If you have something to shoot, shoot, don’t talk!

- The Ugly in filmul “The good, the bad and the ugly”

Cel care a murit cu adevarat in urma amenintarilor cu “lichidarea la modul propriu”, proferate de catre Sorin Ovidiu Vantu lui Sebastian Ghita este chiar proferatorul. Nimic nu te omoara mai definitiv – vorba creatorilor reclamei de la Raid antimolii – decat propriile cuvinte. Sorin Ovidiu Vantu s-a sinucis temeinic, apasat si consecvent cu fiecare fantasma mafiota pe care i-o rostea partenerului sau de afaceri, X Ghita.

Am ascultat cu atentie acea reala amenintate cu moartea, inregistrata amatoriceste de catre amenintat. Este neserioasa, idioata, rezervata in film personajelor care urmeaza sa dispara rapid dupa o asemenea replica. Realitatea bate filmul, caci deja asistam la dispretul unanim al scriitorilor de orice fel fata de Sorin Ovidiu Vantu.

Regele e gol si gol va ramane, caci singur si-a aruncat hainele si a facut striptease in public, distrugand orice urma de retinere in dispret a oamenilor fata de persoana-i, retinere care mai presupunea inca, in spatele greselilor evidente, existenta unei strategii, a unei gandiri in perspectiva a viitorului ex-mogul de presa.

Printre aberatiile hit-man-wannabe ale lui Sorin Ovidiu Vantu se strecoara mici indicii despre marile adevaruri din viata sa, despre marea goliciune a vietii sale. Sorin Ovidiu Vantu ii spune asa-zisei viitoare victime cu ce s-a ocupat el, uitand ca aceasta destainuire este incompatibila cu amenintarile. Un om care a ucis si care a si scapat de politie nu mai poate trai din fier vechi colectat si vandut in Italia. Este sub demnitatea oricarui criminal, fie el si ucrainiean. Mai bine omori un batran pentru doar 10 lei decat sa continui sa lucrezi part-time cu bulibasii care recupereaza metal furand macarale vechi. Asa ceva nici in filme nu s-ar vedea, doar daca regizorul ar dori sa arate decadenta la care a ajuns marele omorator de la inceputul povestii.

A urmat apoi a doua inregistrare, mai scurta de un minut, care darama si ea tot ce mai putea fi daramat. Sorin Ovidiu Vantu reuseste sa spuna cu subiect si predicat, apasat, cat de inguste ii sunt viziunile politice. Total rupt de realitate, Sorin Ovidiu Vantu prevede ceva ce niciun vanzator de previziuni pe votca ieftinanu ar spune, nici macar unui reporter de la B1Tv, anume ca Basescu are s-o numeasca prim-ministru pe Elena Udrea. E ca si cum ai spune ca Prigoana se pregateste s-o bage in camera deputatilor pe Bahmu, sau ca Bote ii face campanie Biancai sa ajunga in senat. Cat de retard politic trebuie sa fii sa crezi ca Traian Basescu va repeta greseala facuta cu Elena Basescu, cand prin introducerea ei in Parlamentul European, alaturi de mari lumini ale Romaniei, Gigi Becali, Laszlo Tokes si Vadim Tudor, i-a distrus practic viitorul?

Ca e un cabotin, stiam. Ca este un cabotin atat de patetic incat sa ti se face sila de prostia lui, demna de o emisiune a lui Dan Negru, asta abia acum am aflat. Sorin Ovidiu Vantu reuseste sa ne demonstreze ca este egalul unui vecin de coada la casa de marcat care se trezeste vorbind neintrebat si de care toata lumea vrea sa scape cat mai curand.

Si totusi, unde este acel Sorin Ovidiu Vantu care zapacea mintile oamenilor, facandu-i sa creada ca un Caritas cu stampila CEC-ului pe frontispiciu tine mai mult, chiar daca promite castiguri comparabile? Ei bine, Sorin Ovidiu Vantu are un secret.

Sorin Ovidiu Vantu este acel om talentat la a tine in mana un teanc mare de bani, asa cum un anumit tip de femei isi tin fusta scurta si si-o plimba prin fata ochilor din jurul ei. La fel ca acea femeie, Sorin Ovidiu Vantu stie sa se uite in ochii celor care se uita in teancul lui. Stie sa citeasca intr-o fractiune de secunda cat de pofta ii e fraierului din fata sa de bani cash, dar mai ales stie cat de mult isi va indoi coloana acel om. Ca un vultur care pare teribil de inteligent cand vaneaza, dar care de fapt nu stie a face nimic altceva, Vantu a stiut sa cumpere oameni. Atunci cand trebuia, cati trebuia, oferindu-le exact cat trebuia.

Acei oameni au creat pentru Vantu. Fiind un fost condamnat, deci neputand face ceea ce un on cu cazier alb poate face, Vantu avea si un motiv evident sa le ceara oamenilor sa puna si sa scoata castane in I din foc pentru el. Neputand fi administrator de firma, Vantu nici nu a putut fi condamnat. Neintelegand ca nu a avut decat mult noroc, Vantu si-a dus ulciorul la foarte multe fantani.

O varianta mai nereusita de Vantu este Gigi Becali. Cine vrea sa se convinga de acest lucru, sa caute pe net secventele cand Gigi Becali are bani multi in mana. Atunci este Gigi Becali cel mai sigur pe sine, cel mai echilibrat, cel mai inteligent. Cand simte atingerea banilor. Asa este si Sorin Ovidiu Vantu. Diferenta dintre cei doi, care a generat si diferenta de cifre din cifra de afaceri, este faptul ca Sorin Ovidiu Vantu nu s-a lasat niciodata filmat. Si nici inregistrat. Dar toate au – vedem astazi bine - un final.

Sorin Ovidiu Vantu va fi din ce in ce mai ocolit. Numai nemancatii vor mai “pune botul”, asa cum se spune in lumea lor. Nu se va prabusi rapid, asa cum nici Gigi Becali nu a facut-o. Dar nimic nu va mai fi ce a fost.

Si-au ramas doar unul.

Traian Basescu peste o suta de ani.

Dl. Cristian Tudor Popescu a lansat pe gandul.info o propunere interesanta:

"Chestia zilei de azi este următoarea: cum credeţi că vor fi pomeniţi Traian Băsescu şi epoca lui peste 100 de ani? Ca şi altă dată, voi analiza răspunsurile dumneavoastră."


Propunerea mi s-a parut interesanta si iata ce am scris:

The Traian Basescu’s legacy – 

100 years after his last day as The President of Romania (2004-2014)

“Lacrima lui Ovidiu” pare sa fi fost cea mai haioasa porecla a celui mai impopular presedinte din secolul trecut pe care fosta Republica a Romaniei - actualmente parte din regiunea balcanica a Statelor Unite ale Amero-Eurasiei - i-a avut inainte de completa integrare. Traian Basescu va ramane in istorie ca un personaj fascinant prin decadenta sa, prin machiavelismul direct si spontan, dar mai ales prin puterea sa de supravietuire in functie, un campion absolut al impopularitatii intr-o democratie: statistici electorale credibile din epoca l-au cotat de mai multe ori la mai putin de 5% popularitate.

Traian Basescu a fost oglinda perfecta a societatii care l-a nascut. Cu 100 de ani inaintea sa, un ilustru roman, IL Caragiale, negasind un final demn pentru cea mai mare comedie romaneasca scrisa vreodata “ O scrisoare pierduta”, inventeaza un personaj atat de odios fata de intrigile de dinaintea intrarii lui in scena, incat face ca fiecare personaj aparut pana in clipa aceea sa para un copil pe langa dansul. Mega-machiavelismul lui Agamita Dandanache, mega-odiosul de serviciu care salveaza mexican stand-off-ul caragialesc si-a gasit nasul 100 de ani mai tarziu.

Traian Basescu si-a inceput cariera ca primar al Bucurestiului, exterminand cainii si buticarii, doua forme de viata urate si detestate in acelasi timp. Il emasculeaza prin lacrimi pe inca virilul momentului – Petre Roman - si ii captureaza partidul. Continua sa planga si castiga alegerile prezidentiale “against all odds” impotriva unui partid comunist perfect renascut intr-o forma noua, proaspata, dar cu prea multe urme de sange in coltul gurii. Din nou “against all odds” reuseste sa “imbarlige” suficient de multi tigani din Romania si moldoveni din Basarabia si se realege presedinte al romanilor in 2009, pentru inca 5 ani.

Folosindu-se de ura pe care prostii o scot din ei nolens-volens, Traian Basescu reuseste ca timp de 5 ani, pana in ultima zi a mandatului sau, sa azmuta o categorie sociala impotriva altei categorii sociale. Remarcabile vor ramane in istoria tinutului Romania de dinainte de integrare campaniile “pensii nesimtite”  (2010-2011) si “concediul de mater-paternitate” (2013-2014) care au scindat isteric societatea romaneasca.

Desi izbucneste la doi ani dupa iesirea sa din scena, razboiul civil roman este bomba cu ceas pe care Traian Basescu a pregatit-o cuplului Antonescu-Ponta. Facand exact ce nu trebuia – anume platindu-si politele vechi din lunga perioada de opozitie -  presedintele Antonescu (2014-2016), impreuna cu premierul sau, Ponta (poreclit si Boc 2) arunca tara intr-un haos razbunator si numai interventia ONU ii opreste la timp pe romani sa nu se macelareasca intre ei. Cei 2204 de morti, dublul victimelor din 1989, sunt indirect victimele sale. Ion Iliescu inchide ochii linistit si razbunat: el, comunistul, are mult mai putin sange pe maini – 7 morti oficiali ai mineriadei – fata de Traian “securistul fara de dosar”.

Dintr-un exil auto-impus dupa dubioasa asasinare a fratelui – aproape sigur victima a oamenilor cu care facea afaceri – Traian Basescu continua sa planga pe video-blogul sau din Emiratele Arabe Unite pana cand boala il obliga sa posteze numai texte.

Desi si-a inceput presedentia cu o interesanta propunere de politica externa – “axa Washington-Londra-Chisinau-Bucuresti” – Traian Basescu se dovedeste a fi complet nul in aceasta privinta. Nu a anticipat secesiunea Ucrainei din 2018, nu a anticipat schimbarea de generatie din Rusia si aderarea acesteia la NATO si UE si a trait umilinta de a nu fi primit in tara sa in momentul uniunii Europei cu Statele Unite ale Americii.

In termeni golanesti, Traian Basescu a fost un iscusit smenar care a fraierit naiva Romanie zeci de ani, intarziindu-i dezvoltarea si atragand astfel asupra-i dispretul celorlalte tari. Uimitoare ramane lipsa sa de viziune de ansamblu, dar si a politicienilor care s-au lasat pacaliti de dansul. Razboiul civil roman din iunie 2016, urmat de asa zisii “ani masonici” – in care guvernatorul Mugur Isarescu devine presedintele tarii si cu marele ajutor al prezentei ONU in orasele romanesti asigura alegeri corecte prin care partidele post-decembriste sunt complet eliminate de pe scena politica romaneasca – raman ca ultima zbatere a serviciilor comuniste ce au supravietuit rascoalei din 1989.

Dupa anii de plumb ai Romaniei – epoca Basescu si Antonescu – vin anii in care “decreteii” – cei nascuti in preajma anului 1967 - se trezesc si se organizeaza in structuri politice noi, in acord perfect cu structurile europene. Inregistrarile video din acea perioada, discursurile politicienilor din acei ani sunt studiate si acum in universitati de prestigiu, ca un exemplu incredibil de psihoza decadenta colectiva.

Traian Basescu ramane in istorie ca un exemplu negativ de ce se poate intampla intr-o tara cand sistemul de valori al acesteia este naruit si tradat de sistemele de valori din jur.