Ce-i de facut?

Tara ta nu e cea in care te-ai nascut. Nu e nici cea in care locuiesti sau cea care ti-a dat un pasaport. Tara ta e cea in care hotarasti sa ai copii.

Casa ta nu e cea in care stai. Casa ta nu e cea pentru care platesti chirie sau rate, nu e nici cea in care urmeaza sa locuiesti. Casa ta e cea pe care te hotarasti sa o lasi copiilor tai.

Din casa mea si din casele voastre putem cladi un sat. Intre doua sate care cred in aceleasi valori poate aparea o sosea si ele se pot astfel uni intr-o valoare inca si mai mare decat cele doua separate: intr-o comuna. Din case construite langa alte case si oameni care se sincronizeaza intru valori apar rand pe rand, orasele, orase, regiuni si in sfarsit, o tara intreaga.

Dupa cum vedeti, e o intreprindere grea sa construiesti o tara, iar limba comuna nu e in nici un caz de ajuns: e doar premiza initiala!

In cazul Romaniei, constructia a inceput tarziu, cam pe la 1848. A durat cam 100 de ani, apoi tara a fost ocupata si a inceput demolarea. Din 1947, Romania s-a construit pe sine clandestin, noaptea, indurand ziua demolarea sistematica ordonata de cotropitori. Ca un muncitor bolnav silit sa se prezinte zilnic la lucru, Romania parea ca-si gasise un fragil echilibru, reusind sa existe cat de cat, insa in 1989 fabrica s-a inchis. Da, cotropitorii disparusera definitiv, bolnavul se putea recupera in liniste, insa o drama inca si mai mare pandea la coltul istoriei: cotropitorii lasasera in urma ceva bastarzi.

Acesti pui de catea au nume. Au averi, au fani, au chiar partide. Sunt mandrii fii ai parintilor lor, care au invatat ca un popor se conduce chiar cu un bici subtire, atata vreme cat acel popor se detesta pe sine.

Cheia stapanirii maselor este distrugerea sistemului de valori si inlocuirea lui cu ceva ce tine cat mai mult de stomac + penis/vagin si cat mai putin de creier si suflet. Umorile bat valorile si secretiile bat conceptiile. Un popor preocupat de ce mananca si ce f... uita sa fie popor si decade la rangul de populatie. O populatie inceteaza de a mai avea istorie si astfel, cei ce detin cladiri si terenuri in mijlocul unei populatii devin ei insisi istorie. Din acea clipa nimeni si nimic nu le mai poate contesta posesia.

Din 1989 si pana in ziua de azi, romanii au continuat sa isi construiasca tara, asa cum au facut-o si stramosii lor. Romanii si-au dat “buna ziua” unul altuia, si-au imprumutat carti si si-au croit vise. Drama lor este ca bastarzii fostilor cotropitori au facut “datoria” si au daramat de atunci si pana acum intr-un ritm incredibil.

De aceea scriu astazi acest text, pentru ca vad in jurul meu din ce in ce mai multi oameni speriati, care scuipa pe tara lor crezand fals ca tara e de vina pentru ce li se intampla, uitand ca ei sunt tara si ca toti suntem, de fapt, de vina.

Care este aceasta vina? Ei bine, ametiti de euforica libertate, n-am stiut ca vidul de putere naste monstii, uneori mai mari si mai periculosi decat cei ai unei dictaturi. Vina noastra este aceea de a nu fi stiut sa facem politica din prima secunda a democratiei. Iar vina democratiilor este aceea de a nu ne fi ajutat atunci cand aveam mai mare nevoie de ele.

Dar sa ne intoarcem la vina noastra. O vina a cresterii, a adolescentei unui popor niciodata instruit suficient. A face politica nu este curvasarie, asa cum ne otravesc mintile bastarzii si copiii bastarzilor. A face politica este o datorie profilactica a fiecarui cetatean.

Pare hilar? Da, pentru ca in cultura noastra noi am facut mereu haz de catavenci si de dandanachi, nedandu-ne seama ca, de fapt, situatia e disperata: nu exista nimeni in scena care sa merite sa fie ales. E ca si cum am fi pe puntea Titanicului si ne-am hlizi la capitan si la ajutorul lui care, beti, s-ar bate sa conduca pachebotul, ca intr-o comedie bufa. Da, situatia e hilara, insa pachebotul goneste in noapte cu 25 de noduri si o carmeste cand dreapta, cand stanga, dupa cum cei doi trag de timona. Iar aisbergurile sunt pe aproape.

Drama noastra este ca nenea Iancu nu ne-a spus ca radem pe banii nostri cand ii savuram pe Catavencu si pe Tipatescu. Iata-ne la peste o suta de ani de la premiera scrisorii pierdute si noi inca mai radem de pe margine privindu-ne parlamentul ca pe o piesa de teatru, cand de fapt ar trebui sa ne frangem mainile de grija fiecarui post de senator si de deputat ocupat de catre un Catavencu sau un Tipatescu.

Ce-i de facut? Pai ce e de facut cand n-ai fost la dentist 20 de ani? Ce e de facut cand iti pute gura ca la mort, cand nu mai ai decat cativa dinti in gura, cand nu intelegi de ce nu sta nimeni cu tine de vorba, dar deja ti s-a umflat falca si infectia s-a raspandit in corp? E simplu, te duci la dentist.

Adica inveti ce inseamna democratia. Ce inseamna sa ai ceva in comun cu ceilalti. Ce inseamna sa pui umarul, nu sa comentezi de pe margine.

Primul pas ar fi sa vezi daca ai ceva talent politic. Daca lumea asculta parerea ta, atunci s-ar putea sa te poti descurca in politica. Daca lumea soarbe parerile tale, atunci e o mica crima sa nu-i reprezinti politic pe acei oameni.

Totul merge ca la incendiu: trebuie facut un lant uman de la cismea si pana la flacari, apoi trebuie umpluta o caldare cu apa si data din mana in mana pana la cel ce o va arunca la baza flacarilor. Nu uitati si de cel care ia caldarea desertata, pentru ca si el munceste: o duce la fantana pentru a putea fi umpluta si folosita in continuare.

Asa merge si un partid politic. Unii scot din fantani idei, altii le transporta, iar altii le arunca la baza flacarilor nevoilor poporului. A face politica este identic cu a face o instruire PSI si a verifica in permanenta starea extinctoarelor.

A face politica inseamna a te spala pe dinti in fiecare dimineata, prevenind astfel aparitia cariilor. A face politica este a sti sa te speli in urechi sau in cur. Orice om civilizat o face si a fost invatat candva s-o faca. A ras poate cand a fost invatat cum se tine hartia igienica, dar de-atunci o foloseste si poate sa-si vada linistit de viata si de bucuriile ei.

Cine refuza sa faca politica este aidoma unui om al strazii: puturos si demn de mila.

Va invit sa faceti la fel ca mine: sa invatati din mers politica si s-o faceti in doze mici, profilactice. Veti vedea ca incet-incet se pot scoate toate cariile astea de politicieni care ne sufla in fata putoare.

Daca nu puteti si nu puteti sa faceti politica, macar delegati pe cineva. Stati de vorba cu fiul, fiica, tatal, mama, varul sau vecinul si insarcinati-l sa va reprezinte politic. Va pare o gluma? Nicidecum! Cand nu stii sa te speli pe dinti nu e o rusine sa ceri sa fii invatat, iar cand nu ai maini nu e nicio rusine sa ceri unui asistent social sa te spele el pe dinti.

Va spun toate astea pentru ca am chef sa imi cresc copiii in tara asta. Iar daca si voi aveti acelasi chef, trebuie sa ne organizam.