vineri, 12 februarie 2010

Singuratatea non-alcoolicului de cursa lunga

Plang. Mi-am impuscat o parte din prieteni. Imi e dor de ei, dar nu intr-atat incat sa regret ceea ce am facut. Am peste 40 de ani si nu-mi mai pot permite sa fiu naiv ca acum 20 de ani. Asta ar insemna sa nu fi invatat nimic din viata.

Am baut tot ce se putea bea, am fumat tot ce se putea fuma. Vine o vreme insa cand experimentul trebuie sa se incheie, cand trebuie sa tragi niste linii si niste concluzii. Cand cresti si te faci mare si te coci la cap si incepi sa intelegi de ce apune soarele si pe unde se pisa gaina.

Plang singur in tovarasia unei sticle de bere pentru ca o parte din dragii mei prieteni rad in alta parte. Nu mai stiu ce este in capul lor pentru ca le-am dat delete din toate lucrurile si programele care ne legau. Am incercat sa le spun ca mai bine ramaneam la aceeasi masa la care am fost impreuna de cand ne stim.

Imi amintesc cum vuia masa noastra de bucurie prin 2004 cand campionul nostru al momentului, El Chupacabra Mondial, Base-no-dossier-no-ships-no-garlic-breath il juganea live de viitor politic pe Adrian Nastase, prea plin de sinele sau ca sa poata intelege ce i se intampla.

Am dus-o asa ani intregi, inca naivi si increzatori in schimbare, crezand ca lucrurile au sa se rezolve de la sine, gata, nimic rau nu se mai poate intapla. Ce grava eroare! Repetan de fapt exact aceeasi eroare de la inceputul anilor 90, cand am trecut cu vederea prea repede faptul ca FSN a participat miseleste la alegeri! Ce vremuri! Ce vremuri cu bere in sticle de ulei! Ce preturi, ce haine, ce coafuri!...

Prin 2008 gluma s-a ingrosat si am inceput sa ne disputam serios. Deja aia mica era parlamentar european, deja aia blonda risipea cu nesimtire banii, ca la un caritas pe invers unde musai trebuie sa dai cel putin de 8 ori pretul cerut.

Pumnii, flegmele si injuraturile au inceput sa zboare prin 2009. Ei au continuat sa bea cucuta portocalie si pentru ca au fost mai multi, au invins. Acum unii dintre ei imi trimit mailuri vesele si superioare. Unii suntem greieri, altii suntem furnica, dar e in regula, vorba reclamei.

Si iata-ma in 2010, singur la masa mea, gandindu-ma ce bine ne-am fi distrat sa-l stim presedinte pe dobitocul de Geoana, cum ne-ar fi spus el si nevasta-sa si Hrebe ca i-a ajutat flacara violeta sa castige si cum l-ar fi furat ei pe Aliodor Manolea de la PDL si cum l-ar fi convins ei sa puna pozitronii si cuarcii in slujba stindardului socialist.

Am fi ras bine de tot, pentru ca premier ar fi fost Klaus Johannis si guvernul lui ar fi deschis dulapul finantelor romanesti si am fi vazut si noi grozavie de schelete! Leul ar fi fost cu adevarat puternic, nu doar asa “jmecherit din poignet” de acest Houdini al finantelor, pe numele lui de roman Mugur Isarescu. Oare ce functie in guvern ar fi avut sus-numitul domn daca nu castigau “noaptea si ceata portocalie”?

Presedintele papagal era exact ce ne trebuia: exact omul care putea incasa toate bobarnacele noastre, care ar fi erodat pana la rupere prafuitul PSD. Ar fi fost o victorie dubla. Mai intai, PSD-ul s-ar fi transformat in partid de senili incapabili sa se adune logic intr-o propozitie neezoterica. Ar fi fost ras de pe fata pamantului in doar 2-3 ani. Apoi ficatul lui Base ar fi explodat de ciuda si tumoarea portocalie s-ar fi scurs la canal cum s-au scurs portocalele din burta Evangheliei in anii 70 cand a fost esuata de armatorul sau pe coastele micii localitati denumite Costinesti. Pentru ca in lipsa carmaciului, portocala nu este deloc mecanica. Este goala, plina doar de ifose, penali si de prosti. PDL-ul nici macar nu are un Ponta sau un Diaconescu. Au, in schimb, zeci de mutatii ale lui Vanghelie.

Cu Geoana presedinte am fi avut un claun de batjocorit si doua partide imbecile ar fi disparul de pe firmament. Guvernul ar fi devenit o institutie solida in care Europa ar fi capatat din ce in ce mai multa incredere. E-adevarta, liberalii s-ar fi umflat nejustificat de mult, insa asta n-ar fi fost un dezastru.

Dar nu! N-a fost sa fie! La masa la care mi-am baut tineretile, dar la care mi-am slefuit visele, sunt numai eu si sticla mea de bere fara alcool. Prietenii mei se aburesc in continuare cu cocktailuri oranj, prin baruri fine si orase cosmopolite. Si lupta impotriva comunistilor care i-au adus pe mineri la Bucuresti! Unde esti, Nene Iancule, sa ne vezi?

Pentru prietenii pe care mi i-ai luat nu te voi ierta niciodata, Traiane!

6 comentarii:

  1. Fain scris dar lasa tristetile ca nu fac bine. n-o fi Geoana presedinte (slava cerului!) dar nici dracu' nu e chiar atit de negru. eu zic sa golesti sticla de bere fara alcool in chiuveta si sa iti suni prietenii. se poate face misto si de Basescu iar de PSD se ride la fel de usor cind nu sint la putere, doar ca risul e mai autentic si nu risca sa dea in plunsu'

    RăspundețiȘtergere
  2. Tonic ce spui tu, Costine! :)

    Insa imi cam sta gluma in gat cand vad ce face Boc! pune in balanta disparitia IMM-urilor, balbaielile astea cu pensiile nesimtite si costurile autostrazilor. Si cand vad popii aia sfintind partia nu stiu care, ma cam iau cu mainile de cap. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. He! He! He! Koluce, iti mai amintesti bancul cu greierele si furnica? "Daca tot te duci pe la Paris si-l intilnesti pe unul La Fontaine acolo, baga-l te rog in p***a ma-sii". Imi place asta cu dracul si negru... E drept! Nu-i atit de negru fiindca e portocaliu in varianta de Dimbovita, sezonul toamna-iarna 2009.

    Te salut complice de la un ceai de sunatoare astaptind sa treaca timpul, timp in care ma uit si eu, nu singur e drept, la fosti parteneri de neurotoxice cum se trezesc incet, buimaci. Dimineata la prima ora, ochii sint lipiciosi, degetele supte pina nu demult sint inca nesigure. Pe la prinz ne miscam mult mai cu talent si deja am inceput sa ciordim de prin buzunare in 102.


    Traiasca si infloreasca Republica Suprarealista Romania in frunte cu Secretarul General al Partidului tovarasul Emil Boc! Domnul Basescu dealtfel, pupa-i-as miinile si talpile, este mostenitorul sceptrului prezidential al Tovarasului Ceausescu, cel mai iubit fiu al poporului, deci si al tau si al meu. Zbieram cit ne tineau bojocii din piepurile noastre mici dar hotarite de pionieri: Tot Inainte!!
    Iti mai amintesti nebunia asta cu sceptrul prezidential din '74?!
    Pe Ceausescu noi l-am facut, noi l-am impuscat. Acuma ne ocupam de Basescu, sintem ocupati. Calapodul e acelasi si tragaciul e ala bun: "sentimentul romanesc al urii de sine". Aproape ca poti zice ca n-au nici o vina saracii. Sint doar niste victime ale lor insisi intii si intii, dar mai ales ale noastre. La mesele noastre de la MAT-ul din satul nostru mizerabil, unde bem tuica proasta cu orice Niculaie Cursfant.

    Imi amintesc un sentiment neclar, fireste dar de multumire, sint sigur, cind anuntau din televizoare (George Marinescu sa spunem...) ca in Nicaragua au cistigat, in alegeri pasamite, comunistii. Cred c-aveam fo treispe ani, si ma bucuram ca mai sint unii ca noi. Era in sentimentul asta neclar un pic de confort nelamurit inca. Eram complice cu toata lumea si "dusmanii cadeau unii dupa altii". Noroc ca nu ramii de treispe ani toata viata, este?! Ti se intimpla lucruri, incepi sa-ti dai seama ca in Nicaragua nici alegerile, nici comunistii, si pin'la urma ca tov. Adrian Paunescu de pilda, poate sa fie mai eficient decit intreaga sectie de propaganda a PCR. Vreau sa zic "sa fi fost" ca acu' s-a dat de cealalta parte a frontului Farabundo Marti. Noroc cu nebunia aia de la Ploiesti care l-a tyransformat in dizident impotriva vointei lui si mai ales independent de propria constiinta. Nu-i fumos la noi in tara?!

    Mie intotdeauna mi-a placut la partid faptul ca fiind unic el nu mai trebuia sa fie comunist, national socialist... evident teribil de democrate ... ci devenea simplu, generic, muncitoreste, gospodareste, ostaseste, ... PARTIDUL!

    Hail to the broken knees!
    Hail to the smoking chains!

    RăspundețiȘtergere
  4. Evident ca stiu de telegrama lui Dali, publicata in Romania Libera.

    Mi-a placut asta cu partidul unic care nu mai avea nevoie de straie, fiind singur in camera. Partidul unic este o inventie teribila pe care oamenii au invatat-o de la ei insisi. Cat era democratie si fiecare credea in ce zeu ii placea, nimeni nu purta razboaie impotriva altuia, decat ocazional si pentru motive normale, adica o muiere, o cetate, o shoza. Cand s-a inventat monoteismul, aoleu, lucrurile s-au nashparlit infiorator! Au aparut cruciadele, jihadurile, razboaiele sfinte. Si ele nici acum nu s-au sfarsit.

    In numele monoteismului au disparut civilizatii. Tot asa, in numele unui singur partid unic, au disparut tari intregi.

    Intocmai ca reflexia religioasa, monopartidismul e forma cea mai perversa a politicii, pentru ca te absolva de orice, nepermitand comparatia nu nimic altceva.

    RăspundețiȘtergere
  5. @cristi
    Salutari maestre

    Ce zici de un proiect " Romania se opreste", daca "nu ne-am nascut in locul potrivit" , hai sa il facem !

    detalii acilea www.neuronos.wordpress.com

    Vin aici ca stiu si am invatat multe de la tine.
    Poate ma exorcizezi, imi arunci o bere cu Rudotel ;) (musai cu alcool)

    Ce zici ? Se opreste Romania daca o trezim din somnul cel de moarte ? :)

    Cu respect !

    PS Cand "tragem" o tuica de pruna, o grasa Romaneasca ?

    RăspundețiȘtergere