta: i-au invitat pe cativa ziaristi sa vada cu ochii lor in Noua Zeelanda cum e cu cianura. Ce mi-au citit ochii dupa aceasta vizita e greu de inteles: un val de acuze, de isterie generata de acuzatii gen” ai pus botul la banii boanghelilor canadieni, normal ca scrii favorabil, scriitor de cacat care...” etc. etc. Parca il aud si acum pe minerul ala beat care spunea ca a gasit la peneleu masini de facut bani falsi cu poza lui Ceausescu. L-ati uitat? Era regele capitalei in 15 iunie 1990 si explica reporterilor ce si cum cu fascistii de la peneleu si penetzeu. Sa nu-l uitati niciodata! Si sa nu fiti ca el, daca puteti!
Guvernantii romani n-au curaj sa semneze nimic definitiv in privinta Rosia Montana Gold Corporation. N-au curaj pentru ca fiind prosti, se tem de forta ecologistilor. Ecologistii sunt noii fascisti ai planetei, care in curand ne vor spune daca avem voie sa utilizam aparatele pe care le posedam. Sau daca avem voie sa bagam ceva in priza. Isi vor da avizul si la fecalele noastre, daca sunt suficient de bio. Daca nu, va asigur, le vom manca spre deliciul lor si a celor ce-i sustin.
Ecologistii sunt in majoritatea lor nevrotici cu fixatii periculoase. Nereusind sa se integreze intr-o era post-industriala care mizeaza pe eficienta, pe randament, ineficientii si lipsitii de randament ajung sa rejecteze industrialul si sa imbratiseze ecologismul, o sublimare a lipsurilor lor. Daca aveti chef de studii aprofundate, veti remarca faptul ca ecologistii nu prea au studii, sau daca le au, le au neterminate sau grevate de insucces. Ecologistii sunt neintegratii.
E normal ca ei sa isi doreasca o rasturnare de forte. Drama este ca ei au la dispozitie toate formele de anarhie pe care umanitatea le-a experimentat. Cel mai periculos dintre sistemele antisociale este comunismul. Ecologistii au invatat mult de la comunisti. Le place mai ales cum acestia din urma au rasurnat valorile si au rezistat zeci de ani pe pamant. Saliveaza la gandul ca vor prelua puterea. Si mai ales cum ii vor pedepsi pe opozanti. Pana atunci arunca manifeste, creeaza celule, poarta discutii pe net si se organizeaza. Au multe arme la care democratiile sunt vulnerabile. Subminarea puterii, manifestatia de strada, discursul inflacarator... verzii au luat tot ce era “bun” de la comunisti.
N-ati simtit miros de activism sovietic in demonstratiile ecologiste din fata bazelor NATO sau din fata trenurilor ce transportau deseuri radioactive? Ia mai uitat-va o data si dati drumul in paralel la un mp3 cu “internationala”. Veti avea frisoane.
Fie ca vrem sau nu, ecologistii au castigat capete de pod. Si nu sunt decat la inceputul luptei. Ecologistii stau foarte aproape de statele slabe si vor sa puncteze decisiv, solidificandu-si astfel pozitia.
Ca sa va dati seama cat de prosti sunt ecologistii, intrebati-i doar atat: cat dioxid de carbon se afla in atmosfera? Daca primiti raspunsuri de genul: 10-20 -30%, puteti sa le radeti in nas. “Codoiul” se gaseste numai intr-o concentratie de 0,03% in atmosfera. Sunt ca trei monezi de UN BAN pe langa o hartie de o suta de lei. Repet: zero virgula zero trei la suta! Si asta dupa 100 de ani de poluare nesimtita! Daca ati primi o dobanda de 0,03% de la o banca, sunt sigur ca ati scuipa sigla respectiva.
Ca sa va dati seama despre ce vorbesc, trebuie sa aflati ca dupa ce dormiti cu geamul inchis o noapte intreaga, in camera aceea voi produceti codoi astfel incat concentratia lui urca la valori cuprinse intre 0,5 si 1%. Deci produceti in fiecare noapte o poluare de 15-20 de ori mai mare decat in orasul vostru chipurile poluat pana peste masura. Si dormiti in ea! In fiecare seara! Nu ma credeti? Ia gugaliti putin pe aceasta tema, dragii mei!
Un al treilea mit Anti Gold Corporation ar fi uriasele rezerve de aur, uraniu, vanadiu, si kriptonit (just kidding). Daca il auziti pe Vadim, uraniul si aurul stau ca merele parguite, gata sa fie culese de boanghelii canadieni de la Gold Corporation. “Muntii nostri aur poarta...” spune o poezie draga romanilor. Asa, si? Hai sa-l extragem, fratilor, nu sa dam cu pietre in investitori, pe motiv ca sigur ei “vrea” sa ne fure holdele si granele si femeile. Avem legi, hai sa le respectam.
Daca la 20 de ani de la inventarea sintagmei “nu ne vindem tara” inca o mai racnim, inseamna ca am stat pe loc. Sau ca vrem neaparat ca ecologistii sa hotarasca cat aer respiram, ce masina ne cumparam, cat gunoi avem voie sa producem si ce haine trebuie sa purtam.
Miza isteriei de la Rosia Montana este intrarea unui nou partid in parlamentul Romaniei.
Carcotas cum sunt, mie-mi pute imediat a isterie mistica atunci cand vad o multime de tarani cu torte gata sa linseze o companie cica bozgoreasca, cica diavoleasca, oricum nemernica pentru ca vrea sa ne ia ceva scump-scump de tot!
De vreo un an ma tot bag in vorba cu ecologistii. Cand ii aud ce argumente au, imi dau seama ca ma aflu intr-un compartiment de tren de clasa a doua pe ruta Petrosani – Bucuresti, intr-o insorita zi de 12 iunie 1990, iar cei din jurul meu n-au sa se dea jos in Petrila sau Aninoasa, ci merg pana la capatul liniei. ULTRAS-ii ros-montanici sunt gata sa lupte ca minerii pentru apararea frontului salvarii nationale. Ca rusii la Stalingrad. Sunt gata sa dea cu pumnul si sa incolteasca scutierii. Aveti grija ce vorbiti cu ei!
Cum de a devenit Rosia Montana zona libera de logica si plina de obscurantism? E simplu: tensiunea sociala a crescut imens si apasa. Va plezni cea mai subtire teava din instalatie. Din pacate, aceea este chiar educatia.
Ati sesizat toti cum cuvantul “cianura” este rastignit in fel si chip, ca si cand Rosia Montana Gold Corporation, odata permisa exploatarea, ne-ar turna direct pe gat cianura de potasiu. Minima educatie chimica de scoala generala le-ar striga ULTRAS-ilor – daca n-ar fi fost cu desavarsire uitata - ca in industrie se folosesc permanent substante toxice, caustice, corozive de cand s-a inventat ea.
In industria detergentilor se foloseste soda caustica si potasa caustica – substante toxice si extrem de corozive, totusi nimeni n-a cerut in public interzicerea industriilor respective. Nimeni nu stampileaza peretii capitalei noastre cu “soda ucide”. Nimeni nu cere inchiderea fabricilor Unilever si Procter and Gamble si Benckiser si Henkel.
“Acidul ucide” si el, dragi retarzi ecologisti! Da, ar trebui sa-i oprim si pe fabricantii de acumulatoare de automobile, nu? Si “clorul ucide”, papagalilor, si-ar trebui sa oprim industria textila de la folosirea clorului la albirea tesaturilor, nu?
Un alt motiv pentru care Rosia Montana trebuie salvata ar fi siturile romane de o inestimabila valoare unica pe planeta pamant. Ce e incredibil este ca nimeni nu poate sa ne arate aceste situri chipurie frumoase, chipurile bogate in nu stiu ce artefacte romane si dacice si pelasgice. Nimeni nu pune pe net macar o poza, un jpeg amarat cu siturile astea inestimabile de o valoare unica in lume. Nimic, nicio poza! Mai sa fie?
Oare nu cumva adevarul e altul si galeriile alea romane inestimabile nu sunt decat niste gauri in pamant? Am dat search de-am chelit dupa maiestuoasa Rosie Montana, cautand dovezi serioase asupra a ceea ce am pierde daca cianurile boanghelilor ar inunda scumpa noastra patrie. Tot ce-am gasit remarcabil a fost un reportaj al unui mare fotograf, Cosmin Bumbut, in care n-am vazut daci si pelasgi, dar am vazut o saracie lucie, o incredibila lupta a catorva oameni cu piatra, cu vremea si cu nevoile.
In alte conditii m-ar fi bucurat sa stiu ca romani de toate felurile sar in apararea unui lucru romanesc, insa in acest caz superficialitatea este crasa! Nimeni nu stie decat ca trebuie sa lupte, sa mi ti-i reguleze pe boanghelii nenorociti de canadieni!
Nu stiu cum pot dormi linistiti noaptea intelectualii care imbratiseaza asa-zisa salvare a Rosiei Montana. Nu stiu cum de pot crede intr-o cauza cunoscand atat de putine lucruri despre ea. Ii invit pe toti cei care au avut macar o clipa impresia ca ceva nu este chiar cusher in povestea asta sa se instruiasca inainte de a vota o petitie online sau de a merge la nu stiu ce miting impotriva cianurii.
Boanghelii canadieni, vazand ca nu pot lupta impotriva valului anti-cianura, au ales o solutie eleganta: i-au invitat pe cativa ziaristi sa vada cu ochii lor in Noua Zeelanda cum e cu cianura. Ce mi-au citit ochii dupa aceasta vizita e greu de inteles: un val de acuze, de isterie generata de acuzatii gen” ai pus botul la banii boanghelilor canadieni, normal ca scrii favorabil, scriitor de cacat care...” etc. etc. Parca il aud si acum pe minerul ala beat care spunea ca a gasit la peneleu masini de facut bani falsi cu poza lui Ceausescu. L-ati uitat? Era regele capitalei in 15 iunie 1990 si explica reporterilor ce si cum cu fascistii de la peneleu si penetzeu. Sa nu-l uitati niciodata! Si sa nu fiti ca el, daca puteti!
Guvernantii romani n-au curaj sa semneze nimic definitiv in privinta Rosia Montana Gold Corporation. N-au curaj pentru ca fiind prosti, se tem de forta ecologistilor. Ecologistii sunt noii fascisti ai planetei, care in curand ne vor spune daca avem voie sa utilizam aparatele pe care le posedam. Sau daca avem voie sa bagam ceva in priza. Isi vor da avizul si la fecalele noastre, daca sunt suficient de bio. Daca nu, va asigur, le vom manca spre deliciul lor si a celor ce-i sustin.
Ecologistii sunt in majoritatea lor nevrotici cu fixatii periculoase. Nereusind sa se integreze intr-o era post-industriala care mizeaza pe eficienta, pe randament, ineficientii si lipsitii de randament ajung sa rejecteze industrialul si sa imbratiseze ecologismul, o sublimare a lipsurilor lor. Daca aveti chef de studii aprofundate, veti remarca faptul ca ecologistii nu prea au studii, sau daca le au, le au neterminate sau grevate de insucces. Ecologistii sunt neintegratii.
E normal ca ei sa isi doreasca o rasturnare de forte. Drama este ca ei au la dispozitie toate formele de anarhie pe care umanitatea le-a experimentat. Cel mai periculos dintre sistemele antisociale este comunismul. Ecologistii au invatat mult de la comunisti. Le place mai ales cum acestia din urma au rasurnat valorile si au rezistat zeci de ani pe pamant. Saliveaza la gandul ca vor prelua puterea. Si mai ales cum ii vor pedepsi pe opozanti. Pana atunci arunca manifeste, creeaza celule, poarta discutii pe net si se organizeaza. Au multe arme la care democratiile sunt vulnerabile. Subminarea puterii, manifestatia de strada, discursul inflacarator... verzii au luat tot ce era “bun” de la comunisti.
N-ati simtit miros de activism sovietic in demonstratiile ecologiste din fata bazelor NATO sau din fata trenurilor ce transportau deseuri radioactive? Ia mai uitat-va o data si dati drumul in paralel la un mp3 cu “internationala”. Veti avea frisoane.
Fie ca vrem sau nu, ecologistii au castigat capete de pod. Si nu sunt decat la inceputul luptei. Ecologistii stau foarte aproape de statele slabe si vor sa puncteze decisiv, solidificandu-si astfel pozitia.
Ca sa va dati seama cat de prosti sunt ecologistii, intrebati-i doar atat: cat dioxid de carbon se afla in atmosfera? Daca primiti raspunsuri de genul: 10-20 -30%, puteti sa le radeti in nas. “Codoiul” se gaseste numai intr-o concentratie de 0,03% in atmosfera. Sunt ca trei monezi de UN BAN pe langa o hartie de o suta de lei. Repet: zero virgula zero trei la suta! Si asta dupa 100 de ani de poluare nesimtita! Daca ati primi o dobanda de 0,03% de la o banca, sunt sigur ca ati scuipa sigla respectiva.
Ca sa va dati seama despre ce vorbesc, trebuie sa aflati ca dupa ce dormiti cu geamul inchis o noapte intreaga, in camera aceea voi produceti codoi astfel incat concentratia lui urca la valori cuprinse intre 0,5 si 1%. Deci produceti in fiecare noapte o poluare de 15-20 de ori mai mare decat in orasul vostru chipurile poluat pana peste masura. Si dormiti in ea! In fiecare seara! Nu ma credeti? Ia gugaliti putin pe aceasta tema, dragii mei!
Un al treilea mit Anti Gold Corporation ar fi uriasele rezerve de aur, uraniu, vanadiu, si kriptonit (just kidding). Daca il auziti pe Vadim, uraniul si aurul stau ca merele parguite, gata sa fie culese de boanghelii canadieni de la Gold Corporation. “Muntii nostri aur poarta...” spune o poezie draga romanilor. Asa, si? Hai sa-l extragem, fratilor, nu sa dam cu pietre in investitori, pe motiv ca sigur ei “vrea” sa ne fure holdele si granele si femeile. Avem legi, hai sa le respectam.
Daca la 20 de ani de la inventarea sintagmei “nu ne vindem tara” inca o mai racnim, inseamna ca am stat pe loc. Sau ca vrem neaparat ca ecologistii sa hotarasca cat aer respiram, ce masina ne cumparam, cat gunoi avem voie sa producem si ce haine trebuie sa purtam.
Miza isteriei de la Rosia Montana este intrarea unui nou partid in parlamentul Romaniei.
miercuri, 1 septembrie 2010
Ce-i de facut?
Casa ta nu e cea in care stai. Casa ta nu e cea pentru care platesti chirie sau rate, nu e nici cea in care urmeaza sa locuiesti. Casa ta e cea pe care te hotarasti sa o lasi copiilor tai.
Din casa mea si din casele voastre putem cladi un sat. Intre doua sate care cred in aceleasi valori poate aparea o sosea si ele se pot astfel uni intr-o valoare inca si mai mare decat cele doua separate: intr-o comuna. Din case construite langa alte case si oameni care se sincronizeaza intru valori apar rand pe rand, orasele, orase, regiuni si in sfarsit, o tara intreaga.
Dupa cum vedeti, e o intreprindere grea sa construiesti o tara, iar limba comuna nu e in nici un caz de ajuns: e doar premiza initiala!
In cazul Romaniei, constructia a inceput tarziu, cam pe la 1848. A durat cam 100 de ani, apoi tara a fost ocupata si a inceput demolarea. Din 1947, Romania s-a construit pe sine clandestin, noaptea, indurand ziua demolarea sistematica ordonata de cotropitori. Ca un muncitor bolnav silit sa se prezinte zilnic la lucru, Romania parea ca-si gasise un fragil echilibru, reusind sa existe cat de cat, insa in 1989 fabrica s-a inchis. Da, cotropitorii disparusera definitiv, bolnavul se putea recupera in liniste, insa o drama inca si mai mare pandea la coltul istoriei: cotropitorii lasasera in urma ceva bastarzi.
Acesti pui de catea au nume. Au averi, au fani, au chiar partide. Sunt mandrii fii ai parintilor lor, care au invatat ca un popor se conduce chiar cu un bici subtire, atata vreme cat acel popor se detesta pe sine.
Cheia stapanirii maselor este distrugerea sistemului de valori si inlocuirea lui cu ceva ce tine cat mai mult de stomac + penis/vagin si cat mai putin de creier si suflet. Umorile bat valorile si secretiile bat conceptiile. Un popor preocupat de ce mananca si ce f... uita sa fie popor si decade la rangul de populatie. O populatie inceteaza de a mai avea istorie si astfel, cei ce detin cladiri si terenuri in mijlocul unei populatii devin ei insisi istorie. Din acea clipa nimeni si nimic nu le mai poate contesta posesia.
Din 1989 si pana in ziua de azi, romanii au continuat sa isi construiasca tara, asa cum au facut-o si stramosii lor. Romanii si-au dat “buna ziua” unul altuia, si-au imprumutat carti si si-au croit vise. Drama lor este ca bastarzii fostilor cotropitori au facut “datoria” si au daramat de atunci si pana acum intr-un ritm incredibil.
De aceea scriu astazi acest text, pentru ca vad in jurul meu din ce in ce mai multi oameni speriati, care scuipa pe tara lor crezand fals ca tara e de vina pentru ce li se intampla, uitand ca ei sunt tara si ca toti suntem, de fapt, de vina.
Care este aceasta vina? Ei bine, ametiti de euforica libertate, n-am stiut ca vidul de putere naste monstii, uneori mai mari si mai periculosi decat cei ai unei dictaturi. Vina noastra este aceea de a nu fi stiut sa facem politica din prima secunda a democratiei. Iar vina democratiilor este aceea de a nu ne fi ajutat atunci cand aveam mai mare nevoie de ele.
Dar sa ne intoarcem la vina noastra. O vina a cresterii, a adolescentei unui popor niciodata instruit suficient. A face politica nu este curvasarie, asa cum ne otravesc mintile bastarzii si copiii bastarzilor. A face politica este o datorie profilactica a fiecarui cetatean.
Pare hilar? Da, pentru ca in cultura noastra noi am facut mereu haz de catavenci si de dandanachi, nedandu-ne seama ca, de fapt, situatia e disperata: nu exista nimeni in scena care sa merite sa fie ales. E ca si cum am fi pe puntea Titanicului si ne-am hlizi la capitan si la ajutorul lui care, beti, s-ar bate sa conduca pachebotul, ca intr-o comedie bufa. Da, situatia e hilara, insa pachebotul goneste in noapte cu 25 de noduri si o carmeste cand dreapta, cand stanga, dupa cum cei doi trag de timona. Iar aisbergurile sunt pe aproape.
Drama noastra este ca nenea Iancu nu ne-a spus ca radem pe banii nostri cand ii savuram pe Catavencu si pe Tipatescu. Iata-ne la peste o suta de ani de la premiera scrisorii pierdute si noi inca mai radem de pe margine privindu-ne parlamentul ca pe o piesa de teatru, cand de fapt ar trebui sa ne frangem mainile de grija fiecarui post de senator si de deputat ocupat de catre un Catavencu sau un Tipatescu.
Ce-i de facut? Pai ce e de facut cand n-ai fost la dentist 20 de ani? Ce e de facut cand iti pute gura ca la mort, cand nu mai ai decat cativa dinti in gura, cand nu intelegi de ce nu sta nimeni cu tine de vorba, dar deja ti s-a umflat falca si infectia s-a raspandit in corp? E simplu, te duci la dentist.
Adica inveti ce inseamna democratia. Ce inseamna sa ai ceva in comun cu ceilalti. Ce inseamna sa pui umarul, nu sa comentezi de pe margine.
Primul pas ar fi sa vezi daca ai ceva talent politic. Daca lumea asculta parerea ta, atunci s-ar putea sa te poti descurca in politica. Daca lumea soarbe parerile tale, atunci e o mica crima sa nu-i reprezinti politic pe acei oameni.
Totul merge ca la incendiu: trebuie facut un lant uman de la cismea si pana la flacari, apoi trebuie umpluta o caldare cu apa si data din mana in mana pana la cel ce o va arunca la baza flacarilor. Nu uitati si de cel care ia caldarea desertata, pentru ca si el munceste: o duce la fantana pentru a putea fi umpluta si folosita in continuare.
Asa merge si un partid politic. Unii scot din fantani idei, altii le transporta, iar altii le arunca la baza flacarilor nevoilor poporului. A face politica este identic cu a face o instruire PSI si a verifica in permanenta starea extinctoarelor.
A face politica inseamna a te spala pe dinti in fiecare dimineata, prevenind astfel aparitia cariilor. A face politica este a sti sa te speli in urechi sau in cur. Orice om civilizat o face si a fost invatat candva s-o faca. A ras poate cand a fost invatat cum se tine hartia igienica, dar de-atunci o foloseste si poate sa-si vada linistit de viata si de bucuriile ei.
Cine refuza sa faca politica este aidoma unui om al strazii: puturos si demn de mila.
Va invit sa faceti la fel ca mine: sa invatati din mers politica si s-o faceti in doze mici, profilactice. Veti vedea ca incet-incet se pot scoate toate cariile astea de politicieni care ne sufla in fata putoare.
Daca nu puteti si nu puteti sa faceti politica, macar delegati pe cineva. Stati de vorba cu fiul, fiica, tatal, mama, varul sau vecinul si insarcinati-l sa va reprezinte politic. Va pare o gluma? Nicidecum! Cand nu stii sa te speli pe dinti nu e o rusine sa ceri sa fii invatat, iar cand nu ai maini nu e nicio rusine sa ceri unui asistent social sa te spele el pe dinti.
Va spun toate astea pentru ca am chef sa imi cresc copiii in tara asta. Iar daca si voi aveti acelasi chef, trebuie sa ne organizam.
vineri, 16 iulie 2010
La ospatul din Madalina Manole
Oftatul proaspatului vaduv, sotul inca neingropatei Madalina Manole, nici nu apuca sa miste VU-metrele camerelor beta ca si ajunsese fara delay sub nesatulul rat al targetului. Oteveii, protevistii, antenistii si realitistii grohaira si adulmecara satisfacuti: vine pe teava durere pura, nenicule! E sange proaspat din victima nemoarta inca! Mmmm, ce aroma! LIVE!
Ratingurile instantanee explodeaza. Nimeni nu mai schimba canalul. Toata lumea baleste si asteapta sa curga prin coaxial heroina. Doar e din cea mai pura: scrie pe ea, sus in dreapta, “LIVE”!
L-au asteptat la iesire. S-au retras din fata lui, lasandu-l sa inainteze putin si apoi l-au blocat ca la carte, din spate. Bietul om, victima din suferinta careia toti vor sorbi intr-o clipa, se roteste 360 grade in jurul propriei singuratati, acum perfecte. Nici macar nu mai poate respira, atat de mare este vacuumul creat de suctia caracatitei media.
Cele 8-10 microfoane l-au prins si nu-i mai dau drumul. Chiar daca au burete in varful colector, aceste tentacule ciborgice, jumatate mana umana, jumatate metal, pot strapunge sufletul victimei si-i pot soarbe intr-o clipa viata. OTV, cot la cot cu PRO TV, A3 si Realitatea TV, s-au facut pentru o clipa frati. Vaneaza pentru o secunda impreuna, pentru ca stiu ca din “intervievat” poate curge sange cat pentru toata lumea.
Dar sotul Madalinei Manole e putin mai greu de ucis decat alte victime. Are o neobisnuita stapanire de sine, desi este pe punctul de a claca. Pentru ca tot n-o face secunde intregi, desi nu mai are pe unde sa scape, pentru ca rezista si nu se siluieste pe sine cand toti sunt in emisie, cand totul e LIVE, omul este “un pic ajutat”. Asa cum in evul mediu arsul pe rug era si impuns cu o tepusa pentru ca sa urle - nu sa taca demn, ca nu de asta s-au strans oamenii in piata, nu? - bietul vaduv de doar cateva ore este provocat, printr-un pumnal infipt direct in suflet. Cineva din spatele camerelor, un tinator de microfon in mana ii zbiara: “Dumnezeu s-o odihneasca!”.
“Daca nu spune nimic, mizerabilul, provocati-l!” – imi rasuna in urechi posibilul indemn al unui sef de redactie care i-a promis tanarului tinator de microfon ca-l face om de televiziune. Dar n-a fost sa fie: bietul sot al Madalinei Manole gaseste insa puterea sa reziste. Pareaza aproape plangand cu o intrebare defensiva.
Necrofage pana la devorarea de sine, dar constiente ca moartea unuia e viata pentru restul, celelalte tentacule se azmut asupra tanarului si inabilului tinator de microfon. Il pun pe el pe imagine si incep sa-l suga de viata ca la carte, LIVE, zoomand inainte si aratandu-l pe post al cui e si ce scrie pe buretele sulitei lui. Pentru o clipa, adrenalina a sute de mii de telespectatori vampiri tresare de placuta uimire: alt sange, din presa, LIVE! Mmmm, ce trufanda!
Tanarul reporter balmajeste un “va rog sa ma iertati!...”, aproape busindu-l lacrimile. Multumita de bucatica de viata smulsa din acest tanar, caracatita media isi reia suptul din adevarata victima, cea despre care se facea transmitere, adica a proaspatului vaduv din care trebuie neaparat supta o vorba, o expresie, o explozie, ceva.
Din fericire, omul deja sparsese incercuirea “360 grade” si deja fugea, ca o stiuca cu lingurita inca infipta in ochi si gura, dar libera pentru ca firul unditei s-a rupt.
Linsajul media se amana pentru o data care va fi comunicata ulterior.
Suntem, intr-o majoritate strivitoare, o tara de zombi. Pe multi dintre noi ne-a muscat candva ceva de creier si ne-am transformat in hiene necrofage cu telecomanda in mana. Ca intr-un film horror, multi nu ne-am revenit. Dintr-un “all” de 21 de milioane, un 30 de puncte de audienta au pielea putrezita, cearcane negre in jurul ochilor, oasele la vedere si mormaie incontinuu: “braaaain... braaaain... braaaain...”
miercuri, 23 iunie 2010
Mein Fuhrer nu te voi uita...
... dar gura mea tre' sa manance si ea ceva!
Pe 23 aprilie 1945, cu o saptamana inainte de sinuciderea fuhrer-ului si cu doua inaintea terminarii razboiului in Europa, Goering ii trimitea sefului sau o telegrama incredibila. Ii cerea, nici mai mult, nici mai putin, decat numirea sa in functia de conducator al Germaniei, deoarece actualul conducator era inconjurat de catre armatele dusmane si nu mai avea nicio sansa de a continua lupta in Berlin. Ca sa nu lase nimic la voia intamplarii, Goering termina telegrama spunand ca daca nu primeste raspuns in 24 de ore, va considera tacerea ca pe un raspuns pozitiv la cererea sa.
Furios, Hitler l-a demis pe Goering din toate functiile pe care le detinea si a ordonat sa fie arestat de catre trupele SS, ceea ce s-a intamplat imediat. Tot Hitler si-a schimbat testamentul politic, eliminandu-l pe prietenul sau de-o viata, Hermann Goering, din toate paragrafele in care aparea. Martin Bormann a adaugat si ordinul de a-l impusca pe tradator, impreuna cu sotia si fiica sa, dar trupele SS n-au executat acest ordin.
Ceea ce s-a intamplat ulterior incepe sa devina hazliu: impreuna cu pretiosul prizonier, trupele SS, constiente ca este o chestiune de ore sau de zile pana ca trupele aliate sa ajunga la ele, acestea s-au mutat intr-o locuinta a lui Hermann Goering si au asteptat linistite sa fie contactate. Arestatul si arestatorii asteptau cuminti sa fie arestati.
Ulterior, Goering a incercat la procesul de la Nurnberg sa joace cartea dizidentei, insa gluma era prea sinistra ca sa tina.
De ce va povestesc toate acestea? Pentru simplu motiv ca istoria se repeta. Totul e sa ai ochi si lupa pentru asa ceva. Incercati sa micsorati cele povestite si sa le plasati intr-un ceaun de mamaliga.
Daca reusim sa-l vedem pe Basescu in rolul lui Hitler - lucru nu foarte greu avand in vedere ura primului fata de proprii adversari, incrancenarea lui in a accede la puterea absoluta, radicalismul sau social si multe altele - atunci ne va facea chiar placere sa impartim actualilor actori si celelalte roluri din sinistrul Reich.
Ca si atunci, au existat soricei care au simtit ca nava se scufunda. Pentru soricei, problema nu e complicata: te strecori asa cum te-ai strecurat si pana acum. Problema este a guzganilor uriasi, a tapirilor si bursucilor care sunt prea mari si care au apucat sa fie mult prea aproape de fuhrer ca sa fie ulterior iertati.
Unii dintre aceste lighioane supraponderale au uimitoarea initiativa de a-i vorbi fuhrerului direct, cerandu-le aprobarea sa paraseasca nava care, oricum se scufunda, de ce sa se scufunde si cu ei? Doar l-au ajutat pe fuhrer cand a fost nevoie, astfel incat acum, cand el se scufunda, n-ar avea ei oare dreptul sa fuga inainte de colaps? Doar exista viata si dupa colaps, nu-i asa?
Ei bine, din doua una: ori DDD i-a cerut voie lui Traian sa iasa din prietenia portocalie si sa devina "anti" printr-o mica arestare abuziva, ori ideea a venit de la un avocat de-al lui DDD care stie ca in Romania nu poti fi judecat de doua ori pentru acelasi lucru si a propus un proces prost inceput care se va termina printr-o achitare, pentru a face imposibil un al doilea proces, posibil corect, peste cativa ani.
Eu sincer cred in prima varianta si cred ca DDD si Traian s-au hahait si au scris impreuna acest scenariu al arestarii, al catusarii si al pseudo-dizidentei care va urma. O bula de oxigen geniala pentru industria DDD de netezirea ultimului neuron care mai palpita in mintea atat de multor consumatori.
Dan si Traian se despart chipurile, printr-o tradare a marelui, printr-o mahnire a micului, dar asa este in democratie, pentru ca nimeni nu este mai presus de lege, nu-i asa? Eh, fatalitate, ce sa-i faci? Mai trebuie sa stai si o zi cu catusele la maini, dar justitia e buna finalmente si nu imparte marinimoasa dreptatea doar la Camatari, nu, ea e buna si cu adevaratii eroi ai neamului romanesc, cum ar fi caruntul tanar de care facem astazi vorbire.
Nu ma credeti? Dintr-o astfel de arestare, JJ si-a tras patalama de parlamentar european. Atunci a fost o intamplare, dar de-aia se intampla lucrurile, ca sa intelegi ceva din ele si sa le pui in folosul personal.
Pe 23 aprilie 1945, cu o saptamana inainte de sinuciderea fuhrer-ului si cu doua inaintea terminarii razboiului in Europa, Goering ii trimitea sefului sau o telegrama incredibila. Ii cerea, nici mai mult, nici mai putin, decat numirea sa in functia de conducator al Germaniei, deoarece actualul conducator era inconjurat de catre armatele dusmane si nu mai avea nicio sansa de a continua lupta in Berlin. Ca sa nu lase nimic la voia intamplarii, Goering termina telegrama spunand ca daca nu primeste raspuns in 24 de ore, va considera tacerea ca pe un raspuns pozitiv la cererea sa.
Furios, Hitler l-a demis pe Goering din toate functiile pe care le detinea si a ordonat sa fie arestat de catre trupele SS, ceea ce s-a intamplat imediat. Tot Hitler si-a schimbat testamentul politic, eliminandu-l pe prietenul sau de-o viata, Hermann Goering, din toate paragrafele in care aparea. Martin Bormann a adaugat si ordinul de a-l impusca pe tradator, impreuna cu sotia si fiica sa, dar trupele SS n-au executat acest ordin.
Ceea ce s-a intamplat ulterior incepe sa devina hazliu: impreuna cu pretiosul prizonier, trupele SS, constiente ca este o chestiune de ore sau de zile pana ca trupele aliate sa ajunga la ele, acestea s-au mutat intr-o locuinta a lui Hermann Goering si au asteptat linistite sa fie contactate. Arestatul si arestatorii asteptau cuminti sa fie arestati.
Ulterior, Goering a incercat la procesul de la Nurnberg sa joace cartea dizidentei, insa gluma era prea sinistra ca sa tina.
De ce va povestesc toate acestea? Pentru simplu motiv ca istoria se repeta. Totul e sa ai ochi si lupa pentru asa ceva. Incercati sa micsorati cele povestite si sa le plasati intr-un ceaun de mamaliga.
Daca reusim sa-l vedem pe Basescu in rolul lui Hitler - lucru nu foarte greu avand in vedere ura primului fata de proprii adversari, incrancenarea lui in a accede la puterea absoluta, radicalismul sau social si multe altele - atunci ne va facea chiar placere sa impartim actualilor actori si celelalte roluri din sinistrul Reich.
Ca si atunci, au existat soricei care au simtit ca nava se scufunda. Pentru soricei, problema nu e complicata: te strecori asa cum te-ai strecurat si pana acum. Problema este a guzganilor uriasi, a tapirilor si bursucilor care sunt prea mari si care au apucat sa fie mult prea aproape de fuhrer ca sa fie ulterior iertati.
Unii dintre aceste lighioane supraponderale au uimitoarea initiativa de a-i vorbi fuhrerului direct, cerandu-le aprobarea sa paraseasca nava care, oricum se scufunda, de ce sa se scufunde si cu ei? Doar l-au ajutat pe fuhrer cand a fost nevoie, astfel incat acum, cand el se scufunda, n-ar avea ei oare dreptul sa fuga inainte de colaps? Doar exista viata si dupa colaps, nu-i asa?
Ei bine, din doua una: ori DDD i-a cerut voie lui Traian sa iasa din prietenia portocalie si sa devina "anti" printr-o mica arestare abuziva, ori ideea a venit de la un avocat de-al lui DDD care stie ca in Romania nu poti fi judecat de doua ori pentru acelasi lucru si a propus un proces prost inceput care se va termina printr-o achitare, pentru a face imposibil un al doilea proces, posibil corect, peste cativa ani.
Eu sincer cred in prima varianta si cred ca DDD si Traian s-au hahait si au scris impreuna acest scenariu al arestarii, al catusarii si al pseudo-dizidentei care va urma. O bula de oxigen geniala pentru industria DDD de netezirea ultimului neuron care mai palpita in mintea atat de multor consumatori.
Dan si Traian se despart chipurile, printr-o tradare a marelui, printr-o mahnire a micului, dar asa este in democratie, pentru ca nimeni nu este mai presus de lege, nu-i asa? Eh, fatalitate, ce sa-i faci? Mai trebuie sa stai si o zi cu catusele la maini, dar justitia e buna finalmente si nu imparte marinimoasa dreptatea doar la Camatari, nu, ea e buna si cu adevaratii eroi ai neamului romanesc, cum ar fi caruntul tanar de care facem astazi vorbire.
Nu ma credeti? Dintr-o astfel de arestare, JJ si-a tras patalama de parlamentar european. Atunci a fost o intamplare, dar de-aia se intampla lucrurile, ca sa intelegi ceva din ele si sa le pui in folosul personal.
marți, 15 iunie 2010
Rugaciune de noapte
Da Doamne pe lume
Pustie si spume
Da Doamne prostie
Boc sa se mentie!
Da, dragii mei, ma rog in ceas de noapte ca motiunea sa nu treaca! Ce-i asa de greu de inteles? Ma rog pentru Boc. Ma rog pentru tara mea, s-o prinda iar nenorocirea! Ma rog sa supravietuiasca Boc la un vot macar!
Hai ca-i foarte simplu de explicat: daca efortul opozitiei da roade acum, se estompeaza vina actualei puteri. Guvenul Boc ar deveni un martir, o victima a sindicalismului manipulat abil de opozitie. Daca Boc pica, pica si sansa noastra de a scapa definitiv de Basescu inaintea termenului.
Evident ca va fi bine, asa cum a gandit si Stauffenberg, ca va fi bine pentru Germania cand a pus o bomba sub masa lui Hitler. Poate ar fi fost bine, dar poate ar fi fost rau. Daca la 20 iulie 1944 Hitler ar fi murit, poate ar fi supravietuit nazismul. Poate pacea ar fi venit mai repede, dar poate pretul platit ar fi fost mai mare asa.
In definitiv, primul razboi mondial a fost continuat cu al doilea razboi mondial pentru simplu motiv ca victoria din primul nu a fost totala. Daca victoria anti-basescienilor ar veni prea repede, poate ca n-ar supravietui. De aceea vreau s-o mai aman putin, nu pentru ca sunt pervers si vreau sa-mi pedepsesc tara pentru propria perversitate, ci pentru a fi sigur ca nimeni nu va mai crede vreodata intr-un asemenea demers.
Basescu trebuie sa moara in propriul noroi, acolo unde l-a tarat si l-a rapus pe Iliescu, indoctrinand minti simple de tineri complexati sa creada ca el, Iliescu, este vinovat de tot ce li s-a intamplat rau lor, tinerilor, de cand s-au nascut. Basescu - nascator de ultrasi in politica - trebuie sa moara de mana unor ultrasi. Asa cum Hitler merita sa moare spanzurat de un lampadar de catre tribunalele populare, "Volksgerichtshof", pentru ca nu ar fi depus suficient efort pentru respingerea inamicului, asa si al nostru, ar merita sa fie suspendat din functia de presedinte la cererea grupului Blaga-Udrea-Berceanu si strivit apoi de un 82% popular intr-un referendum, asa, ca pe vremea lui Iliescu.
Dar pentru un asa spectacol avem nevoie astazi de un Boc scapat la milimetru de securea motiunii. Si de aceea ma rog incontinuu:
Da Doamne pe lume
Prostie cu spume
Si-un bou sa tradeze
Pe Boc sa-l pastreze!
Pustie si spume
Da Doamne prostie
Boc sa se mentie!
Da, dragii mei, ma rog in ceas de noapte ca motiunea sa nu treaca! Ce-i asa de greu de inteles? Ma rog pentru Boc. Ma rog pentru tara mea, s-o prinda iar nenorocirea! Ma rog sa supravietuiasca Boc la un vot macar!
Hai ca-i foarte simplu de explicat: daca efortul opozitiei da roade acum, se estompeaza vina actualei puteri. Guvenul Boc ar deveni un martir, o victima a sindicalismului manipulat abil de opozitie. Daca Boc pica, pica si sansa noastra de a scapa definitiv de Basescu inaintea termenului.
Evident ca va fi bine, asa cum a gandit si Stauffenberg, ca va fi bine pentru Germania cand a pus o bomba sub masa lui Hitler. Poate ar fi fost bine, dar poate ar fi fost rau. Daca la 20 iulie 1944 Hitler ar fi murit, poate ar fi supravietuit nazismul. Poate pacea ar fi venit mai repede, dar poate pretul platit ar fi fost mai mare asa.
In definitiv, primul razboi mondial a fost continuat cu al doilea razboi mondial pentru simplu motiv ca victoria din primul nu a fost totala. Daca victoria anti-basescienilor ar veni prea repede, poate ca n-ar supravietui. De aceea vreau s-o mai aman putin, nu pentru ca sunt pervers si vreau sa-mi pedepsesc tara pentru propria perversitate, ci pentru a fi sigur ca nimeni nu va mai crede vreodata intr-un asemenea demers.
Basescu trebuie sa moara in propriul noroi, acolo unde l-a tarat si l-a rapus pe Iliescu, indoctrinand minti simple de tineri complexati sa creada ca el, Iliescu, este vinovat de tot ce li s-a intamplat rau lor, tinerilor, de cand s-au nascut. Basescu - nascator de ultrasi in politica - trebuie sa moara de mana unor ultrasi. Asa cum Hitler merita sa moare spanzurat de un lampadar de catre tribunalele populare, "Volksgerichtshof", pentru ca nu ar fi depus suficient efort pentru respingerea inamicului, asa si al nostru, ar merita sa fie suspendat din functia de presedinte la cererea grupului Blaga-Udrea-Berceanu si strivit apoi de un 82% popular intr-un referendum, asa, ca pe vremea lui Iliescu.
Dar pentru un asa spectacol avem nevoie astazi de un Boc scapat la milimetru de securea motiunii. Si de aceea ma rog incontinuu:
Da Doamne pe lume
Prostie cu spume
Si-un bou sa tradeze
Pe Boc sa-l pastreze!
miercuri, 9 iunie 2010
Carol al 3-lea
Nici n-am apucat sa-l botez bine ca deja i se pregateste ceva. Cum de unde stiu? Pai m-am uitat de dimineata la “Vremea” lui Busu. Cum care Busu? Ala de la Protv. Cum care protv? PRO TV, postul ala la care te uitai si nu pricepeai ce castigai, postul ala hipnotic de care de-abia acum cativa ani te-ai desprins, ca de tigara pe care ai fumat-o din liceu. Cum care tigara? Ai uitat c-ai fumat mai mult de un pachet pe zi timp de peste 10 ani?
Hai sa-ti improspatez memoria. Era o vreme cand toti uitaseram ca rai erau nu numai partidul comunist, ci si securitatea. Era o vreme cand securitatea nu mai raporta bancurile cu Nea Nicu, ba chiar le spunea ea. Era acea vreme cand Securitatea, mai isteata decat membrii de partid, se dadeau pe langa popor, se frecau literalmente de el in speranta canina ca vor mirosi a obisnuit si nu vor atrage atentia in ceea ce va urma.
Multora le-a reusit. Dupa ’90 nu mai vedeam decat rosu in fata ochilor, nu si albastru. Da, Iliescu era prea pregnant. Silentiosii sniperi cu ochii albastri taceau si invatau, colectau informatii si isi formulau o strategie.
Nu-i asa ca nici tu n-ai vazut-o venind? Nu-i asa ca n-ai vazut decat prea tarziu ca Basescu avea ochi albastri? Nu-i asa ca l-ai ales, ca si mine? Of, cat de naivi am fost!
Nu stiu tu cand ai facut-o, dar eu m-am trezit atunci cand i-a prostit pe comunisti si i-a chemat la putere in 2008. Atunci i-am vazut, in sfarsit, gradele de pe umar. Atunci s-a legat totul: Anvers-ul, FSN-ul, Petre Roman out, draga Stolo in, draga Stolo out, EBA, Boc, mogulii, Basarabia. Totul avea logica, totul se intregea.
Traian Basescu, acest adevarat Carol al 3-lea al Romaniei, era in sfarsit aproape de puterea absoluta. Numai ca timpul n-a mai avut rabdare cu el. La fel ca si in cazul celebrului sau predecesor intr-ale dictaturii, Carol al 3-lea i-a manevrat atat de bine pe toti si pe toate, incat a scapat din vedere contextul: lumea se prabusea in jurul sau.
Carol al 2-lea a fost maestru in dinamitarea oricarei miscari politice coerente, incurajand minciuna, delatiunea, intriga si folosind, in cele din urma, chiar si crima. Si-a asasinat oponentii pana la rangul de prim-ministru, dar si intreaga tara intre timp. A reusit sa duca de rapa toata armata, mesterind contracte cu tot felul de companii diferite, numai in scopul de a-si lua spaga de la toti, indiferent ca pustile erau de un fel, gloantele de alt fel si baionetele nu se potriveau cu pustile. Cum poate un rege sa ia spaga de la toti pe spinarea propriului popor putem afla cu durere citind istoria Romaniei. Cand, in sfarsit, Carol al 2-lea stapanea tot ce putea stapani, istoria a venit peste el si a micsorat Romania cu o treime. Nemaiputand face nimic, Carol al 2-lea si-a strans catrafusele intr-un tren si si-a parasit sereleul.
Cu simturile amortite de atata putere, crosetand la voturile de care are nevoie pentru a bloca “asasinarea” lui Boc al 4-lea, Carol al 3-lea a uitat sa faca ceea ce stia pe vremuri perfect: sa plece urechea la vorbele mistretului ce se uita cu ochiul sticlos la hipnoticul argintiu din sigla televiziunii nemogulare. Ar fi aflat astfel ca Busu, acest termometru harsait, din gura caruia aflii ce e in stomacul bizonului, ar fi aflat deci “ca nu se mai poate asa”.
Astazi de dimineata, nitam-nisam, dupa ce a citit cifrele de pe prompter, dupa ca ne-a spus cum sa ne imbracam maine, Busu s-a intristat. Ceilalti doi – pentru ca sunt doi, un baiat si o fata, care-l intreaba si el aspunde – l-au intrebat: “De ce esti trist, Busu?”. “Pentru ca asa nu se mai poate!”... raspunse el. “Mi s-au imbolnavit fetitele si a trebuit sa scot niste bani din buzunar pentru asta si nu vreau sa ma gandesc (a inchis ochii) ce trebuie sa fie in sufletul unuia care ar avea aceeasi problema, dar are salariu minim pe economie!” Au urmat multe secunde in care toti 3, Busu si cei doi, cautau ceva pe jos cu privirea. “Mda” ziceau ei pe rand, “Mda, nu se mai poate”.
"Les sanglots longs des violons de l'automne"
Eu nu ma uit zilnic la Busu, insa stiu ca el si tot ce se afla in jurul lui sunt un mare termometru infipt in rectul bizonului tele-lobotomizat si ca daca stii sa-l citesti sub lupa, afli temperatura animalului cu o precizie asa de fina incat poti paria pe ea. De ce? Pentru ca acest termometru argintiu traieste din anticiparea temperaturii animalului. El trebuie sa stie dinainte, sa nu cumva sa devina mai rece sau mai cald, pentru ca animalul, jenat,l l-ar scoate imediat din posterior. Adica ar apasa fatal pe alt canal la telecomanda.
In Busu veritas, Traiane! Dar nu, nu-ti mai zic asa, iti zic cum am inceput: Carol al 3-lea! Si stii de ce? Pentru ca vei fi abdicat si dupa tine va veni, fatal, un Antonescu.
Hai sa-ti improspatez memoria. Era o vreme cand toti uitaseram ca rai erau nu numai partidul comunist, ci si securitatea. Era o vreme cand securitatea nu mai raporta bancurile cu Nea Nicu, ba chiar le spunea ea. Era acea vreme cand Securitatea, mai isteata decat membrii de partid, se dadeau pe langa popor, se frecau literalmente de el in speranta canina ca vor mirosi a obisnuit si nu vor atrage atentia in ceea ce va urma.
Multora le-a reusit. Dupa ’90 nu mai vedeam decat rosu in fata ochilor, nu si albastru. Da, Iliescu era prea pregnant. Silentiosii sniperi cu ochii albastri taceau si invatau, colectau informatii si isi formulau o strategie.
Nu-i asa ca nici tu n-ai vazut-o venind? Nu-i asa ca n-ai vazut decat prea tarziu ca Basescu avea ochi albastri? Nu-i asa ca l-ai ales, ca si mine? Of, cat de naivi am fost!
Nu stiu tu cand ai facut-o, dar eu m-am trezit atunci cand i-a prostit pe comunisti si i-a chemat la putere in 2008. Atunci i-am vazut, in sfarsit, gradele de pe umar. Atunci s-a legat totul: Anvers-ul, FSN-ul, Petre Roman out, draga Stolo in, draga Stolo out, EBA, Boc, mogulii, Basarabia. Totul avea logica, totul se intregea.
Traian Basescu, acest adevarat Carol al 3-lea al Romaniei, era in sfarsit aproape de puterea absoluta. Numai ca timpul n-a mai avut rabdare cu el. La fel ca si in cazul celebrului sau predecesor intr-ale dictaturii, Carol al 3-lea i-a manevrat atat de bine pe toti si pe toate, incat a scapat din vedere contextul: lumea se prabusea in jurul sau.
Carol al 2-lea a fost maestru in dinamitarea oricarei miscari politice coerente, incurajand minciuna, delatiunea, intriga si folosind, in cele din urma, chiar si crima. Si-a asasinat oponentii pana la rangul de prim-ministru, dar si intreaga tara intre timp. A reusit sa duca de rapa toata armata, mesterind contracte cu tot felul de companii diferite, numai in scopul de a-si lua spaga de la toti, indiferent ca pustile erau de un fel, gloantele de alt fel si baionetele nu se potriveau cu pustile. Cum poate un rege sa ia spaga de la toti pe spinarea propriului popor putem afla cu durere citind istoria Romaniei. Cand, in sfarsit, Carol al 2-lea stapanea tot ce putea stapani, istoria a venit peste el si a micsorat Romania cu o treime. Nemaiputand face nimic, Carol al 2-lea si-a strans catrafusele intr-un tren si si-a parasit sereleul.
Cu simturile amortite de atata putere, crosetand la voturile de care are nevoie pentru a bloca “asasinarea” lui Boc al 4-lea, Carol al 3-lea a uitat sa faca ceea ce stia pe vremuri perfect: sa plece urechea la vorbele mistretului ce se uita cu ochiul sticlos la hipnoticul argintiu din sigla televiziunii nemogulare. Ar fi aflat astfel ca Busu, acest termometru harsait, din gura caruia aflii ce e in stomacul bizonului, ar fi aflat deci “ca nu se mai poate asa”.
Astazi de dimineata, nitam-nisam, dupa ce a citit cifrele de pe prompter, dupa ca ne-a spus cum sa ne imbracam maine, Busu s-a intristat. Ceilalti doi – pentru ca sunt doi, un baiat si o fata, care-l intreaba si el aspunde – l-au intrebat: “De ce esti trist, Busu?”. “Pentru ca asa nu se mai poate!”... raspunse el. “Mi s-au imbolnavit fetitele si a trebuit sa scot niste bani din buzunar pentru asta si nu vreau sa ma gandesc (a inchis ochii) ce trebuie sa fie in sufletul unuia care ar avea aceeasi problema, dar are salariu minim pe economie!” Au urmat multe secunde in care toti 3, Busu si cei doi, cautau ceva pe jos cu privirea. “Mda” ziceau ei pe rand, “Mda, nu se mai poate”.
"Les sanglots longs des violons de l'automne"
Eu nu ma uit zilnic la Busu, insa stiu ca el si tot ce se afla in jurul lui sunt un mare termometru infipt in rectul bizonului tele-lobotomizat si ca daca stii sa-l citesti sub lupa, afli temperatura animalului cu o precizie asa de fina incat poti paria pe ea. De ce? Pentru ca acest termometru argintiu traieste din anticiparea temperaturii animalului. El trebuie sa stie dinainte, sa nu cumva sa devina mai rece sau mai cald, pentru ca animalul, jenat,l l-ar scoate imediat din posterior. Adica ar apasa fatal pe alt canal la telecomanda.
In Busu veritas, Traiane! Dar nu, nu-ti mai zic asa, iti zic cum am inceput: Carol al 3-lea! Si stii de ce? Pentru ca vei fi abdicat si dupa tine va veni, fatal, un Antonescu.
vineri, 12 februarie 2010
Singuratatea non-alcoolicului de cursa lunga
Plang. Mi-am impuscat o parte din prieteni. Imi e dor de ei, dar nu intr-atat incat sa regret ceea ce am facut. Am peste 40 de ani si nu-mi mai pot permite sa fiu naiv ca acum 20 de ani. Asta ar insemna sa nu fi invatat nimic din viata.
Am baut tot ce se putea bea, am fumat tot ce se putea fuma. Vine o vreme insa cand experimentul trebuie sa se incheie, cand trebuie sa tragi niste linii si niste concluzii. Cand cresti si te faci mare si te coci la cap si incepi sa intelegi de ce apune soarele si pe unde se pisa gaina.
Plang singur in tovarasia unei sticle de bere pentru ca o parte din dragii mei prieteni rad in alta parte. Nu mai stiu ce este in capul lor pentru ca le-am dat delete din toate lucrurile si programele care ne legau. Am incercat sa le spun ca mai bine ramaneam la aceeasi masa la care am fost impreuna de cand ne stim.
Imi amintesc cum vuia masa noastra de bucurie prin 2004 cand campionul nostru al momentului, El Chupacabra Mondial, Base-no-dossier-no-ships-no-garlic-breath il juganea live de viitor politic pe Adrian Nastase, prea plin de sinele sau ca sa poata intelege ce i se intampla.
Am dus-o asa ani intregi, inca naivi si increzatori in schimbare, crezand ca lucrurile au sa se rezolve de la sine, gata, nimic rau nu se mai poate intapla. Ce grava eroare! Repetan de fapt exact aceeasi eroare de la inceputul anilor 90, cand am trecut cu vederea prea repede faptul ca FSN a participat miseleste la alegeri! Ce vremuri! Ce vremuri cu bere in sticle de ulei! Ce preturi, ce haine, ce coafuri!...
Prin 2008 gluma s-a ingrosat si am inceput sa ne disputam serios. Deja aia mica era parlamentar european, deja aia blonda risipea cu nesimtire banii, ca la un caritas pe invers unde musai trebuie sa dai cel putin de 8 ori pretul cerut.
Pumnii, flegmele si injuraturile au inceput sa zboare prin 2009. Ei au continuat sa bea cucuta portocalie si pentru ca au fost mai multi, au invins. Acum unii dintre ei imi trimit mailuri vesele si superioare. Unii suntem greieri, altii suntem furnica, dar e in regula, vorba reclamei.
Si iata-ma in 2010, singur la masa mea, gandindu-ma ce bine ne-am fi distrat sa-l stim presedinte pe dobitocul de Geoana, cum ne-ar fi spus el si nevasta-sa si Hrebe ca i-a ajutat flacara violeta sa castige si cum l-ar fi furat ei pe Aliodor Manolea de la PDL si cum l-ar fi convins ei sa puna pozitronii si cuarcii in slujba stindardului socialist.
Am fi ras bine de tot, pentru ca premier ar fi fost Klaus Johannis si guvernul lui ar fi deschis dulapul finantelor romanesti si am fi vazut si noi grozavie de schelete! Leul ar fi fost cu adevarat puternic, nu doar asa “jmecherit din poignet” de acest Houdini al finantelor, pe numele lui de roman Mugur Isarescu. Oare ce functie in guvern ar fi avut sus-numitul domn daca nu castigau “noaptea si ceata portocalie”?
Presedintele papagal era exact ce ne trebuia: exact omul care putea incasa toate bobarnacele noastre, care ar fi erodat pana la rupere prafuitul PSD. Ar fi fost o victorie dubla. Mai intai, PSD-ul s-ar fi transformat in partid de senili incapabili sa se adune logic intr-o propozitie neezoterica. Ar fi fost ras de pe fata pamantului in doar 2-3 ani. Apoi ficatul lui Base ar fi explodat de ciuda si tumoarea portocalie s-ar fi scurs la canal cum s-au scurs portocalele din burta Evangheliei in anii 70 cand a fost esuata de armatorul sau pe coastele micii localitati denumite Costinesti. Pentru ca in lipsa carmaciului, portocala nu este deloc mecanica. Este goala, plina doar de ifose, penali si de prosti. PDL-ul nici macar nu are un Ponta sau un Diaconescu. Au, in schimb, zeci de mutatii ale lui Vanghelie.
Cu Geoana presedinte am fi avut un claun de batjocorit si doua partide imbecile ar fi disparul de pe firmament. Guvernul ar fi devenit o institutie solida in care Europa ar fi capatat din ce in ce mai multa incredere. E-adevarta, liberalii s-ar fi umflat nejustificat de mult, insa asta n-ar fi fost un dezastru.
Dar nu! N-a fost sa fie! La masa la care mi-am baut tineretile, dar la care mi-am slefuit visele, sunt numai eu si sticla mea de bere fara alcool. Prietenii mei se aburesc in continuare cu cocktailuri oranj, prin baruri fine si orase cosmopolite. Si lupta impotriva comunistilor care i-au adus pe mineri la Bucuresti! Unde esti, Nene Iancule, sa ne vezi?
Pentru prietenii pe care mi i-ai luat nu te voi ierta niciodata, Traiane!
Am baut tot ce se putea bea, am fumat tot ce se putea fuma. Vine o vreme insa cand experimentul trebuie sa se incheie, cand trebuie sa tragi niste linii si niste concluzii. Cand cresti si te faci mare si te coci la cap si incepi sa intelegi de ce apune soarele si pe unde se pisa gaina.
Plang singur in tovarasia unei sticle de bere pentru ca o parte din dragii mei prieteni rad in alta parte. Nu mai stiu ce este in capul lor pentru ca le-am dat delete din toate lucrurile si programele care ne legau. Am incercat sa le spun ca mai bine ramaneam la aceeasi masa la care am fost impreuna de cand ne stim.
Imi amintesc cum vuia masa noastra de bucurie prin 2004 cand campionul nostru al momentului, El Chupacabra Mondial, Base-no-dossier-no-ships-no-garlic-breath il juganea live de viitor politic pe Adrian Nastase, prea plin de sinele sau ca sa poata intelege ce i se intampla.
Am dus-o asa ani intregi, inca naivi si increzatori in schimbare, crezand ca lucrurile au sa se rezolve de la sine, gata, nimic rau nu se mai poate intapla. Ce grava eroare! Repetan de fapt exact aceeasi eroare de la inceputul anilor 90, cand am trecut cu vederea prea repede faptul ca FSN a participat miseleste la alegeri! Ce vremuri! Ce vremuri cu bere in sticle de ulei! Ce preturi, ce haine, ce coafuri!...
Prin 2008 gluma s-a ingrosat si am inceput sa ne disputam serios. Deja aia mica era parlamentar european, deja aia blonda risipea cu nesimtire banii, ca la un caritas pe invers unde musai trebuie sa dai cel putin de 8 ori pretul cerut.
Pumnii, flegmele si injuraturile au inceput sa zboare prin 2009. Ei au continuat sa bea cucuta portocalie si pentru ca au fost mai multi, au invins. Acum unii dintre ei imi trimit mailuri vesele si superioare. Unii suntem greieri, altii suntem furnica, dar e in regula, vorba reclamei.
Si iata-ma in 2010, singur la masa mea, gandindu-ma ce bine ne-am fi distrat sa-l stim presedinte pe dobitocul de Geoana, cum ne-ar fi spus el si nevasta-sa si Hrebe ca i-a ajutat flacara violeta sa castige si cum l-ar fi furat ei pe Aliodor Manolea de la PDL si cum l-ar fi convins ei sa puna pozitronii si cuarcii in slujba stindardului socialist.
Am fi ras bine de tot, pentru ca premier ar fi fost Klaus Johannis si guvernul lui ar fi deschis dulapul finantelor romanesti si am fi vazut si noi grozavie de schelete! Leul ar fi fost cu adevarat puternic, nu doar asa “jmecherit din poignet” de acest Houdini al finantelor, pe numele lui de roman Mugur Isarescu. Oare ce functie in guvern ar fi avut sus-numitul domn daca nu castigau “noaptea si ceata portocalie”?
Presedintele papagal era exact ce ne trebuia: exact omul care putea incasa toate bobarnacele noastre, care ar fi erodat pana la rupere prafuitul PSD. Ar fi fost o victorie dubla. Mai intai, PSD-ul s-ar fi transformat in partid de senili incapabili sa se adune logic intr-o propozitie neezoterica. Ar fi fost ras de pe fata pamantului in doar 2-3 ani. Apoi ficatul lui Base ar fi explodat de ciuda si tumoarea portocalie s-ar fi scurs la canal cum s-au scurs portocalele din burta Evangheliei in anii 70 cand a fost esuata de armatorul sau pe coastele micii localitati denumite Costinesti. Pentru ca in lipsa carmaciului, portocala nu este deloc mecanica. Este goala, plina doar de ifose, penali si de prosti. PDL-ul nici macar nu are un Ponta sau un Diaconescu. Au, in schimb, zeci de mutatii ale lui Vanghelie.
Cu Geoana presedinte am fi avut un claun de batjocorit si doua partide imbecile ar fi disparul de pe firmament. Guvernul ar fi devenit o institutie solida in care Europa ar fi capatat din ce in ce mai multa incredere. E-adevarta, liberalii s-ar fi umflat nejustificat de mult, insa asta n-ar fi fost un dezastru.
Dar nu! N-a fost sa fie! La masa la care mi-am baut tineretile, dar la care mi-am slefuit visele, sunt numai eu si sticla mea de bere fara alcool. Prietenii mei se aburesc in continuare cu cocktailuri oranj, prin baruri fine si orase cosmopolite. Si lupta impotriva comunistilor care i-au adus pe mineri la Bucuresti! Unde esti, Nene Iancule, sa ne vezi?
Pentru prietenii pe care mi i-ai luat nu te voi ierta niciodata, Traiane!
miercuri, 27 ianuarie 2010
Puterea de a nu fi imbecil
Pe 6 decembrie 2009 naivii din Romania s-au alaturat imbecililor din Romania si au reales in functie un presedinte care va fi mai tarziu unul dintre cei mai nefasti presedinti ai tarii. Pe scara maleficitatii, actualul presedinte va fi asezat peste Iliescu, in apropierea lui Ceausescu si nu putini vor fi cei care vor dori sa-l vada chiar dincolo de acesta din urma.
Orice vor spune oamenii peste 14 ani – caci este foarte posibil ca mandatele prezidentiale sa fie usor lungite si inmultite – Traian Basescu a castigat corect alegerile. Damboviteano-corect – mai bine spus - caci “sistemul lor a functionat mai bine decat sistemul nostru”, cum sublim a scapat-o domnul Ponta la doua zile dupa afisarea rezultatelor.
Reinscaunarea guvernului arcuit (adica dotat cu arc de ceasornic, reincarcabil deci, care poate ticai ca la inceput) este doar primul pas pentru care Traian Basescu va fi ulterior cunoscut ca Micul Fuhrer al Micului Reich cu capitala in Micul Paris. Totul va fi mic: cheltuielile, programul de lucru, puterea de intelegere, bugetul, vina, pedepsele etc. etc.
Toate acestea vor fi pentru ca nu a existat capacitatea de anticipare. Nimeni nu a inteles ca, desi in turul doi nu erau decat doi candidati la presedentie, trebuia ales altceva decat Geoana sau Basescu! Am sa ma explic imediat.
In 1939, Polonia era atacata miseleste de catre Germania si in scurt timp si de catre URSS. Avea Polonia de ales? Avea! A ales sa moara pe campul de lupta pentru a putea supravietui ulterior. Astazi Polonia re-exista ca tara, respectata si de Germania si de Rusia. Desi ucisa si rasa de pe fata pamantului atunci, Polonia traieste azi.
Tot in 1939, URSS pretinde Finlandei anumite teritorii. Finlanda incearca sa negocieze, dar cu Stalin nu se poate negocia. Evident, URSS ataca Finlanda. Avea Finlanda de ales? Avea! Putea sa plece capul, dar a ales sa moara in lupta. Dupa 3 luni de razboi, o tara cu numai 32 de tancuri si 100 de avioane, dar cu o vointa inca neegalata in istorie decat de polonezi, dupa ce pierde 20% din efectivele armatei sale, renegociaza si accepta toate pretentiile URSS. Ramane insa o tara independenta.
In 1940, URSS pretinde Romaniei Basarabia, cu aceeasi nesimtire cu care pretinsese teritorii si Finlandei. Romania alege insa sa nu lupte. Alege sa traiasca in prezent si sa moara in viitor, ucigand idealul care face un popor dintr-o populatie.
La numai cativa ani in viitor, alegerea proasta incepe sa aiba repercusiuni. Si Romania si Finlanda se alaturasera axei in atacul asupra URSS. Numai ca Finlanda nu iese din granitele sale, pe cand Romania, complexata ca nu luptase cand a trebuit, merge cu Germania pana la Stalingrad. Finlanda se reface dupa pierderile uriase suferite in razboiul sau, Romania abia incepe sa plateasca cu sange. Fata de 25 000 finlandezi morti in cele 3 luni din iarna ‘39-‘40, Romania pierde 100 000 de oameni numai la Stalingrad, un oras pe care majoritatea romanilor nu-l pot gasi pe harta.
Finlanda renegociaza cu URSS si da inapoi tot ce luase cu ajutorul Germaniei plus un tribut urias, dar ramane neocupata! Romania nu mai poate face nimic si suporta cu varf si indesat greselile initiale. Finalmente, pretul platit de Romania a fost infinit mai mare. Astazi Finlanda are unul dintre cele mai mari venituri pe cap de locuitor din Europa, iar Romania unul dintre cele mai mici. Iata cum se rostogoleste bulgarele greselilor din trecut!
Si acum sa ne intoarcem la votul din 2009. Mai presus de Mircea Geoana si de Traian Basescu este Romania. Sau ar fi trebuit sa fie pentru cei ce se simt popor romanesc. Pentru Romania trebuia votat in acea zi de 6 decembrie. Nu pentru dobitocul de Mircea Geoana si nici pentru nemernicul de Traian Basescu.
Votul corect era cel impotriva nemernicului. Cu scarba, alaturi de dobitoc, impotriva nemernicului. Cine a votat speriat de spectrul lui Ion Iliescu care suge sangele poporului si aduce comunismul inapoi este ori naiv, ori imbecil! Pe naivi ii iert.
Da, o tara condusa de dobitocul de Mircea Geoana si ezoterica sa sotie era o tara mult mai buna pentru noi cei muritori si platitori de taxe. Da, prefer oricand prostul ticalosului. Prostul e benign, ticalosul e malign. Prostului ii e fica si de o culoare mistica, ticalosului nici de legile internationale.
In 1940 ar fi trebuit sa ne luptam. Sa murim pentru Basarabia sub tancurile sovietice si sa murim pentru Ardeal sub carutele hortyste (da, nu aveau tancuri).
A sti muri ca om pentru a supravietui ca stat, iata ceva care inca ne lipseste, desi avem poezii despre sacrificiul de sine. In termeni infinit mai blanzi, trebuia sa murim de sila votandu-l pe dobitocul de Geoana pentru a nu muri de rusine peste aproximativ 10 ani.
Orice vor spune oamenii peste 14 ani – caci este foarte posibil ca mandatele prezidentiale sa fie usor lungite si inmultite – Traian Basescu a castigat corect alegerile. Damboviteano-corect – mai bine spus - caci “sistemul lor a functionat mai bine decat sistemul nostru”, cum sublim a scapat-o domnul Ponta la doua zile dupa afisarea rezultatelor.
Reinscaunarea guvernului arcuit (adica dotat cu arc de ceasornic, reincarcabil deci, care poate ticai ca la inceput) este doar primul pas pentru care Traian Basescu va fi ulterior cunoscut ca Micul Fuhrer al Micului Reich cu capitala in Micul Paris. Totul va fi mic: cheltuielile, programul de lucru, puterea de intelegere, bugetul, vina, pedepsele etc. etc.
Toate acestea vor fi pentru ca nu a existat capacitatea de anticipare. Nimeni nu a inteles ca, desi in turul doi nu erau decat doi candidati la presedentie, trebuia ales altceva decat Geoana sau Basescu! Am sa ma explic imediat.
In 1939, Polonia era atacata miseleste de catre Germania si in scurt timp si de catre URSS. Avea Polonia de ales? Avea! A ales sa moara pe campul de lupta pentru a putea supravietui ulterior. Astazi Polonia re-exista ca tara, respectata si de Germania si de Rusia. Desi ucisa si rasa de pe fata pamantului atunci, Polonia traieste azi.
Tot in 1939, URSS pretinde Finlandei anumite teritorii. Finlanda incearca sa negocieze, dar cu Stalin nu se poate negocia. Evident, URSS ataca Finlanda. Avea Finlanda de ales? Avea! Putea sa plece capul, dar a ales sa moara in lupta. Dupa 3 luni de razboi, o tara cu numai 32 de tancuri si 100 de avioane, dar cu o vointa inca neegalata in istorie decat de polonezi, dupa ce pierde 20% din efectivele armatei sale, renegociaza si accepta toate pretentiile URSS. Ramane insa o tara independenta.
In 1940, URSS pretinde Romaniei Basarabia, cu aceeasi nesimtire cu care pretinsese teritorii si Finlandei. Romania alege insa sa nu lupte. Alege sa traiasca in prezent si sa moara in viitor, ucigand idealul care face un popor dintr-o populatie.
La numai cativa ani in viitor, alegerea proasta incepe sa aiba repercusiuni. Si Romania si Finlanda se alaturasera axei in atacul asupra URSS. Numai ca Finlanda nu iese din granitele sale, pe cand Romania, complexata ca nu luptase cand a trebuit, merge cu Germania pana la Stalingrad. Finlanda se reface dupa pierderile uriase suferite in razboiul sau, Romania abia incepe sa plateasca cu sange. Fata de 25 000 finlandezi morti in cele 3 luni din iarna ‘39-‘40, Romania pierde 100 000 de oameni numai la Stalingrad, un oras pe care majoritatea romanilor nu-l pot gasi pe harta.
Finlanda renegociaza cu URSS si da inapoi tot ce luase cu ajutorul Germaniei plus un tribut urias, dar ramane neocupata! Romania nu mai poate face nimic si suporta cu varf si indesat greselile initiale. Finalmente, pretul platit de Romania a fost infinit mai mare. Astazi Finlanda are unul dintre cele mai mari venituri pe cap de locuitor din Europa, iar Romania unul dintre cele mai mici. Iata cum se rostogoleste bulgarele greselilor din trecut!
Si acum sa ne intoarcem la votul din 2009. Mai presus de Mircea Geoana si de Traian Basescu este Romania. Sau ar fi trebuit sa fie pentru cei ce se simt popor romanesc. Pentru Romania trebuia votat in acea zi de 6 decembrie. Nu pentru dobitocul de Mircea Geoana si nici pentru nemernicul de Traian Basescu.
Votul corect era cel impotriva nemernicului. Cu scarba, alaturi de dobitoc, impotriva nemernicului. Cine a votat speriat de spectrul lui Ion Iliescu care suge sangele poporului si aduce comunismul inapoi este ori naiv, ori imbecil! Pe naivi ii iert.
Da, o tara condusa de dobitocul de Mircea Geoana si ezoterica sa sotie era o tara mult mai buna pentru noi cei muritori si platitori de taxe. Da, prefer oricand prostul ticalosului. Prostul e benign, ticalosul e malign. Prostului ii e fica si de o culoare mistica, ticalosului nici de legile internationale.
In 1940 ar fi trebuit sa ne luptam. Sa murim pentru Basarabia sub tancurile sovietice si sa murim pentru Ardeal sub carutele hortyste (da, nu aveau tancuri).
A sti muri ca om pentru a supravietui ca stat, iata ceva care inca ne lipseste, desi avem poezii despre sacrificiul de sine. In termeni infinit mai blanzi, trebuia sa murim de sila votandu-l pe dobitocul de Geoana pentru a nu muri de rusine peste aproximativ 10 ani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
