ROSTUL - Dan Puric - 1-Mai-2010, Romania

Text revizuit cu italic si cu umilinta de rigoare de Lucian Dobrovicescu – 9/11 – 2010.

(ERATA 2 feb 2011. Multumita unui anonim am aflat ca textul primit ca SPAM si care - chipurile - apartinea lui Dan Puric apartine, de fapt, lui Brad Florescu. Am sa-l las asa, ca un raspuns "mesaj in sticla" retrimis lui Dan Puric pentru ca nu se schimba practic nimic din rostul lui. Am sa-l las asa pentru ca asa l-am scris. Multumesc.)


Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat,manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi.Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost,cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Romaniei nu i-a disparut rostul decat in ochii celor care au uitat ce au trait. Eu aici mi-am ingropat bunicii si n-am sa imi parasesc tara decat dupa o lupta in care voi fi infrant sau daca viata copiilor mei e in pericol. Rostul de a avea ca tara a ta una precum Romania nu este greu de gasit. Caragiale, Kogalniceanu, Ferdinand, Eminescu, Averescu, sau, cu voia dumneavoastra, constient de diferenta de valoare, Phoenix, Baba, Coposu, Caramitru, Paunita Ionescu si multi multi altii.

Are rost si sa sadesti un copac in parcul in care te-ai dat cu saniuta. Are rost si sa devii profesor de fizica doar daca ai avut un foarte talentat profesor de fizica. Are rost sa devii avocat al poporului doar pentru ca in copilarie ai vrut sa salvezi cateii din cartier de hingheri. Rostul musteste si tasneste din viata noastra cinstit traita. Rostul sta in gandirea lucida, nu injectata de otravuri moderne. Numai mintile plapande pot fi sterse si reprogramate dupa rosturi straine fiintei lor.

Pentru omul simplu – adica prost – rostul e o frunza in vant. Prostul nu are trecut, pentru ca amintirile complexe sunt numai apanajul oamenilor cel putin mediu inteligenti. De aceia afirm si sunt gata sa lupt pentru vorbele mele: rostul este doar apanajul oamenilor care depasesc un grad de intelegere al lumii. Rostul nu are nici un rost pentru nefericitii intru intelegere ai acestei lumi.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Vin si spun din nou: oamenii fara minte nu pot pricepe rostul batranilor. Oamenii cu putina glagorie in cap isi mangaie batranii si-i protejeaza cat pot. Batranii care nu au pensii trebuie sa se roage sa aiba copii cu creier, altfel sunt pierduti. Sta doar in puterea oamenilor cel putin mediu inteligenti sa-si poata intelege batranii si sa se lupte pentru ei.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".

La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Domnule Puric, va rog eu frumos n-o mai scuipati in obraz pe Tanti Europa, caci ea nu v-a jignit cu nimic. Tanti Europa ne-a primit in casa ei, dar ne roaga sa ne stergem pe picioare cand pasim inauntru. Ea este si gata sa ne dea bani sa ne obisnuim cu casa in care am intrat, dar ne roaga sa invatam cat mai repede obiceiurile casei. Nu de alta, dar asa e la Tanti Oioropa: e ordine si curatenie si dreptate pentru fiecare.

Daca va place grohaitul lui Ghita pana de Ignat, precum si manierele lui de a vietui, va rog insistent sa va regasiti rostul sub aripa Regelui Thailandei. Va doresc o bio-diversitate maxima. Eu as prefera o ordine nemteasca in care fiecare Ghita grohaie cat vrea, dar nu paraseste incinta. Va amintesc cu umilinta ca pe strazile oraselor frantuzesti pe care v-ati plimbat cu ocazia unor turnee unde francezii au dac literalmente cu basca in aer de bucurie ca va vad si ca va consuma arta, ei bine, domnul meu, pe acele strazi nu latra niciun Grivei. De ce? Pentru ca la Frau Oioropa Ghitii satu cu Ghitii, Griveii cu Griveii si oameni cu oamenii. Va rog sa reconsiderati oferta Regelui Thailandei.

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila crestineste.

Aici in sfarsit, o nimeriti. Gangavii si puhavii ne conduc tara pentru ca ii lasam. Este numai vina noastra ca nu ne organizam. Daca vreti sa stiti cum si ce trebuie facut, cu plecaciune, va invit sa-mi cititi blogul, pentru ca am o solutie. Poate nu cea mai buna, dar sunt deschis la discutii.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur,un strai vechi,greu de îmbracat,greu de dat jos care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva.Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Iar gresiti. Exista pe pamantul asta o multime de evrei, musulmani, dar mai ales atei. Eu sunt un ateu si cred ca pot fi considerat un om cu capul pe umeri, avand in vedere tot ceea ce am scris mai sus. Noi ateii nu suntem raiosi, nu suntem de Dumnezeu rastignitori si nu avem nicio problema sa ne casatorim cu cei botezati. Pur si simplu am ales ca in intimitatea sufletului nostru sa fie altceva decat Crezul, Talmudul sau Rahmadamul. Va intindem mana oricand. Nu muscam si nu tragem in teapa. Si de dragul traditiei n-avem nicio problema sa rostim “Salamalekum” sau “Hristos a inviat”. Aveti curaj sa ne lasati sa traim pe acest pamant?

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o.

Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsun si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Numai fetele noastre proaste sau needucate o vor face. Numai baietii nostri la fel o vor face. Numai parintii nostri fara prea multa minte o fac. Si noi, da, numai daca suntem suficient de prosti sau needucati o facem.

Sta in puterea noastra a supravietuitorilor, a celor care inteleg rosturile si mecanismele sa nu innebunim. Ei asta si vor, de aceea ne bombardeaza cu stressul. Cu valorile false.

Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

Si dupa aceea, ce facem? Se rezolva? Nu. Dupa aceea, stimate domn, trebuie neaparat sa aperi samanta, sa aperi bunicul si mai ales, sa aperi flacara aceea sa nu se stinga. Si cum ai s-o faci dumneata? Eu stii ce-am sa fac? Am sa fac politica.

Inainte sa ma scuipi, asculta-ma. Ai citit constitutia tarii tale? Stii care e diferenta dintre codul civil si codul penal? Stii care e diferenta dintre camera deputatilor si senat? Stii ce rol are guvernul Romaniei? Stii ce inseamna un subsecretariat de stat? Ei bine, daca te pun in incurcatura aceste intrebari, afla ca nu poti vorbi de ce-i bun sau ce-i rau pentru tara ta decat la modul teoretic.

Fonfii si gusatii sunt mogulii astei natii nu pentru ca tara ar avea ceva defect in ea, ci pentru ca oameni ca tine nu citesc regulile de folosire ale unei tari in secolul XXI. Nu suna suficient de metafizic, de poetic ce spun eu? Bine!

Rostul politicii este ca nu cumva rosturile sa-si piarda rostul lor. Ca o carpa de praf, politica face ca sabia dreptatii, coroana democratiei si hainele mandriei nationale sa straluceasca toate in deplinatatea frumusetii lor. Politica bine facuta e ca ordinea intr-o casa de om. Cand este ordine, toate sunt rostuite, cum spune mama mea. Sunt absolut convins ca mama mea si mama ta sunt facute din acelasi aluat, cu mult rost in el.

Numai ca tu, draga domnule Dan Puric, ai uitat un pic rostul lucrurilor. Inainte de poezie a fost gramatica, iar inainte de gramatica au fost cuvintele. Daca vrei ca poezia sa curga de la Nistru si pana la Tisa, hai sa ne suflecam manecile si sa indreptam gramatica rasucita a legilor din tara asta. Fara reguli, fara politica adica, nu se poate nimic in sec XXI.

Haide sa nu-i fabricam lui Ghita un rost mai mare decat merita el pe acest pamant. Rostul lui nu e sa dea un rost gresit bataturii. Rostul lui nu e sa grohaie, ci sa hraneasca cu carnea lui. Astfel, Ghita aia din parlament nu-si au rostul acolo. Rostul lor nu e sa ne grohaie ordonante de urgenta impotriva norodului. Rostul lor nu e sa stea acolo pana la Ignatul democratic – votarea – cand doar ii schimbam intre ei, de mila.

Rostul lor e la groapa istoriei, unde Tanti Europa tot asteapta sa-i aruncam. Daca simti rostul vorbelor mele de pana acum, hai pe ei! Hai sa facem ceva gretos, ceva politica, pentru ca tot ce ne e drag sa inceapa sa aiba rost aici, in Romania.

Rosia Montana – Pe ei, pe ei, pe mama lor!

Nu stiu daca v-ati dat seama, dar Steaua si Dinamo si Rapid la un loc n-au cati ULTRAS-i au ecologistii care lupta pentru salvarea Rosiei Montane. Rockeri, scriitori, politicieni, actori, taximetristi, crestini, incredibil de multi oameni sunt gata sa moara pentru Rosia Montana, pentru a impiedica cianura sa otraveasca pantecul tarisoarei noastre.

Carcotas cum sunt, mie-mi pute imediat a isterie mistica atunci cand vad o multime de tarani cu torte gata sa linseze o companie cica bozgoreasca, cica diavoleasca, oricum nemernica pentru ca vrea sa ne ia ceva scump-scump de tot!

De vreo un an ma tot bag in vorba cu ecologistii. Cand ii aud ce argumente au, imi dau seama ca ma aflu intr-un compartiment de tren de clasa a doua pe ruta Petrosani – Bucuresti, intr-o insorita zi de 12 iunie 1990, iar cei din jurul meu n-au sa se dea jos in Petrila sau Aninoasa, ci merg pana la capatul liniei. ULTRAS-ii ros-montanici sunt gata sa lupte ca minerii pentru apararea frontului salvarii nationale. Ca rusii la Stalingrad. Sunt gata sa dea cu pumnul si sa incolteasca scutierii. Aveti grija ce vorbiti cu ei!

Cum de a devenit Rosia Montana zona libera de logica si plina de obscurantism? E simplu: tensiunea sociala a crescut imens si apasa. Va plezni cea mai subtire teava din instalatie. Din pacate, aceea este chiar educatia.

Ati sesizat toti cum cuvantul “cianura” este rastignit in fel si chip, ca si cand Rosia Montana Gold Corporation, odata permisa exploatarea, ne-ar turna direct pe gat cianura de potasiu. Minima educatie chimica de scoala generala le-ar striga ULTRAS-ilor – daca n-ar fi fost cu desavarsire uitata - ca in industrie se folosesc permanent substante toxice, caustice, corozive de cand s-a inventat ea.

In industria detergentilor se foloseste soda caustica si potasa caustica – substante toxice si extrem de corozive, totusi nimeni n-a cerut in public interzicerea industriilor respective. Nimeni nu stampileaza peretii capitalei noastre cu “soda ucide”. Nimeni nu cere inchiderea fabricilor Unilever si Procter and Gamble si Benckiser si Henkel.

“Acidul ucide” si el, dragi retarzi ecologisti! Da, ar trebui sa-i oprim si pe fabricantii de acumulatoare de automobile, nu? Si “clorul ucide”, papagalilor, si-ar trebui sa oprim industria textila de la folosirea clorului la albirea tesaturilor, nu?

Un alt motiv pentru care Rosia Montana trebuie salvata ar fi siturile romane de o inestimabila valoare unica pe planeta pamant. Ce e incredibil este ca nimeni nu poate sa ne arate aceste situri chipurie frumoase, chipurile bogate in nu stiu ce artefacte romane si dacice si pelasgice. Nimeni nu pune pe net macar o poza, un jpeg amarat cu siturile astea inestimabile de o valoare unica in lume. Nimic, nicio poza! Mai sa fie?

Oare nu cumva adevarul e altul si galeriile alea romane inestimabile nu sunt decat niste gauri in pamant? Am dat search de-am chelit dupa maiestuoasa Rosie Montana, cautand dovezi serioase asupra a ceea ce am pierde daca cianurile boanghelilor ar inunda scumpa noastra patrie. Tot ce-am gasit remarcabil a fost un reportaj al unui mare fotograf, Cosmin Bumbut, in care n-am vazut daci si pelasgi, dar am vazut o saracie lucie, o incredibila lupta a catorva oameni cu piatra, cu vremea si cu nevoile.

In alte conditii m-ar fi bucurat sa stiu ca romani de toate felurile sar in apararea unui lucru romanesc, insa in acest caz superficialitatea este crasa! Nimeni nu stie decat ca trebuie sa lupte, sa mi ti-i reguleze pe boanghelii nenorociti de canadieni!

Nu stiu cum pot dormi linistiti noaptea intelectualii care imbratiseaza asa-zisa salvare a Rosiei Montana. Nu stiu cum de pot crede intr-o cauza cunoscand atat de putine lucruri despre ea. Ii invit pe toti cei care au avut macar o clipa impresia ca ceva nu este chiar cusher in povestea asta sa se instruiasca inainte de a vota o petitie online sau de a merge la nu stiu ce miting impotriva cianurii.

Boanghelii canadieni, vazand ca nu pot lupta impotriva valului anti-cianura, au ales o solutie eleganta: i-au invitat pe cativa ziaristi sa vada cu ochii lor in Noua Zeelanda cum e cu cianura. Ce mi-au citit ochii dupa aceasta vizita e greu de inteles: un val de acuze, de isterie generata de acuzatii gen” ai pus botul la banii boanghelilor canadieni, normal ca scrii favorabil, scriitor de cacat care...” etc. etc. Parca il aud si acum pe minerul ala beat care spunea ca a gasit la peneleu masini de facut bani falsi cu poza lui Ceausescu. L-ati uitat? Era regele capitalei in 15 iunie 1990 si explica reporterilor ce si cum cu fascistii de la peneleu si penetzeu. Sa nu-l uitati niciodata! Si sa nu fiti ca el, daca puteti!

Guvernantii romani n-au curaj sa semneze nimic definitiv in privinta Rosia Montana Gold Corporation. N-au curaj pentru ca fiind prosti, se tem de forta ecologistilor. Ecologistii sunt noii fascisti ai planetei, care in curand ne vor spune daca avem voie sa utilizam aparatele pe care le posedam. Sau daca avem voie sa bagam ceva in priza. Isi vor da avizul si la fecalele noastre, daca sunt suficient de bio. Daca nu, va asigur, le vom manca spre deliciul lor si a celor ce-i sustin.

Ecologistii sunt in majoritatea lor nevrotici cu fixatii periculoase. Nereusind sa se integreze intr-o era post-industriala care mizeaza pe eficienta, pe randament, ineficientii si lipsitii de randament ajung sa rejecteze industrialul si sa imbratiseze ecologismul, o sublimare a lipsurilor lor. Daca aveti chef de studii aprofundate, veti remarca faptul ca ecologistii nu prea au studii, sau daca le au, le au neterminate sau grevate de insucces. Ecologistii sunt neintegratii.

E normal ca ei sa isi doreasca o rasturnare de forte. Drama este ca ei au la dispozitie toate formele de anarhie pe care umanitatea le-a experimentat. Cel mai periculos dintre sistemele antisociale este comunismul. Ecologistii au invatat mult de la comunisti. Le place mai ales cum acestia din urma au rasurnat valorile si au rezistat zeci de ani pe pamant. Saliveaza la gandul ca vor prelua puterea. Si mai ales cum ii vor pedepsi pe opozanti. Pana atunci arunca manifeste, creeaza celule, poarta discutii pe net si se organizeaza. Au multe arme la care democratiile sunt vulnerabile. Subminarea puterii, manifestatia de strada, discursul inflacarator... verzii au luat tot ce era “bun” de la comunisti.

N-ati simtit miros de activism sovietic in demonstratiile ecologiste din fata bazelor NATO sau din fata trenurilor ce transportau deseuri radioactive? Ia mai uitat-va o data si dati drumul in paralel la un mp3 cu “internationala”. Veti avea frisoane.

Fie ca vrem sau nu, ecologistii au castigat capete de pod. Si nu sunt decat la inceputul luptei. Ecologistii stau foarte aproape de statele slabe si vor sa puncteze decisiv, solidificandu-si astfel pozitia.

Ca sa va dati seama cat de prosti sunt ecologistii, intrebati-i doar atat: cat dioxid de carbon se afla in atmosfera? Daca primiti raspunsuri de genul: 10-20 -30%, puteti sa le radeti in nas. “Codoiul” se gaseste numai intr-o concentratie de 0,03% in atmosfera. Sunt ca trei monezi de UN BAN pe langa o hartie de o suta de lei. Repet: zero virgula zero trei la suta! Si asta dupa 100 de ani de poluare nesimtita! Daca ati primi o dobanda de 0,03% de la o banca, sunt sigur ca ati scuipa sigla respectiva.

Ca sa va dati seama despre ce vorbesc, trebuie sa aflati ca dupa ce dormiti cu geamul inchis o noapte intreaga, in camera aceea voi produceti codoi astfel incat concentratia lui urca la valori cuprinse intre 0,5 si 1%. Deci produceti in fiecare noapte o poluare de 15-20 de ori mai mare decat in orasul vostru chipurile poluat pana peste masura. Si dormiti in ea! In fiecare seara! Nu ma credeti? Ia gugaliti putin pe aceasta tema, dragii mei!

Un al treilea mit Anti Gold Corporation ar fi uriasele rezerve de aur, uraniu, vanadiu, si kriptonit (just kidding). Daca il auziti pe Vadim, uraniul si aurul stau ca merele parguite, gata sa fie culese de boanghelii canadieni de la Gold Corporation. “Muntii nostri aur poarta...” spune o poezie draga romanilor. Asa, si? Hai sa-l extragem, fratilor, nu sa dam cu pietre in investitori, pe motiv ca sigur ei “vrea” sa ne fure holdele si granele si femeile. Avem legi, hai sa le respectam.

Daca la 20 de ani de la inventarea sintagmei “nu ne vindem tara” inca o mai racnim, inseamna ca am stat pe loc. Sau ca vrem neaparat ca ecologistii sa hotarasca cat aer respiram, ce masina ne cumparam, cat gunoi avem voie sa producem si ce haine trebuie sa purtam.
Miza isteriei de la Rosia Montana este intrarea unui nou partid in parlamentul Romaniei.

Ce-i de facut?

Tara ta nu e cea in care te-ai nascut. Nu e nici cea in care locuiesti sau cea care ti-a dat un pasaport. Tara ta e cea in care hotarasti sa ai copii.

Casa ta nu e cea in care stai. Casa ta nu e cea pentru care platesti chirie sau rate, nu e nici cea in care urmeaza sa locuiesti. Casa ta e cea pe care te hotarasti sa o lasi copiilor tai.

Din casa mea si din casele voastre putem cladi un sat. Intre doua sate care cred in aceleasi valori poate aparea o sosea si ele se pot astfel uni intr-o valoare inca si mai mare decat cele doua separate: intr-o comuna. Din case construite langa alte case si oameni care se sincronizeaza intru valori apar rand pe rand, orasele, orase, regiuni si in sfarsit, o tara intreaga.

Dupa cum vedeti, e o intreprindere grea sa construiesti o tara, iar limba comuna nu e in nici un caz de ajuns: e doar premiza initiala!

In cazul Romaniei, constructia a inceput tarziu, cam pe la 1848. A durat cam 100 de ani, apoi tara a fost ocupata si a inceput demolarea. Din 1947, Romania s-a construit pe sine clandestin, noaptea, indurand ziua demolarea sistematica ordonata de cotropitori. Ca un muncitor bolnav silit sa se prezinte zilnic la lucru, Romania parea ca-si gasise un fragil echilibru, reusind sa existe cat de cat, insa in 1989 fabrica s-a inchis. Da, cotropitorii disparusera definitiv, bolnavul se putea recupera in liniste, insa o drama inca si mai mare pandea la coltul istoriei: cotropitorii lasasera in urma ceva bastarzi.

Acesti pui de catea au nume. Au averi, au fani, au chiar partide. Sunt mandrii fii ai parintilor lor, care au invatat ca un popor se conduce chiar cu un bici subtire, atata vreme cat acel popor se detesta pe sine.

Cheia stapanirii maselor este distrugerea sistemului de valori si inlocuirea lui cu ceva ce tine cat mai mult de stomac + penis/vagin si cat mai putin de creier si suflet. Umorile bat valorile si secretiile bat conceptiile. Un popor preocupat de ce mananca si ce f... uita sa fie popor si decade la rangul de populatie. O populatie inceteaza de a mai avea istorie si astfel, cei ce detin cladiri si terenuri in mijlocul unei populatii devin ei insisi istorie. Din acea clipa nimeni si nimic nu le mai poate contesta posesia.

Din 1989 si pana in ziua de azi, romanii au continuat sa isi construiasca tara, asa cum au facut-o si stramosii lor. Romanii si-au dat “buna ziua” unul altuia, si-au imprumutat carti si si-au croit vise. Drama lor este ca bastarzii fostilor cotropitori au facut “datoria” si au daramat de atunci si pana acum intr-un ritm incredibil.

De aceea scriu astazi acest text, pentru ca vad in jurul meu din ce in ce mai multi oameni speriati, care scuipa pe tara lor crezand fals ca tara e de vina pentru ce li se intampla, uitand ca ei sunt tara si ca toti suntem, de fapt, de vina.

Care este aceasta vina? Ei bine, ametiti de euforica libertate, n-am stiut ca vidul de putere naste monstii, uneori mai mari si mai periculosi decat cei ai unei dictaturi. Vina noastra este aceea de a nu fi stiut sa facem politica din prima secunda a democratiei. Iar vina democratiilor este aceea de a nu ne fi ajutat atunci cand aveam mai mare nevoie de ele.

Dar sa ne intoarcem la vina noastra. O vina a cresterii, a adolescentei unui popor niciodata instruit suficient. A face politica nu este curvasarie, asa cum ne otravesc mintile bastarzii si copiii bastarzilor. A face politica este o datorie profilactica a fiecarui cetatean.

Pare hilar? Da, pentru ca in cultura noastra noi am facut mereu haz de catavenci si de dandanachi, nedandu-ne seama ca, de fapt, situatia e disperata: nu exista nimeni in scena care sa merite sa fie ales. E ca si cum am fi pe puntea Titanicului si ne-am hlizi la capitan si la ajutorul lui care, beti, s-ar bate sa conduca pachebotul, ca intr-o comedie bufa. Da, situatia e hilara, insa pachebotul goneste in noapte cu 25 de noduri si o carmeste cand dreapta, cand stanga, dupa cum cei doi trag de timona. Iar aisbergurile sunt pe aproape.

Drama noastra este ca nenea Iancu nu ne-a spus ca radem pe banii nostri cand ii savuram pe Catavencu si pe Tipatescu. Iata-ne la peste o suta de ani de la premiera scrisorii pierdute si noi inca mai radem de pe margine privindu-ne parlamentul ca pe o piesa de teatru, cand de fapt ar trebui sa ne frangem mainile de grija fiecarui post de senator si de deputat ocupat de catre un Catavencu sau un Tipatescu.

Ce-i de facut? Pai ce e de facut cand n-ai fost la dentist 20 de ani? Ce e de facut cand iti pute gura ca la mort, cand nu mai ai decat cativa dinti in gura, cand nu intelegi de ce nu sta nimeni cu tine de vorba, dar deja ti s-a umflat falca si infectia s-a raspandit in corp? E simplu, te duci la dentist.

Adica inveti ce inseamna democratia. Ce inseamna sa ai ceva in comun cu ceilalti. Ce inseamna sa pui umarul, nu sa comentezi de pe margine.

Primul pas ar fi sa vezi daca ai ceva talent politic. Daca lumea asculta parerea ta, atunci s-ar putea sa te poti descurca in politica. Daca lumea soarbe parerile tale, atunci e o mica crima sa nu-i reprezinti politic pe acei oameni.

Totul merge ca la incendiu: trebuie facut un lant uman de la cismea si pana la flacari, apoi trebuie umpluta o caldare cu apa si data din mana in mana pana la cel ce o va arunca la baza flacarilor. Nu uitati si de cel care ia caldarea desertata, pentru ca si el munceste: o duce la fantana pentru a putea fi umpluta si folosita in continuare.

Asa merge si un partid politic. Unii scot din fantani idei, altii le transporta, iar altii le arunca la baza flacarilor nevoilor poporului. A face politica este identic cu a face o instruire PSI si a verifica in permanenta starea extinctoarelor.

A face politica inseamna a te spala pe dinti in fiecare dimineata, prevenind astfel aparitia cariilor. A face politica este a sti sa te speli in urechi sau in cur. Orice om civilizat o face si a fost invatat candva s-o faca. A ras poate cand a fost invatat cum se tine hartia igienica, dar de-atunci o foloseste si poate sa-si vada linistit de viata si de bucuriile ei.

Cine refuza sa faca politica este aidoma unui om al strazii: puturos si demn de mila.

Va invit sa faceti la fel ca mine: sa invatati din mers politica si s-o faceti in doze mici, profilactice. Veti vedea ca incet-incet se pot scoate toate cariile astea de politicieni care ne sufla in fata putoare.

Daca nu puteti si nu puteti sa faceti politica, macar delegati pe cineva. Stati de vorba cu fiul, fiica, tatal, mama, varul sau vecinul si insarcinati-l sa va reprezinte politic. Va pare o gluma? Nicidecum! Cand nu stii sa te speli pe dinti nu e o rusine sa ceri sa fii invatat, iar cand nu ai maini nu e nicio rusine sa ceri unui asistent social sa te spele el pe dinti.

Va spun toate astea pentru ca am chef sa imi cresc copiii in tara asta. Iar daca si voi aveti acelasi chef, trebuie sa ne organizam.