(Klaus Iohannis nu uita, Romania chiar te vrea! - partea a 4-a)
Dragi prieteni!
Pe 2 octombrie domnul Klaus Iohannis mi-a scris o scrisoare! Va marturisesc ca e grozav sa iti scrie cineva atat de important. E valorizant, e reconfortant si mai presus de toate e validant!
Vreau sa va asigur pe toti cei care m-ati ajutat sa strangem semnaturi ca daca nu erati voi, eu n-as fi primit scrisoarea de mai sus. Stiu foarte bine ca va datorez momentul de satisfactie. De fapt, stiati ca voi stii asta, pentru ca v-am marturisit intr-un post anterior ca inca de la prima semnatura colectata – cea a Catalinei - m-am simtit mai responsabil si dator.
Si pentru ca vorbim de nemti, haideti sa trecem la subiect: pe scurt, dansul mi-a multumit pentru efort. Mi-a spus ca doreste sa ramana alaturi de sibieni, ceea ce oarecum m-a intristat. Dar a incheiat cam asa: “Rămânem cu speranţa în mai bine şi urmează să vedem încotro se vor îndrepta acţiunile şi deciziile actualei clase politice şi a viitorului preşedinte.”
Am stat si m-am gandit: ce trebuie sa fac? Si i-am raspuns cam asa:
“Stimate Domn,
Sunt absolut onorat de scrisoarea dumneavoastra si de cuvintele pe care mi le-ati adresat. Va marturisesc ca sunt chiar emotionat: nu cred sa mai prind curand ziua in care un primar faimos al unui oras faimos sa mi se adreseze direct, nominal.
[…]
Tara cam arde. Vremurile sunt cam grele. Nu cred ca este tocmai momentul ca fortele binelui sa joace cartea modestiei.
Desigur, voi respecta dorinta dumneavoastra de a ramane primar in orasul natal, alaturi de oamenii care va iubesc. Sibian insa de-as fi, v-as ruga sa nu stati deoparte. V-as ruga sa incercati sa mergeti la Bucuresti si sa faceti ceva greu de facut, nu sa ramaneti oarecum linistit in acel Sibiu sigur pentru dumneavoastra. Siguranta dumneavoastra de acolo e fragila: ea poate fi surpata oricand de un tzunami venit dintr-un Bucuresti din ce in ce mai convulsionat, mai exploziv, cutremurabil din temelii de nenorocita de clasa politica pe care o avem.
[…]”
Politica se pare ca este de partea mea: astazi guvernul Boc a cazut printr-o motiune de cenzura, iar initiatorii acestei motiuni l-au propus pe Klaus Iohannis ca prim ministru!
Sa fie oare semnaturile pe care le-ati strans voi cauza propunerii liberale? Mie imi place sa cred ca da! Asa ca va propun: haideti sa continuam!
Haidesti sa strangem in continuare semnaturi pentru a-l invita pe domnul Klaus Iohannis sa intre in cursa prezidentiala!
Da, ati citit bine! In cursa prezidentiala! Stiu, pe 22 octombrie se inchide lista cu candidaturi. E ok! Klaus Iohannis va fi premier si cineva va fi presedinte.
Dar cat timp va fi acel om presedinte? Deja stiti ca si Traian Basescu era cat pe ce sa nu mai fie presedinte pentru ca parlamentul l-a suspendat anul trecut. Evident, poporul l-a reconfirmat, dar pentru cateva saptamani a fost suspendat.
Dupa decembrie 2009 niciun presedinte nu va mai fi atat de popular incat sa fie sigur ca isi poate duce mandatul pana la capat. Indiferent de ce se va intampla, noi trebuie sa anticipam lucrurile. Eu sunt un om practic si vreau sa am mereu un plan B. Iar planul meu B este: Klaus Iohannis presedinte!
Va propun sa continuam sa strangem semnaturi si sa fim pregatiti in cazul in care va fi nevoie de opinia noastra. Chiar daca pesedentia tarii va fi libera dintr-un motiv sau altul si Klaus Iohannis este in acel moment premier, planul nostru are sens, deoarece dansul este mult mai potrivit ca presedinte. si daca suntem multi, sunt convins ca ne va asculta.
De aceea vreau sa fim pregatiti pentru a-l invita sa-si ocupe locul ce i se potriveste cel mai bine, adica acela de presedinte al romanilor. Pasii mici sunt mai siguri, nu credeti? Daca drumul spre Cotroceni o coteste neasteptat prin victoriei, asa sa fie!
Dragii mei, continuam? Va rog din suflet!
Multumesc!
marți, 13 octombrie 2009
joi, 17 septembrie 2009
Un caiet pentru Klaus
(Klaus Johannis nu uita, Romania-i tara ta! - partea 3)
3 prieteni mi-au transmis ca sunt de acord cu propunerea mea!!!!
George are si el cateva semnaturi! Multumesc mult, George!
Caietul Ralucai! :)
si cei din Chicago!!!
Cine mai vine cu noi? Hai!
....
Am inceput sa primesc mailuri de la oameni pe care nu-i cunosc. Vin intr-un ritm inca mic pentru placul meu, dar vin intr-un ritm optimist, ca intr-un film in care eroul principal este la terapie intensiva, a fost stabilizat, iar toata lumea e cu ochii pe acel aparat al carui nume nu-l stim, dar al carui ticait ne-a intrat in subconstient. Vorbesc de acel aparat care tresare voios la fiecare bataie a inimii eroului.
Exact ca in acele filme, ritmul scrisorilor pe care le primesc este plapand, dar incurajator. Sunt oameni din Alba Iulia, din Tg Mures, din Budapesta si din Toronto. Din Sectorul 3 si din sectorul 1, din Drumul Taberei si din centrul centrului.
Toti vor sa semneze! Unii chiar ma verifica sa afle daca nu cumva sunt o alta minciuna smechera care vrea sa le fure sufletul. Nu, anonime domn speriat, nu sunt nimic din ceea ce va inspaimanta: sunt doar tipul ala din poze. Ma gasiti in posturile anterioare. Mai intai cu un tricou portocaliu, apoi cu unul gri, apoi cu o camasa in carouri.
Uitati-va atent in ochii mei si utilizati-va inteligenta! Am eu fata de altceva decat ceea ce e evident ca sunt? E posibil ca sa fiu altceva decat un om obisnuit, doar cu oleaca mai mult curaj decat semenii lui? Credeti-ma, sunt doar exact ceea ce par a fi.
Ma intreaba multi de ce chestia asta cu pozele. Va spun inca o data si chiar nu voi obosi s-o spun: CHIPUL OMULUI NU MINTE! Oamenii care isi dau buna ziua se uita unul in ochii celuilalt si se evalueaza. In primele 10-15 secunde de la intalnirea cu un alt om afli cam tot ce trebuie sa afli in proportie de 75%. Asta doar daca ai ochii deschisi si mintea limpede.
Dualitatea semnatura-fotografie intareste gestul, facandu-l imposibil de falsificat in aceasta lume a aparentelor. Dar cel mai interesant lucru in toata aceasta miscare pe care v-am propus-o este DESCHIDEREA UNUI CAIET.
De fapt, a devenit interesant, pentru ca nu l-am anticipat. Cand Catalina a semnat in caietul meu, va marturisesc, mi s-a pus un nod in gat. Am zis ca e, asa, intamplator, dar nu era: Catalina ma delegase sa o reprezint! Semnand in caietul meu pentru a-l invita pe dnul Klaus Johannis sa intre in cursa prezidentiala, Catalina ma delega s-o reprezint. La fel si Bogdan, cel de-al doilea semnatar. La fel si ceilati: fiecare cu o catime de speranta in plus.
Nu stiu daca va dati seama, dar inconstient asta imi doream: sa am o responsabilitate. E clar ca din acest motiv am transformat acest blog dintr-un peretel in care bateam mingea micilor mele idei scenaristice intr-un megafon politic.
Am un caiet cu cateva semnaturi. Am un blog cu tot atatea fotografii ale celor ce cred in ideea mea. Dar am o mica problema: nu mai pot sa ma intalnesc cu toti cei care vor sa semneze, oricat de mult as vrea eu! Asa ca va rog pe toti cei care cititi acum acest blog sa va deschideti propriul vostru caiet de semnaturi in care il invitati pe dnul Klaus Johannis sa intre in cursa prezidentiala.
Iata ce fac eu de dimineata: dau copy/paste pe mail urmatoarei scrisori:
Buna Laura!
Iti multumesc pentru gandul bun! M-ai ajuta enorm daca ai deschide si tu un caiet de semnaturi! Stiu ca-i greu, ca-i o responsabilitate enorma sa fii purtatorul dorintelor unor oameni! Dar am mare nevoie ca acest virus bun sa se raspandeasca!
Te rog, deschide si tu un caiet studentesc in care scrie, te rog, pe coperta interioara: "Domnule Klaus Johannis, cei care semneaza in acest caiet va invita sa intrati in cursa prezidentiala." Atat si nimic mai mult! E suficient!
Apoi pune-te pe tine prima in caiet. Scrie: nr. 1, Laura B., oras, serie buletin, data semnaturii si semnezi. Apoi intalneste-te cu un prieten care vrea sa semneze si roaga-l sa scrie: nr. 2, X Xulescu, oras, serie buletin, data semnaturii si semnatura.
Nu uita, obligatoriu, iti faci cu el o poza! Ca sa nu poate nimeni contesta sinceritatea semnaturii! Fa-ti o poza normala. Exact ca si cum te-ai uita in ochii lui Klaus. Pune poza pe blogul tau. Daca nu ai blog, fa-ti unul caci e chiar mai simplu decat sa-ti deschizi un cont de yahoo sau gmail.
Apoi da-mi un mail cu linkul blogului tau. Eu am sa tin contabilitatea. Iti dai seama ce impact pot avea fotografii din CANADA, TORONTO cu oameni care gandesc la fel ca cei din Alba Iulia sau ca cei din secorul 3, Bucuresti? Ravasitor, crede-ma! Tocmai i-am scris unui prieten din Budapesta sa gaseasca cumva un roman cu drept de vot si sa-si faca o poza cu el in fata parlamentului! Ar fi absolut excelent! Iti dai seama ce bucurie putem naste? Ce miscare frumoasa in cel mai adevarat sens al acestui cuvant?
Hai, te rog, ajuta-ma! Be a part of it, cum zic New York-ezii!
Sarumana!
Lucian
Iata ce puteti face toti cei ce ati citit pana in acest punct blogul meu! Ma plec in fata atentiei pe care mi-o acordati. Va tin pumnii sa aveti picul ala de curaj care mi-a trebuit mie sa pornesc aceasta actiune. Nici nu aveti idee cat de puternici sunteti! Nici nu va dati seama cat de frumosi putem fi, noi romanii, in fata tuturor celorlalte popoare, alegandu-ne in numai doua luni un presedinte caruia niciun analist nu ii dadea decat sanse teoretice!
Let’s rock’n’roll it to the poll!
P.S.
Daca dezvaluirea seriei de ID in Canada reprezinta un risc, va rog eliminati aceasta cerinta cand semnati in caiete. Semnatura si fotografia sunt suficiente. Nimeni nu trebuie sa se supuna niciunui risc in aceasta colecta de semnaturi si fotografii. Multumesc pentru semnalarea acestui fapt!
Seria de buletin am introdus-o ca cerinta pentru o eventuala validare oficiala a semnaturilor, desi ele sunt doar o invitatie catre domnul Klaus Johannis de a intra in cursa prezidentiala. Multumesc inca o data.
3 prieteni mi-au transmis ca sunt de acord cu propunerea mea!!!!
George are si el cateva semnaturi! Multumesc mult, George!
Caietul Ralucai! :)
si cei din Chicago!!!
Cine mai vine cu noi? Hai!
....
Am inceput sa primesc mailuri de la oameni pe care nu-i cunosc. Vin intr-un ritm inca mic pentru placul meu, dar vin intr-un ritm optimist, ca intr-un film in care eroul principal este la terapie intensiva, a fost stabilizat, iar toata lumea e cu ochii pe acel aparat al carui nume nu-l stim, dar al carui ticait ne-a intrat in subconstient. Vorbesc de acel aparat care tresare voios la fiecare bataie a inimii eroului.
Exact ca in acele filme, ritmul scrisorilor pe care le primesc este plapand, dar incurajator. Sunt oameni din Alba Iulia, din Tg Mures, din Budapesta si din Toronto. Din Sectorul 3 si din sectorul 1, din Drumul Taberei si din centrul centrului.
Toti vor sa semneze! Unii chiar ma verifica sa afle daca nu cumva sunt o alta minciuna smechera care vrea sa le fure sufletul. Nu, anonime domn speriat, nu sunt nimic din ceea ce va inspaimanta: sunt doar tipul ala din poze. Ma gasiti in posturile anterioare. Mai intai cu un tricou portocaliu, apoi cu unul gri, apoi cu o camasa in carouri.
Uitati-va atent in ochii mei si utilizati-va inteligenta! Am eu fata de altceva decat ceea ce e evident ca sunt? E posibil ca sa fiu altceva decat un om obisnuit, doar cu oleaca mai mult curaj decat semenii lui? Credeti-ma, sunt doar exact ceea ce par a fi.
Ma intreaba multi de ce chestia asta cu pozele. Va spun inca o data si chiar nu voi obosi s-o spun: CHIPUL OMULUI NU MINTE! Oamenii care isi dau buna ziua se uita unul in ochii celuilalt si se evalueaza. In primele 10-15 secunde de la intalnirea cu un alt om afli cam tot ce trebuie sa afli in proportie de 75%. Asta doar daca ai ochii deschisi si mintea limpede.
Dualitatea semnatura-fotografie intareste gestul, facandu-l imposibil de falsificat in aceasta lume a aparentelor. Dar cel mai interesant lucru in toata aceasta miscare pe care v-am propus-o este DESCHIDEREA UNUI CAIET.
De fapt, a devenit interesant, pentru ca nu l-am anticipat. Cand Catalina a semnat in caietul meu, va marturisesc, mi s-a pus un nod in gat. Am zis ca e, asa, intamplator, dar nu era: Catalina ma delegase sa o reprezint! Semnand in caietul meu pentru a-l invita pe dnul Klaus Johannis sa intre in cursa prezidentiala, Catalina ma delega s-o reprezint. La fel si Bogdan, cel de-al doilea semnatar. La fel si ceilati: fiecare cu o catime de speranta in plus.
Nu stiu daca va dati seama, dar inconstient asta imi doream: sa am o responsabilitate. E clar ca din acest motiv am transformat acest blog dintr-un peretel in care bateam mingea micilor mele idei scenaristice intr-un megafon politic.
Am un caiet cu cateva semnaturi. Am un blog cu tot atatea fotografii ale celor ce cred in ideea mea. Dar am o mica problema: nu mai pot sa ma intalnesc cu toti cei care vor sa semneze, oricat de mult as vrea eu! Asa ca va rog pe toti cei care cititi acum acest blog sa va deschideti propriul vostru caiet de semnaturi in care il invitati pe dnul Klaus Johannis sa intre in cursa prezidentiala.
Iata ce fac eu de dimineata: dau copy/paste pe mail urmatoarei scrisori:
Buna Laura!
Iti multumesc pentru gandul bun! M-ai ajuta enorm daca ai deschide si tu un caiet de semnaturi! Stiu ca-i greu, ca-i o responsabilitate enorma sa fii purtatorul dorintelor unor oameni! Dar am mare nevoie ca acest virus bun sa se raspandeasca!
Te rog, deschide si tu un caiet studentesc in care scrie, te rog, pe coperta interioara: "Domnule Klaus Johannis, cei care semneaza in acest caiet va invita sa intrati in cursa prezidentiala." Atat si nimic mai mult! E suficient!
Apoi pune-te pe tine prima in caiet. Scrie: nr. 1, Laura B., oras, serie buletin, data semnaturii si semnezi. Apoi intalneste-te cu un prieten care vrea sa semneze si roaga-l sa scrie: nr. 2, X Xulescu, oras, serie buletin, data semnaturii si semnatura.
Nu uita, obligatoriu, iti faci cu el o poza! Ca sa nu poate nimeni contesta sinceritatea semnaturii! Fa-ti o poza normala. Exact ca si cum te-ai uita in ochii lui Klaus. Pune poza pe blogul tau. Daca nu ai blog, fa-ti unul caci e chiar mai simplu decat sa-ti deschizi un cont de yahoo sau gmail.
Apoi da-mi un mail cu linkul blogului tau. Eu am sa tin contabilitatea. Iti dai seama ce impact pot avea fotografii din CANADA, TORONTO cu oameni care gandesc la fel ca cei din Alba Iulia sau ca cei din secorul 3, Bucuresti? Ravasitor, crede-ma! Tocmai i-am scris unui prieten din Budapesta sa gaseasca cumva un roman cu drept de vot si sa-si faca o poza cu el in fata parlamentului! Ar fi absolut excelent! Iti dai seama ce bucurie putem naste? Ce miscare frumoasa in cel mai adevarat sens al acestui cuvant?
Hai, te rog, ajuta-ma! Be a part of it, cum zic New York-ezii!
Sarumana!
Lucian
Iata ce puteti face toti cei ce ati citit pana in acest punct blogul meu! Ma plec in fata atentiei pe care mi-o acordati. Va tin pumnii sa aveti picul ala de curaj care mi-a trebuit mie sa pornesc aceasta actiune. Nici nu aveti idee cat de puternici sunteti! Nici nu va dati seama cat de frumosi putem fi, noi romanii, in fata tuturor celorlalte popoare, alegandu-ne in numai doua luni un presedinte caruia niciun analist nu ii dadea decat sanse teoretice!
Let’s rock’n’roll it to the poll!
P.S.
Daca dezvaluirea seriei de ID in Canada reprezinta un risc, va rog eliminati aceasta cerinta cand semnati in caiete. Semnatura si fotografia sunt suficiente. Nimeni nu trebuie sa se supuna niciunui risc in aceasta colecta de semnaturi si fotografii. Multumesc pentru semnalarea acestui fapt!
Seria de buletin am introdus-o ca cerinta pentru o eventuala validare oficiala a semnaturilor, desi ele sunt doar o invitatie catre domnul Klaus Johannis de a intra in cursa prezidentiala. Multumesc inca o data.
miercuri, 16 septembrie 2009
Like a rolling stone
(Klaus Johannis nu uita, Romania-i tara ta! - partea 2)
breaking news! - un prim link despre noi:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/867841/Klaus-Johannis-candidatul-din-blogosfera/
Am inceput sa strang semnaturi pentru a-l invita pe domnul Klaus Johannis sa participe in cursa prezidentiala. De ce fac asta? Pentru ca nu ma mai simt in siguranta in propria mea tara si simt ca trebuie sa fac ceva urgent. Pentru ca simt ca nimic nu mai este in regula in politica tarii mele si ca plutesc in aer nori de furtuna. Si din mai multe motive pe care daca vreti sa le aflati, va rog sa cititi postul meu precedent. In acest post vreau sa va vorbesc de cei care simt la fel ca mine.
Am inceput sa strang semnaturi intr-un caiet obisnuit. Fiecare isi scrie numele in clar, apoi seria de la buletin, apoi orasul in care s-a nascut, apoi data la care scrie, apoi semneaza.
Apoi facem un lucru pe care nu l-a mai facut nimeni! Rugam pe cineva sa ne faca o fotografie. Noi doi, zambindu-i domnului Klaus Johannis, sperand ca ideea noastra va face click si in mintea altora si ca ni se vor alatura multi intru semnatura si fotografie.
De ce semnam intr-un caiet si apoi ne facem o fotografie? Pentru ca vrem sa intarim semnatura cu un zambet, pentru ca vrem ca cel care ne merita semnatura sa ne vada si zambetul, sa ne poate privi in ochi si sa ne evalueze sinceritatea. Ei bine, aici este taria noastra! Nu numai ca avem curajul sa semnam, dar avem curajul sa ne imortalizam gestul, sa aratam cum aratam in clipa semnarii, sa ni se vada chipul senin si lumina din ochi. Sa fie clar pentru toata lumea ca nu suntem o lista anonima, ci un grup de oameni adevarati, frumosi, curajosi, inteligenti, intr-o sincronicitate de invidiat.
Iata primele poze! Iata primii oameni care au semnat in caietul meu! Vi-i prezint pe Catalina si Bogdan...
... pe Cosmin, Ilinca si Dominic...
... Pe Cristina, Cosmin 2 si Avram Silviu...
Acum va rog sa va intoarceti mai su, la cel de-al treilea semnatar. Primul Cosmin (poza cu sfesnicul intre noi doi). Ei bine, el mi-a dat o idee grozava! Dupa ce a semnat in caietul meu si ne-am facut fotografia, mi-a spus, asa, visand cu voce tare: “Mama, ce misto ar fi sa am si eu un caiet de semnaturi!”
Aerul din acea camera s-a electrizat si ne-am dat seama ca am gasit secretul fisiunii controlate in fizica atat de complicata a ideilor politice! Ca niste fizicieni febrili, am adaugat primei reguli, aceea de a strange nu numai semnaturi, dar si fotografii cu cei ce semneaza, urmatoarea: cine semneaza intr-un caiet isi poate deschide propriul caiet! Proiectul "Klaus Johannis - Manhattan Project" incepea sa prinda vant in aripi.
Ca intr-un vis al retelelor multi-level-margetinkg, lucrurile au inceput sa se multiplice exponential! Iata-i pe cei care au semnat in caietul lui Cosmin! Alina, Florin si Irina...
Iar a doua zi, Mara si Alin.
Si din nou: Nae, Elena si Dragos!
Dintr-un foc (samnaturo-fotografiile lui Cosmin sunt - primele 9 - facute in acelasi moment, evident) Cosmin a dublat consistenta ideii noastre. Spun "noastra" pentru ca deja e upgradata de catre Cosmin si cine stie cine ce mai adauga! Deci, gata, nu mai este doar a mea: este a noastra, a celor care simtim ca nu mai trebuie sa lasam politica asta singura si de izbeliste, caci se nasc astfel numai monstri! Daca ne sincronizam, la inceput in idei simple, apoi in idei mai complicate, NOI CONDUCEM, nu ei! Haideti sa le aratam cat de puternici si cat de inteligenti suntem! Haideti sa le aratam ca daca vrem, ne punem in doar doua luni un presedinte care castiga DIN PRIMUL TUR! Daca Basescu a reusit in 2004, DE UNUL SINGUR sa ajunga presedinte, cum noi, grupul social al celor nascuti in Romania care avem coeficientul de inteligenta peste medie nu ne putem coagula in cea mai buna idee politica momentan posibila?
Deci dragi cititori: ii dam drumul la vale acelei mici pietricele a sperantei din sufletul nostru? O ajutam sa se rostogoleasca peste valea disperarii care ne cam sufla in ceafa? Le aratam “ACELORA” care ne cred prosti si neorganizati ca daca avem o idee si un campion, nu prea ne mai sta nimeni in cale?
La Timisoara, Oana a deschis si ea un caiet, dar inca nu si-a pus pozele pe blog! Am sa postez linkul catre ea “as soon as possible”. Catalin merge in weekend la el acasa, la Constanta si, evident, va deschide un caiet. Cine vrea sa deschida un caiet la Iasi? Ileana, te rog, deschizi si tu unul in Toronto? Hai, ca sunteti multi acolo! Andrei, pliz, deschizi si tu un caiet in Bretania aia superba? Cluj! Sa ma sune cineva din Cluj! Sau cautati-ma pe Facebook! Sau dati-mi un mail! Sau postati aici un comment!
Luati leapsa asta extrordinara de aici si hai s-o ducem cu totii la Sibiu, sa i-o dam lui Klaus Johannis si sa-i spunem: ESTI!
Let’s rock’n’roll!
breaking news! - un prim link despre noi:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/867841/Klaus-Johannis-candidatul-din-blogosfera/
Am inceput sa strang semnaturi pentru a-l invita pe domnul Klaus Johannis sa participe in cursa prezidentiala. De ce fac asta? Pentru ca nu ma mai simt in siguranta in propria mea tara si simt ca trebuie sa fac ceva urgent. Pentru ca simt ca nimic nu mai este in regula in politica tarii mele si ca plutesc in aer nori de furtuna. Si din mai multe motive pe care daca vreti sa le aflati, va rog sa cititi postul meu precedent. In acest post vreau sa va vorbesc de cei care simt la fel ca mine.
Am inceput sa strang semnaturi intr-un caiet obisnuit. Fiecare isi scrie numele in clar, apoi seria de la buletin, apoi orasul in care s-a nascut, apoi data la care scrie, apoi semneaza.
Apoi facem un lucru pe care nu l-a mai facut nimeni! Rugam pe cineva sa ne faca o fotografie. Noi doi, zambindu-i domnului Klaus Johannis, sperand ca ideea noastra va face click si in mintea altora si ca ni se vor alatura multi intru semnatura si fotografie.
De ce semnam intr-un caiet si apoi ne facem o fotografie? Pentru ca vrem sa intarim semnatura cu un zambet, pentru ca vrem ca cel care ne merita semnatura sa ne vada si zambetul, sa ne poate privi in ochi si sa ne evalueze sinceritatea. Ei bine, aici este taria noastra! Nu numai ca avem curajul sa semnam, dar avem curajul sa ne imortalizam gestul, sa aratam cum aratam in clipa semnarii, sa ni se vada chipul senin si lumina din ochi. Sa fie clar pentru toata lumea ca nu suntem o lista anonima, ci un grup de oameni adevarati, frumosi, curajosi, inteligenti, intr-o sincronicitate de invidiat.
Iata primele poze! Iata primii oameni care au semnat in caietul meu! Vi-i prezint pe Catalina si Bogdan...
... pe Cosmin, Ilinca si Dominic...
... Pe Cristina, Cosmin 2 si Avram Silviu...
... pe Bogdan 2, Gabriela, Rebeca...
... si Dan!
Si Dana, Dan si Romi.
si George!
Acum va rog sa va intoarceti mai su, la cel de-al treilea semnatar. Primul Cosmin (poza cu sfesnicul intre noi doi). Ei bine, el mi-a dat o idee grozava! Dupa ce a semnat in caietul meu si ne-am facut fotografia, mi-a spus, asa, visand cu voce tare: “Mama, ce misto ar fi sa am si eu un caiet de semnaturi!” Aerul din acea camera s-a electrizat si ne-am dat seama ca am gasit secretul fisiunii controlate in fizica atat de complicata a ideilor politice! Ca niste fizicieni febrili, am adaugat primei reguli, aceea de a strange nu numai semnaturi, dar si fotografii cu cei ce semneaza, urmatoarea: cine semneaza intr-un caiet isi poate deschide propriul caiet! Proiectul "Klaus Johannis - Manhattan Project" incepea sa prinda vant in aripi.
Ca intr-un vis al retelelor multi-level-margetinkg, lucrurile au inceput sa se multiplice exponential! Iata-i pe cei care au semnat in caietul lui Cosmin! Alina, Florin si Irina...
... apoi Monica, Maria si Oana...
... apoi Ruxi, Vali si Simona.
Iar a doua zi, Mara si Alin.
Si din nou: Nae, Elena si Dragos!
Dintr-un foc (samnaturo-fotografiile lui Cosmin sunt - primele 9 - facute in acelasi moment, evident) Cosmin a dublat consistenta ideii noastre. Spun "noastra" pentru ca deja e upgradata de catre Cosmin si cine stie cine ce mai adauga! Deci, gata, nu mai este doar a mea: este a noastra, a celor care simtim ca nu mai trebuie sa lasam politica asta singura si de izbeliste, caci se nasc astfel numai monstri! Daca ne sincronizam, la inceput in idei simple, apoi in idei mai complicate, NOI CONDUCEM, nu ei! Haideti sa le aratam cat de puternici si cat de inteligenti suntem! Haideti sa le aratam ca daca vrem, ne punem in doar doua luni un presedinte care castiga DIN PRIMUL TUR! Daca Basescu a reusit in 2004, DE UNUL SINGUR sa ajunga presedinte, cum noi, grupul social al celor nascuti in Romania care avem coeficientul de inteligenta peste medie nu ne putem coagula in cea mai buna idee politica momentan posibila?
Deci dragi cititori: ii dam drumul la vale acelei mici pietricele a sperantei din sufletul nostru? O ajutam sa se rostogoleasca peste valea disperarii care ne cam sufla in ceafa? Le aratam “ACELORA” care ne cred prosti si neorganizati ca daca avem o idee si un campion, nu prea ne mai sta nimeni in cale?
La Timisoara, Oana a deschis si ea un caiet, dar inca nu si-a pus pozele pe blog! Am sa postez linkul catre ea “as soon as possible”. Catalin merge in weekend la el acasa, la Constanta si, evident, va deschide un caiet. Cine vrea sa deschida un caiet la Iasi? Ileana, te rog, deschizi si tu unul in Toronto? Hai, ca sunteti multi acolo! Andrei, pliz, deschizi si tu un caiet in Bretania aia superba? Cluj! Sa ma sune cineva din Cluj! Sau cautati-ma pe Facebook! Sau dati-mi un mail! Sau postati aici un comment!
Luati leapsa asta extrordinara de aici si hai s-o ducem cu totii la Sibiu, sa i-o dam lui Klaus Johannis si sa-i spunem: ESTI!
Let’s rock’n’roll!
marți, 8 septembrie 2009
Klaus Johannis nu uita, Romania-i tara ta!
(scrisoare deschisa adresata in primul rand oricarui nascut pe teritoriul Romaniei si abia apoi dansului)
Stimate Domn,
Sunteti si neamt, asa ca n-am sa pierd timpul si am sa va spun direct: va rog frumos sa participati la alegerile prezidentiale din noiembrie 2009. Probabil ca agenda dumneavoastra este diferita, dar nu prea avem ce face: situatia actuala este foarte grava.
Dupa cum vedeti, pactul PSD-PDL seamana din ce in ce mai mult cu pactul Ribbentrop-Molotov si ca atare eu ma simt din ce in ce mai polonez din regiunea Katyn. Ma simt astazi mai mult decat altadata tradat de clasa politica, asa cum si polonezii au realizat dureros in 1939 ca incredibilul se produsese: zvastica umbla pe strazi brat la brat cu secera si ciocanul.
Nu, nu exagerez: desi nu ar trebui sa le compar cu zvastica si secera si ciocanul, ci cu ceafa de porc si sticla de molan, sau cu micul si berea la pet, cele doua partide aflate acum la putere au devenit din ce in ce mai periculoase. Timp de peste 10 ani s-au luptat incercand sa se omoare unul pe celalalt pentru a putea castiga totul. N-au reusit. Asa ca au inceput sa gandeasca. Si pentru ca tot nu le pasa de lege, au zis s-o faca chiar pe fata. Ce-au de pierdut?
Stimate domn, s-au saturat s-o mai faca pe ascuns si s-au pus flamanzi la masa la impartit functii dupa “protocol”. Nu degeaba am amintit de pactul din 23 august 1939: asistam astazi neputinciosi la fezandarea si rumenirea Romaniei, la despicarea si impartirea ei in mici bucatele, dupa “protocol”, ca sa ajunga pentru toate gurile lor flamande, de la marii dulai si pana la micii catelandrii, proaspat intrati in haita. In acel pact infam care impartea Polonia ca pe un mistret gras deja fript, existau si niste note de subsol, niste zgarciuri care urmau sa se imparta ulterior. Acolo era mentionat si numele Romaniei.
Romania era un mistret inca neprins, dar care deja era in catarea amandurora. Romania din acel pact este Sibiul dumneavoastra de acum. Romania inca mai exista in oaze de normalitate sub formele coerente amintite mai sus si sub forme mai putin clar definite din care, de exemplu, fac eu parte.
Eu sunt un tip de 40 de ani, absolvent de invatamant superior, cu propria mea afacere, absolut independent din punct de vedere politic. Imi place sa cred ca fac parte din acea veritabila clasa de mijloc, de oameni care nu pot fi prostiti cu un discurs demagogic, bombat si efemer ca un balon umplut cu heliu.
Stimate Domn, daca nu ne unim dorinta de normalitate intr-o miscare coerenta si clar tintita, ei ne vor invinge. Ne vor invalui in fum de gratar politic, ne vor naclai cu mustarul “prieteniei” lor si inainte sa ne beleasca si sa ne protapeasca, isi vor face poze cu noi. Poze din acelea naclaite de sange, pe care vanatorii si le fac cu tot ce au impuscat.
Nu vreau sa am onoarea sa fiu intr-o asemenea poza langa dumneavoastra, doua victime aliniate frumos intre alte randuri de alte victime, aliniate frumos pentru estetica momentului. Nu vreau sa va spun cu ultima suflare: “Vedeti, v-am spus eu!” si apoi sa-mi dau linistit ortul popii. Eu vreau alt fel de poze.
Vreau sa ma lupt cu ei asa cum ei nu se asteapta sa contraatac si de aceea va vorbesc, considerandu-va un om la fel ca mine, un om ce respecta normalitatea. Ma adresez dumneavoastra pentru ca sunteti in primul rand normal, dar in acelasi timp special. Si asa va vor considera multi oameni aidoma mie, iubitori de normal. Alaturi de mine ei vor descoperi, daca inca nu au facut-o inca, cat de special este normalul din dumneavoastra, doar citind ce scrie pe wikipedia despre dumneavoastra:
Despite the fact that Sibiu's German minority had shrunken to a mere 1.6 %, Johannis has won two re-elections in a row, winning the 2004 election with 88.7%, and the 2008 election with 87,4% of the vote.
Aceste simple cuvinte il fac pe orice roman normal la cap sa fie instantaneu mandru ca e roman. Nu stiu daca va dati seama, dar adevarata decodificare politica a cifrelor de mai sus este aceasta: sunt strigatul nostru de disperare.
Care nostru? Ei bine, cei care nu datoram politic nici un sfantz din ce avem in cont, cei care mergem la Londra sau la Paris cu buletinul, mandrii ca suntem acum din tara Europa, judetul Romania, cei care cumparam din cand in cand o carte, un dvd sau chiar un windows cu licenta, cei care dam 100 si mai bine de lei pe un concert rock cu o trupa adevarata, cei care chiar reciclam hartie, cei care chiar isi cunosc istoria, pe scurt, in fine, cei care s-au saturat sa voteze CONTRA si vor sa voteze PENTRU!
Sunteti cel mai “pentru” de votat presedinte!
Si asta nu e concluzia mea, ci a multor prieteni cu care am “brainstormat”. Dar ne-am saturat de atata brainstorming si de data asta chiar vom trece la actiune!
Fie ca vreti sau nu, am sa fac urmatoarele: am sa strang semnaturi pentru A VA INVITA sa candidati la presedentie. Retineti: pentru a va invita! Eu si preietenii mei ne dorim sa culegem gram cu gram normalitatea, sa v-o dam chezas o vreme si sa va invitam sa va luati o responsabilitate enorma, aceea de a ne reprezenta! Vreau sa va conving incet-incet, trimitandu-va cate un mail cu fiecare samnatura a unui om care gandeste la fel ca mine si care va invita sa veniti pe o functie pe care nu neaparat v-o doriti. Dar pentru care sunteti, in opinia noastra, a semnatarilor, pentru moment, cea mai potrivita persoana!
Semnaturile vor veni, sunt sigur! Una cate una! Am sa-mi sun prietenii din marile orase si am sa-i rog sa faca la fel. Toate semnaturile vor fi adevarate. Am sa-i rog pe cei ce va vor presedinte sa imi citeasca blogul sau am sa le dau aceasta scrisoare deschisa sub forma de print s-o citeasca si daca sunt de acord sa semneze. Apoi imi voi face o poza cu fiecare din acei oameni si toate aceste poze vi le voi trimite pe mail. Ca sa stiti cum arata cei care va vor presedinte!
Chiar daca voi strange doar cateva sute de semnaturi, tot e ceva. N-am dat in nimeni, ci doar am coagulat opinii PENTRU CEVA! E acea etapa in care trebuie sa trecem din punct de vedere politic.
Sper sa strang multe! Cu fiecare zambet de roman pe care il veti primi pe mail va va fi din ce in ce mai greu sa ma refuzati. Sa NE refuzati.
Sau haideti s-o spunem altfel: cu fiecare semnatura/poza pe care voi reusi sa v-o trimit, sper sa fiti din ce in ce mai increzator in fortele dumneavoastra. Sunteti cel mai potrivit campion al normalitatii din Romania, domnule primar si sper, viitor presedinte!
Cu stima si speranta,
Lucian Dobrovicescu
utopiafilm@gmail.com
P.S.
Am uitat sa scriu ca am deschis un caiet de semnaturi pentru cei ce sunt de acord cu ce am scris si vor sa-l invitam impreuna pe Dnul Klaus Johannis SA SE INSCRIE IN CURSA PREZIDENTIALA! Meseria mea imi da sansa sa am ceva timp la dispozitie. Vreau sa ma intalnesc cu cei care vor acest lucru si sa ne facem cate o fotografie sa vada campionul nostru cum arata chipul celor care-l vor presedinte. Pentru cei ce nu sunt din bucuresti, am o alta solutie pe care am s-o anunt in curand.
P.P.S.
Primii doi care au semnat!
Stimate Domn,
Sunteti si neamt, asa ca n-am sa pierd timpul si am sa va spun direct: va rog frumos sa participati la alegerile prezidentiale din noiembrie 2009. Probabil ca agenda dumneavoastra este diferita, dar nu prea avem ce face: situatia actuala este foarte grava.
Dupa cum vedeti, pactul PSD-PDL seamana din ce in ce mai mult cu pactul Ribbentrop-Molotov si ca atare eu ma simt din ce in ce mai polonez din regiunea Katyn. Ma simt astazi mai mult decat altadata tradat de clasa politica, asa cum si polonezii au realizat dureros in 1939 ca incredibilul se produsese: zvastica umbla pe strazi brat la brat cu secera si ciocanul.
Nu, nu exagerez: desi nu ar trebui sa le compar cu zvastica si secera si ciocanul, ci cu ceafa de porc si sticla de molan, sau cu micul si berea la pet, cele doua partide aflate acum la putere au devenit din ce in ce mai periculoase. Timp de peste 10 ani s-au luptat incercand sa se omoare unul pe celalalt pentru a putea castiga totul. N-au reusit. Asa ca au inceput sa gandeasca. Si pentru ca tot nu le pasa de lege, au zis s-o faca chiar pe fata. Ce-au de pierdut?
Stimate domn, s-au saturat s-o mai faca pe ascuns si s-au pus flamanzi la masa la impartit functii dupa “protocol”. Nu degeaba am amintit de pactul din 23 august 1939: asistam astazi neputinciosi la fezandarea si rumenirea Romaniei, la despicarea si impartirea ei in mici bucatele, dupa “protocol”, ca sa ajunga pentru toate gurile lor flamande, de la marii dulai si pana la micii catelandrii, proaspat intrati in haita. In acel pact infam care impartea Polonia ca pe un mistret gras deja fript, existau si niste note de subsol, niste zgarciuri care urmau sa se imparta ulterior. Acolo era mentionat si numele Romaniei.
Romania era un mistret inca neprins, dar care deja era in catarea amandurora. Romania din acel pact este Sibiul dumneavoastra de acum. Romania inca mai exista in oaze de normalitate sub formele coerente amintite mai sus si sub forme mai putin clar definite din care, de exemplu, fac eu parte.
Eu sunt un tip de 40 de ani, absolvent de invatamant superior, cu propria mea afacere, absolut independent din punct de vedere politic. Imi place sa cred ca fac parte din acea veritabila clasa de mijloc, de oameni care nu pot fi prostiti cu un discurs demagogic, bombat si efemer ca un balon umplut cu heliu.
Stimate Domn, daca nu ne unim dorinta de normalitate intr-o miscare coerenta si clar tintita, ei ne vor invinge. Ne vor invalui in fum de gratar politic, ne vor naclai cu mustarul “prieteniei” lor si inainte sa ne beleasca si sa ne protapeasca, isi vor face poze cu noi. Poze din acelea naclaite de sange, pe care vanatorii si le fac cu tot ce au impuscat.
Nu vreau sa am onoarea sa fiu intr-o asemenea poza langa dumneavoastra, doua victime aliniate frumos intre alte randuri de alte victime, aliniate frumos pentru estetica momentului. Nu vreau sa va spun cu ultima suflare: “Vedeti, v-am spus eu!” si apoi sa-mi dau linistit ortul popii. Eu vreau alt fel de poze.
Vreau sa ma lupt cu ei asa cum ei nu se asteapta sa contraatac si de aceea va vorbesc, considerandu-va un om la fel ca mine, un om ce respecta normalitatea. Ma adresez dumneavoastra pentru ca sunteti in primul rand normal, dar in acelasi timp special. Si asa va vor considera multi oameni aidoma mie, iubitori de normal. Alaturi de mine ei vor descoperi, daca inca nu au facut-o inca, cat de special este normalul din dumneavoastra, doar citind ce scrie pe wikipedia despre dumneavoastra:
Despite the fact that Sibiu's German minority had shrunken to a mere 1.6 %, Johannis has won two re-elections in a row, winning the 2004 election with 88.7%, and the 2008 election with 87,4% of the vote.
Aceste simple cuvinte il fac pe orice roman normal la cap sa fie instantaneu mandru ca e roman. Nu stiu daca va dati seama, dar adevarata decodificare politica a cifrelor de mai sus este aceasta: sunt strigatul nostru de disperare.
Care nostru? Ei bine, cei care nu datoram politic nici un sfantz din ce avem in cont, cei care mergem la Londra sau la Paris cu buletinul, mandrii ca suntem acum din tara Europa, judetul Romania, cei care cumparam din cand in cand o carte, un dvd sau chiar un windows cu licenta, cei care dam 100 si mai bine de lei pe un concert rock cu o trupa adevarata, cei care chiar reciclam hartie, cei care chiar isi cunosc istoria, pe scurt, in fine, cei care s-au saturat sa voteze CONTRA si vor sa voteze PENTRU!
Sunteti cel mai “pentru” de votat presedinte!
Si asta nu e concluzia mea, ci a multor prieteni cu care am “brainstormat”. Dar ne-am saturat de atata brainstorming si de data asta chiar vom trece la actiune!
Fie ca vreti sau nu, am sa fac urmatoarele: am sa strang semnaturi pentru A VA INVITA sa candidati la presedentie. Retineti: pentru a va invita! Eu si preietenii mei ne dorim sa culegem gram cu gram normalitatea, sa v-o dam chezas o vreme si sa va invitam sa va luati o responsabilitate enorma, aceea de a ne reprezenta! Vreau sa va conving incet-incet, trimitandu-va cate un mail cu fiecare samnatura a unui om care gandeste la fel ca mine si care va invita sa veniti pe o functie pe care nu neaparat v-o doriti. Dar pentru care sunteti, in opinia noastra, a semnatarilor, pentru moment, cea mai potrivita persoana!
Semnaturile vor veni, sunt sigur! Una cate una! Am sa-mi sun prietenii din marile orase si am sa-i rog sa faca la fel. Toate semnaturile vor fi adevarate. Am sa-i rog pe cei ce va vor presedinte sa imi citeasca blogul sau am sa le dau aceasta scrisoare deschisa sub forma de print s-o citeasca si daca sunt de acord sa semneze. Apoi imi voi face o poza cu fiecare din acei oameni si toate aceste poze vi le voi trimite pe mail. Ca sa stiti cum arata cei care va vor presedinte!
Chiar daca voi strange doar cateva sute de semnaturi, tot e ceva. N-am dat in nimeni, ci doar am coagulat opinii PENTRU CEVA! E acea etapa in care trebuie sa trecem din punct de vedere politic.
Sper sa strang multe! Cu fiecare zambet de roman pe care il veti primi pe mail va va fi din ce in ce mai greu sa ma refuzati. Sa NE refuzati.
Sau haideti s-o spunem altfel: cu fiecare semnatura/poza pe care voi reusi sa v-o trimit, sper sa fiti din ce in ce mai increzator in fortele dumneavoastra. Sunteti cel mai potrivit campion al normalitatii din Romania, domnule primar si sper, viitor presedinte!
Cu stima si speranta,
Lucian Dobrovicescu
utopiafilm@gmail.com
P.S.
Am uitat sa scriu ca am deschis un caiet de semnaturi pentru cei ce sunt de acord cu ce am scris si vor sa-l invitam impreuna pe Dnul Klaus Johannis SA SE INSCRIE IN CURSA PREZIDENTIALA! Meseria mea imi da sansa sa am ceva timp la dispozitie. Vreau sa ma intalnesc cu cei care vor acest lucru si sa ne facem cate o fotografie sa vada campionul nostru cum arata chipul celor care-l vor presedinte. Pentru cei ce nu sunt din bucuresti, am o alta solutie pe care am s-o anunt in curand.
P.P.S.
Primii doi care au semnat!
Iata-i pe Catalina si Bogdan, primii care au semnat!
Alti 3 prieteni dragi-dragi-dragi au acelasi campion ca si mine! Vi-i prezint pe Cosmin, Ilinca si Dominic. sunt foarte mandru de sprijinul lor!
Luni. am fost la munca si am mai colectionat 4 semnaturi: Cristina, Cosmin si Avram Silviu. Seara, la o bere, Bogdan s-a adaugat si el pe lista.
Celor ce vor mai multa informatie
http://www.klausjohannis.ro/
http://www.cotidianul.ro/klaus_johannis_stie_ce_vrea_sa_se_faca_atunci_cand_va_fi_mare_presedinte_sau_premier-78957.html
http://www.realitatea.net/proiect-de-presedinte---episodul-8--klaus-johannis--neamtul_511397.html
http://www.gardianul.ro/Klaus-Johannis,-candidat-la-Cotroceni!-Tariceanu-nu-vrea-sa-se-bata-cu-Basescu-la-prezidentiale-s130948.html
http://www.sibiul.ro/forum/viewtopic.php?t=2774
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/811215/KLAUS-JOHANNIS-quotNu-sunt-convins-ca-eu-sunt-solutia-anti-Basescuquot/
http://www.cancan.ro/2007-07-31/Klaus-Johannis---pregatit-de-Basescu-pentru-Cotroceni.html
http://www.cotidianul.ro/portretul_robot_al_presedintelui_romaniei_desenat_de_30_000_de_oameni_video-86457.html
http://www.cotidianul.ro/un_print_si_un_neamt-79499.html
joi, 27 august 2009
Te bahtalo, Madonna!
Starul nu e prost destul, pana nu e si fudul – ar putea fi concluzia intelectuala post concert. Sa vii intr-o tara de la capatul Europei, sa-i marturisesti ca o vizitezi pentru prima oara, sa-i spui apoi imediat c-o iubesti asa cum te iubeste ea pe tine si sa dai cu mucii in fasole cu politicianismul tau corect dojenind 70 000 de oameni care si-au rupt de la gura de la 30 de euro in sus ca sa guste muzica, nu politica, trebuie ca meriti sa lucrezi in cladirea aia din spatele scenei! Bai, Louise Ciccone, manca-ti-as ciocul tau de fosta bunoaca ultra-provocatoare, treaba ta e alta! Tu esti acolo pe scena si eu aicea in praf facandu-ti cu mana pentru ca tu ai stiut sa fii like a virgin like a prayer like a ray of light or like an erotica american pie! Eu iti dau tie 30 de euro pentru ca ii meriti pentru ca stii sa canti, nu pentru altceva, capisci?
Sa nu mai indraznesti sa intinzi coarda, mica taranca din Bay City, Michigan, ca nu stii politica nici cat blonda lu’ ala chelu’, bulibasa noastra! Nu te baga unde nu-ti fierbe ceaunul ca te ineci ca rromul la final de cariera sau ca frantuzoaica aia de 100 de ani, BB, care credea ca isi mai aduce cineva aminte de nurii ei daca vine la Bucuresti si infiaza doi caini noname.
De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, chiar gandesti ca o tiganca! O vezi numai pe a ta si pustia aleaga-se de altcineva! Daca tu, in micul tau univers te crezi mare scriitoare si mare de rromi eliberatoare, afla ca esti spre nashpa, fa! Te-ai facut de muci punandu-i pe rromi si pe homosexuali in aceeasi oala ca si Goebbels! Cred ca te-au fluierat tiganii si homosexualii la concert, imediat ce-ai spus ca ar trebui sa nu-i mai discriminam pe astia doi! Iar noi, ailalti, ne-am luat cu mainile de cap ca spiritul casei poporului ti-a spalat creierul pentru un minut si ne futi la cap cu ineptiile astea!
Bine ca a dat Domnul si te-ai abtinut dupa aceea si ti-ai vazut de treaba! Pentru concert iti multumesc! Mi-a placut ca te-ai straduit si noi, romanii, gay sau tigani, stim sa apreciem deep in our heart cand cineva se straduie. Stiu c-ai bagat mult playback si te-am iertat. Acum 20 de ani ti-am vazut (pe VHS, desigur) concertul ala genial din Italia in care alergai ca disperata pe scena si nu mai puteai sa canti si gafaiai la fiecare “Holiday” de-mi zgariai urechea, dar te iertam la fiecare falsare pentru ca tu iti dadeai sufletul acolo in fata fanilor tai.
Asta trebuie sa faci, true blue, nu politica pulii! Acum 2 luni am fost la Placebo si l-am bagat in pizda ma-sii pe Molko cat e el de rock star! Stii de ce? Pentru ca dobitocul, luat de val, isi aprinde o tigara pe scena, zice sarumana ca in Romania inca are libertatea sa fumeze pe scena si pe urma da si el cu mucii in fasole, ca si tine, impingandu-si norocul unde te frige focul! Zice boul: ba, stiti ca la noi in UK ne sunt luate libertatile “piece by piece”? si arata boul spre tigara! Adica tigara, drogul ala infect, era libertatea care i se ia in UK si la noi, la Romanica, inca e libertate!
Te haz mandropele si mandrocar, Molko! (cam asa suna o injuratura groaznica in tiganeste) Te-n pula mea de bou, vezi-ti de cantare ca la libertati si la democratie iti dau nota 1! Si s-a potolit boul si a facut un concert de nota 10! Si am tipat de-am ragusit apoi, pentru ca l-am iertat pentru prostie, asa cum te-am iertat si pe tine, Madonna.
Haidi, Pa!, ca ai concerte grele si trebuie sa fii fresh! Sa-ti vezi de muzici si sa nu te mai bagi in politica decat daca te invata Green Day sau Bob Dylan ce sa spui, ca aia chiar se pricep!
Pup pe salba si pe portofel si sa nu-ti umble prietenii in el!
Sa nu mai indraznesti sa intinzi coarda, mica taranca din Bay City, Michigan, ca nu stii politica nici cat blonda lu’ ala chelu’, bulibasa noastra! Nu te baga unde nu-ti fierbe ceaunul ca te ineci ca rromul la final de cariera sau ca frantuzoaica aia de 100 de ani, BB, care credea ca isi mai aduce cineva aminte de nurii ei daca vine la Bucuresti si infiaza doi caini noname.
De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, chiar gandesti ca o tiganca! O vezi numai pe a ta si pustia aleaga-se de altcineva! Daca tu, in micul tau univers te crezi mare scriitoare si mare de rromi eliberatoare, afla ca esti spre nashpa, fa! Te-ai facut de muci punandu-i pe rromi si pe homosexuali in aceeasi oala ca si Goebbels! Cred ca te-au fluierat tiganii si homosexualii la concert, imediat ce-ai spus ca ar trebui sa nu-i mai discriminam pe astia doi! Iar noi, ailalti, ne-am luat cu mainile de cap ca spiritul casei poporului ti-a spalat creierul pentru un minut si ne futi la cap cu ineptiile astea!
Bine ca a dat Domnul si te-ai abtinut dupa aceea si ti-ai vazut de treaba! Pentru concert iti multumesc! Mi-a placut ca te-ai straduit si noi, romanii, gay sau tigani, stim sa apreciem deep in our heart cand cineva se straduie. Stiu c-ai bagat mult playback si te-am iertat. Acum 20 de ani ti-am vazut (pe VHS, desigur) concertul ala genial din Italia in care alergai ca disperata pe scena si nu mai puteai sa canti si gafaiai la fiecare “Holiday” de-mi zgariai urechea, dar te iertam la fiecare falsare pentru ca tu iti dadeai sufletul acolo in fata fanilor tai.
Asta trebuie sa faci, true blue, nu politica pulii! Acum 2 luni am fost la Placebo si l-am bagat in pizda ma-sii pe Molko cat e el de rock star! Stii de ce? Pentru ca dobitocul, luat de val, isi aprinde o tigara pe scena, zice sarumana ca in Romania inca are libertatea sa fumeze pe scena si pe urma da si el cu mucii in fasole, ca si tine, impingandu-si norocul unde te frige focul! Zice boul: ba, stiti ca la noi in UK ne sunt luate libertatile “piece by piece”? si arata boul spre tigara! Adica tigara, drogul ala infect, era libertatea care i se ia in UK si la noi, la Romanica, inca e libertate!
Te haz mandropele si mandrocar, Molko! (cam asa suna o injuratura groaznica in tiganeste) Te-n pula mea de bou, vezi-ti de cantare ca la libertati si la democratie iti dau nota 1! Si s-a potolit boul si a facut un concert de nota 10! Si am tipat de-am ragusit apoi, pentru ca l-am iertat pentru prostie, asa cum te-am iertat si pe tine, Madonna.
Haidi, Pa!, ca ai concerte grele si trebuie sa fii fresh! Sa-ti vezi de muzici si sa nu te mai bagi in politica decat daca te invata Green Day sau Bob Dylan ce sa spui, ca aia chiar se pricep!
Pup pe salba si pe portofel si sa nu-ti umble prietenii in el!
duminică, 23 august 2009
Zeus, voi dansa la moartea ta
Pentru ca te urasc. Mie nu-mi place sa urasc, dar m-ai mintit, bestie geniala, m-ai mintit ani de zile si eu ca prostul te-am votat. Te urasc pentru ca mi-ai inselat increderea, pentru ca ti-ai batut joc de mine, asa cum si-a batut joc si Micul Rosu si Marele Rosu de dinaintea lui. Dintre toate capeteniile Olimpului mioritic, pe tine te urasc cel mai mult. Nu-ti vreau creierii varsati pe cladaram, asa cum s-a intamplat cu Marele Rosu, nu, fereasca Cel de cel mai sus! Am trecut de ura viscerala care apasa pe tragaci! Vreau sa fii decapitat din functia de zeu inainte sa vrei tu sau sa vrea constitutia muritorilor. Vreau sa traiesti restul zilelor tale ca muritor de rand si sa inveti sa plangi cu adevarat. Sa vrei sa dai timpul inapoi si sa nu poti. Sa-l suni pe Cronos si el sa-ti ridice din umeri sau chiar sa-ti inchida telefonul.
As vrea sa te vad stors de divinitate picatura cu picatura, intr-o camera de tortura medievala de mare finete machiavelica. Daca se poate, pe toate ecranele televizoarelor, in direct, ca la inceputul anilor 90. Repet, sa-ti fie inca o data clar: nu ma refer fizic la linsarea ta, fereasca Cel de Cel mai sus, Zeus, ci la sfasierea ta metaforica, pe care o meriti cu varf si indesat.
Ma uit la prostii astia multi, care isi dau coate pe furis, bucurandu-se ca te-au inconjurat si pe tine si pe zeitele tale, si pe fratele tau, os domnesc cu zambet prostesc, care nu are nici pe departe flerul tau, care, doar existand, mai mult rau iti face! Ma uit si ma bucur. Ma uit la nefericirea ta si ma bucur ca este asa de consistenta, de solida, de imposibil de redus! Ma uit la tine si parca vad acea secventa din Titanic in care apele sparg geamurile cabinei capitanului. In spuma acelor ape vad spuma sampaniei deschisa pe strada de oamenii iesiti sa sarbatoreasca, in seara zilei in care tu nu vei mai fi pentru prima data. Mai tii minte cum arata o astfel de seara? Stii ca noi, muritorii, cand dam jos un zeu rau, sarbatorim! Odata te-am urcat chiar pe tine in ceruri, remember? Trebuia sa faci treaba in locul unuia care nu merita. Ei bine, se apropie ziua in care te vom da jos. Abia astept sa-ti vad chipul ravasit din acea zi! Sau seara, sau noapte, sau dimineata.
Si cum iti spuneam, Divinule: voi dansa la moartea ta! Abia astept!
Poate chiar vei reusi sa te tii de nori in toamna. Va veni insa o noua furtuna pe capul tau. Mai tii minte cele 322 de trasnete mici peste care ai trecut cu exceptionala viclenie? Ce zici de o noua incercare? Asa, de revelion, de exemplu. Te tine troposfera? Mai vedem noi!
As vrea sa te vad stors de divinitate picatura cu picatura, intr-o camera de tortura medievala de mare finete machiavelica. Daca se poate, pe toate ecranele televizoarelor, in direct, ca la inceputul anilor 90. Repet, sa-ti fie inca o data clar: nu ma refer fizic la linsarea ta, fereasca Cel de Cel mai sus, Zeus, ci la sfasierea ta metaforica, pe care o meriti cu varf si indesat.
Ma uit la prostii astia multi, care isi dau coate pe furis, bucurandu-se ca te-au inconjurat si pe tine si pe zeitele tale, si pe fratele tau, os domnesc cu zambet prostesc, care nu are nici pe departe flerul tau, care, doar existand, mai mult rau iti face! Ma uit si ma bucur. Ma uit la nefericirea ta si ma bucur ca este asa de consistenta, de solida, de imposibil de redus! Ma uit la tine si parca vad acea secventa din Titanic in care apele sparg geamurile cabinei capitanului. In spuma acelor ape vad spuma sampaniei deschisa pe strada de oamenii iesiti sa sarbatoreasca, in seara zilei in care tu nu vei mai fi pentru prima data. Mai tii minte cum arata o astfel de seara? Stii ca noi, muritorii, cand dam jos un zeu rau, sarbatorim! Odata te-am urcat chiar pe tine in ceruri, remember? Trebuia sa faci treaba in locul unuia care nu merita. Ei bine, se apropie ziua in care te vom da jos. Abia astept sa-ti vad chipul ravasit din acea zi! Sau seara, sau noapte, sau dimineata.
Si cum iti spuneam, Divinule: voi dansa la moartea ta! Abia astept!
Poate chiar vei reusi sa te tii de nori in toamna. Va veni insa o noua furtuna pe capul tau. Mai tii minte cele 322 de trasnete mici peste care ai trecut cu exceptionala viclenie? Ce zici de o noua incercare? Asa, de revelion, de exemplu. Te tine troposfera? Mai vedem noi!
sâmbătă, 8 august 2009
Respectati iarba
Dupa 20 de ani de la castigarea libertatii, inca ne dam continuu cu stangul in dreptul, fara sa putem intelege de ce. De la bunici stim ca “buturuga mica rastoarna carul mare” si ne credem suficient de destepti sa fim cand trebuie acea buturuga mica, mica, ce stie a rasturna ditamai tancul. Dar cand e vorba sa fim noi car, sa inaintam prin hatisurile vietii, ne impiedicam si de marunte pietricele.
Nu ma credeti? Bine! Haideti sa vorbim despre o astfel de pietricica ce o avem in pantofi de nu stiu cand si nu stim cum sa mai calcam, pe o parte sau pe calcaie, sa nu ne deranjeze! Ati ghicit: vreau sa va vorbesc despre relatia noastra cu iarba verde! Nu cannabis Sativa, obsedatilor! Despre gazonul din parcuri si gradini vreau sa va vorbesc!
Mai tineti minte delicatele placute cu: “nu calcati pe iarba”? Imi amintesc ca erau peste tot! Cu o religiozitate demna de o cauza mai buna, comunistii ingrijeau iarba, dar ne-o interziceau sublim prin amenzi de 10 - 200 lei daca o calcam. Ce chestie! Sa pui gazon, sa-l ingrijesti, dar sa nu-l calci niciodata!
A! Daca ieseam la iarba verde, pe Valea Prahovei (sau fiecare pe valea a ceva, a unui rau, depinde de oras, ca nu toata lumea s-a nascut la Bucuresti) aveam voie sa ne bucuram de iarba. Aveam voie s-o calcam, sa-i dam foc pentru un mic sau sa bagam o miuta.
Dar iarba din oras era altfel! Era sfanta! Cine-o atingea, pe loc o si patea! Si uite-asa, in reflex pazirea ierbii incet ne intra si nimeni pe ea nu mai calca.
Numai ca am intrat in Europa si multi dintre noi au ajuns prin celelalte mari orase pe care, inainte de 1989, nici in visele cele mai frumoase nascute in cea mai grasa iarba verde nu credeam ca le vom vizita vreodata! Dar acum, iata: marile orase erau la o urcatura intr-un low cost distanta! Si iata ca am reusit ce acasa nu reusisem! Sa calcam pe iarba din centrul Londrei, din centrul Madridului, din centrul Parisului sau chiar din centrul New York-ului!
Desi sunt un om deschis si ma straduiesc sa ma conectez la tot ce este nou, sunt lucruri pe care le las fara sa vreau in spate. Desi m-am relaxat descaltat pe iarba unui mic parc din Paris, desi am atipit pe iarba unui alt parc din Londra, desi am citit cateva pagini dintr-o carte tolanit pe un minunat gazon dintr-un parc din Viena, inca n-am avut curajul sa pasesc macar pe iarba Cismigiului. Nu inteleg de ce: sunt blocat mental de miile de “nu calcati iarba” vazute pana acum, cu amenzi care incepusera cu 10 lei si ajunsesera pe la 5 000 000 lei.
Cred ca trebuie sa fiu reprogramat! Cred ca trebuie sa-mi rescriu softul de comportament local! Mi-e greu sa-mi dau “format c:” pe floppy-ul: “parc/romania/does-and-donts”. Cred ca cel mai bine ar fi un upgrade subtil. Ar fi mai digerabil mai ales pentru capetele de citire ale altora, mai tocite decat ale mele.
Cred ca ar trebui sa instig un primar de sector sa isi invite cetatenii din arondisment sa, nici mai mult, nici mai putin, SA CALCE PE IARBA! Cred c-ar fi mai buna o terapie de masa! Da, cred c-ar fi mai bine sa ne infratim cu totii, de la cei care abia invata sa mearga pana la cei care abia mai pot sa mearga. Sa trecem toti IMPREUNA bariera mentala care ne face sa nu putem sa ne bucuram de iarba. Cred ca ar trebui sa punem peste tot unde au fost “nu calcati pe iarba” mici panouri pe care ar scrie:
RESPECTATI IARBA!
Ar fi la inceput un pic bizar, dar apoi ar fi imediat clar! A respecta iarba inseamna pur si simplu a tine la ea. Putem sa calcam iarba, putem sa ne intindem in ea, putem chiar manca un sanwich intinsi pe ea. Putem atipi, ne putem saruta, putem sa ne facem poze sau ne putem descalta si desculti sa pasim in ea. Totul e sa nu ne lasam gunoaiele acolo, asa cum am vazut cu totii ca se intampla la Londra, la Paris, la Madrid sau chiar la New York.
Si ce daca niste baiesi haiosi au sa deseneze langa “respectati iarba” o frunza de Cannabis Sativa? Vom rade si vom visa la alte libertati care pana la urma au sa vina! Dar pana atunci haideti sa ne dezmortim picioarele in iarba aceea minunata din Cismigiu, din Copou, din fata delfinariului sau de langa poarta sarutului. Sau din centrul oricarui oras din Romania. Ca daca stim sa zicem: “Buna ziua!” ce-o fi asa de greu sa respectam iarba?
Nu ma credeti? Bine! Haideti sa vorbim despre o astfel de pietricica ce o avem in pantofi de nu stiu cand si nu stim cum sa mai calcam, pe o parte sau pe calcaie, sa nu ne deranjeze! Ati ghicit: vreau sa va vorbesc despre relatia noastra cu iarba verde! Nu cannabis Sativa, obsedatilor! Despre gazonul din parcuri si gradini vreau sa va vorbesc!
Mai tineti minte delicatele placute cu: “nu calcati pe iarba”? Imi amintesc ca erau peste tot! Cu o religiozitate demna de o cauza mai buna, comunistii ingrijeau iarba, dar ne-o interziceau sublim prin amenzi de 10 - 200 lei daca o calcam. Ce chestie! Sa pui gazon, sa-l ingrijesti, dar sa nu-l calci niciodata!
A! Daca ieseam la iarba verde, pe Valea Prahovei (sau fiecare pe valea a ceva, a unui rau, depinde de oras, ca nu toata lumea s-a nascut la Bucuresti) aveam voie sa ne bucuram de iarba. Aveam voie s-o calcam, sa-i dam foc pentru un mic sau sa bagam o miuta.
Dar iarba din oras era altfel! Era sfanta! Cine-o atingea, pe loc o si patea! Si uite-asa, in reflex pazirea ierbii incet ne intra si nimeni pe ea nu mai calca.
Numai ca am intrat in Europa si multi dintre noi au ajuns prin celelalte mari orase pe care, inainte de 1989, nici in visele cele mai frumoase nascute in cea mai grasa iarba verde nu credeam ca le vom vizita vreodata! Dar acum, iata: marile orase erau la o urcatura intr-un low cost distanta! Si iata ca am reusit ce acasa nu reusisem! Sa calcam pe iarba din centrul Londrei, din centrul Madridului, din centrul Parisului sau chiar din centrul New York-ului!
Desi sunt un om deschis si ma straduiesc sa ma conectez la tot ce este nou, sunt lucruri pe care le las fara sa vreau in spate. Desi m-am relaxat descaltat pe iarba unui mic parc din Paris, desi am atipit pe iarba unui alt parc din Londra, desi am citit cateva pagini dintr-o carte tolanit pe un minunat gazon dintr-un parc din Viena, inca n-am avut curajul sa pasesc macar pe iarba Cismigiului. Nu inteleg de ce: sunt blocat mental de miile de “nu calcati iarba” vazute pana acum, cu amenzi care incepusera cu 10 lei si ajunsesera pe la 5 000 000 lei.
Cred ca trebuie sa fiu reprogramat! Cred ca trebuie sa-mi rescriu softul de comportament local! Mi-e greu sa-mi dau “format c:” pe floppy-ul: “parc/romania/does-and-donts”. Cred ca cel mai bine ar fi un upgrade subtil. Ar fi mai digerabil mai ales pentru capetele de citire ale altora, mai tocite decat ale mele.
Cred ca ar trebui sa instig un primar de sector sa isi invite cetatenii din arondisment sa, nici mai mult, nici mai putin, SA CALCE PE IARBA! Cred c-ar fi mai buna o terapie de masa! Da, cred c-ar fi mai bine sa ne infratim cu totii, de la cei care abia invata sa mearga pana la cei care abia mai pot sa mearga. Sa trecem toti IMPREUNA bariera mentala care ne face sa nu putem sa ne bucuram de iarba. Cred ca ar trebui sa punem peste tot unde au fost “nu calcati pe iarba” mici panouri pe care ar scrie:
RESPECTATI IARBA!
Ar fi la inceput un pic bizar, dar apoi ar fi imediat clar! A respecta iarba inseamna pur si simplu a tine la ea. Putem sa calcam iarba, putem sa ne intindem in ea, putem chiar manca un sanwich intinsi pe ea. Putem atipi, ne putem saruta, putem sa ne facem poze sau ne putem descalta si desculti sa pasim in ea. Totul e sa nu ne lasam gunoaiele acolo, asa cum am vazut cu totii ca se intampla la Londra, la Paris, la Madrid sau chiar la New York.
Si ce daca niste baiesi haiosi au sa deseneze langa “respectati iarba” o frunza de Cannabis Sativa? Vom rade si vom visa la alte libertati care pana la urma au sa vina! Dar pana atunci haideti sa ne dezmortim picioarele in iarba aceea minunata din Cismigiu, din Copou, din fata delfinariului sau de langa poarta sarutului. Sau din centrul oricarui oras din Romania. Ca daca stim sa zicem: “Buna ziua!” ce-o fi asa de greu sa respectam iarba?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
