Viata e greu

Pentru Leo, pentru Serban, pentru Raluca, pentru Niculae,  pentru Luciana si Valentin, pentru Ada si Dragos, de la KoluK, cu drag, fara numar!

http://www.youtube.com/watch?v=mXe4f0dExRM

Cui ii pasa de parerea mea?

Salutare tuturor! Cosmin, un proaspat prieten ma intreba intr-un mail daca e bine sau nu sa-si invinga repulsia de a-l vota pe Geoana. I-am raspuns cu urmatoarele, lui si celorlalti din cercul noastru de discutii:

Cosmin a pus o intrebare legitima: e cam cu greata votul acesta. Dar parca am ma...i fost nevoiti acum 9 ani sa o facem, nu? Si atunci am avut probleme, dar l-am votat pe Iliescu impotriva lui Vadim. De ce am mai avea acum? In locul lui Iliescu este Geoana, un salt inainte totusi. In locul lui Vadim este Traian Basescu, un salt calitativ evident. Daca e s-o luam doar in modul, avem candidati mult mai capabili decat acum noua ani, deci democratia se afla intr-un real progres. Problemele apar atunci cand incepi sa judeci mai in profunzime, cum foarte lucid o face Valentin (voteaza cu basescu, pentru o posibila resetare prin explozie a sistemului). Voi incerca in cele ce urmeaza sa o fac si eu, my way.

Mi-am pus intrebarea: sa il votez pe cel care a spus "20 000 de euro bani cash pentru fiecare roman intors in tara" sau pe cel care a spus "va propun ca o data la 3 luni sa ne vedem aici, in piata Universitatii"? Sa il votez pe cel ce nu-si da afara soacra sau pe cel care-si planteaza fiica in parlamentul european? Mi-am pus tot felul de astfel de intrebari similare si am observat ca la primul nivel ambii candidati sunt la fel de buni sau la fel de nepotriviti cu valorile mele. Totusi, la nivelul nuantelor observ ca ceea ce afirma Geoana sunt “forestgumpisme”, fata de Basescu, care suiera “JR-isme”. Practic Geoana latra, iar Basescu musca. Geoana iti da cu bata in cap, iar Basescu iti da tot la cap, dar cu glont de vidia si dintr-o pusca cu luneta. De Geoana nu mi-e frica, dar de Basescu imi e. Geoana e benign, Basescu e malign.

Mai tineti minte? Vadim a luat tot 20% cat avea el de la ultrasii lui din Turul 1. Nimeni nu a votat cu el din cei ce pierdusera in T1. Totul s-a dus, cu greata sau cu lamaie, in urna lui Iliescu. De data aceasta multi se vor duce totusi in urna lui Basescu. Da, vor fi oameni care au votat cu Vadim, cu Crin sau cu Gigi care vor vota in T2 cu Basescu. Dar nu cred ca ei vor fi majoritatea. Se va intampla exact ca in anul 2000: Geoana va culege celelalte voturi si va castiga greu, dar va castiga. Dar nu despre asta intreba Cosmin.

Cosmin avea o problema morala: cum sa votez cu cei impotriva carora lupt, impotriva carora am ales sa ma implic cat de cat in politica? Cum sa imi neg optiunea initiala? Pai, Cosmin, greseala e in alta parte si iata unde: a-l vota pe Geoana NU INSEAMNA A-L VOTA PE ILIESCU, PE VANGHELIE SAU PE HREBENCIUC! Aici e greseala ca si tu si foarte multi altii inca amestecati prea tare alegerile prezidentiale cu alegerile parlamentare! Ceea ce ar cam trebui sa inceteze, pentru ca este ingrijorator de antidemocratic. Da, stiu: asa a fost mereu in Romania! Dar de aceea ne-am intalnit in seara aceea la motoare sa discutam despre Johannis! Eu cred ca atunci toti speram realmente sa descoperim un pic de piatra filozofala care ar fi capabila sa schimbe raul politic in "normal politic" macar, daca nu in "bine politic".

Raul e in noi! Calcam fara sa vrem democratia in picioare pentru ca ea, saraca, e prea lipsita de vlaga sa mai spuna ceva si aproape nu se mai poate ridica de pe caldaram. Haideti sa incetam sa mai punem semnul egalitatii intre presedinte si putere executiva cum gresit ne-au obisnuit toti presedintii romani de pana acum. Haideti sa numim un om ca presedinte si sa-l amendam de fiecare data cand favorizeaza un partid. Haideti sa luptam sa asezam pe tronul Romaniei democratia si s-o aparam pe ea mai intai si abia apoi persoanele politice. Haideti sa votam nu un partid, ci un om.

Daca inca aveti probleme in a-l vota pe prostanacul de Geoana, am sa va spun ce inseamna a-l vota pe Basescu. El a dat o lovitura traumatizanta democratiei romanesti: a incitat 75-85 % din romani sa isi "simplifice" democratia, nespunandu-le ca atunci cand doua camere parlamentare se cearta intre ele, democratia TRIUMFA! Cel mai bun lucru care se poate intampla intr-o democratie este ca unii in parlament SA SE CERTE! Faptul ca ei se cearta acolo, si nu in strada, este echivalent cu faptul ca doua state, in loc sa se lupte in razboi, isi sublimeaza testosteronul in exces intr-o arena olimpica, trimitandu-si sportivii sa se bata pentru o medalie si un imn cantat. Cearta in parlament, cearta intre doua camere ale parlamentului, cearta dintre guvern si parlament este ESENTA democratiei, este mecanismul care macina minciuna si face sa triumfe prin argumente adevarul. Ceea ce e bun pentru toti rezista oricaror certuri din orice parlement, pe cand ceea ce este bun numai pentru unii nu poate rezista acolo decat un timp limitat. Fraierindu-si cetatenii sa dizolve o camera, Basescu utilizeaza acelasi siretlic prin care Adolf Hitler si-a construit incet-incet, puterea (incendierea Reichstagului, urmat de http://en.wikipedia.org/wiki/Reichstag_Fire_Decree). Nu spun ca Traian Basescu vrea sa ne arunce intr-un haos de ura cum a facut-o Adolf, dar ma sperie destul de tare asemanarea.

Daca imi pun intrebarea: “care dintre cei doi candidati din T2 este mai bun pentru tara?”, cred ca voi raspunde asa: “amandoi sunt la fel de prosti, cu un minus la Basescu, pentru ca el a fost 5 ani presedinte si nu prea am simtit mari realizari lui datorate. Daca imi pun intrebarea: “care dintre cei doi candidati in T2 poate fi mai rau pentru tara?” imi dau raspunsul imediat: Basescu. Da, el este mult mai destept decat prostanacul de Geoana si mult mai incrancenat. Cand ma gandesc cum s-a folosit de legea pregatita pentru Adrian Nastase, aceea ca presedintele sa numeasca prim-ministrul, cum poate el singur tine piept unei majoritati evidente din parlament, mi se face pielea de gaina.

Acestea fiind spuse, ma duc la vot fara nici o problema de constiinta.

Cea mai distractiva reclama din lume

In sfarsit, am gasit-o! A aparut pe youtube si are doar 2000 de vizionari. Dar are sa aiba mult mai multe. Enjoy!

http://www.youtube.com/watch?v=7BtpJ4ek0z4

A! Si, evident, putina politica. Celor care cred ca "capitanul" ne poate salva: salvarea noastra nu are culoare, chiar daca portocaliul e o culoare foarte simpatica.

Tara lui

Sunt pregatit: pot cina in iad, asa cum imi propunea spartanul din “300”. Pot cina chiar si de pe 22 noiembrie, nu trebuie sa astept 6 decembrie. Cum va spuneam: sunt mai pregatit ca niciodata sa mor ranit din dragoste de normalitate.

Ma uit la ultrasii lui Basescu: multi fumeaza tigara de la tigara, ca el. Ceilalti sunt tacuti si incordati, ca un pistol cu siguranta scoasa, gata sa traga foc cu foc sau foc in rafala. E interesanta isteria lor. Ma intreb ce ii mana in lupta. Ce-i face sa fie portocalii pana la moarte.

Imi place sa stau cu ei de vorba si sa-i provoc la un discurs. Cand l-am intrebat pe unul dintre ei ce cauta Elena Basescu in parlamentul european, mi-a replicat agresiv: “Da’ Vadim si Becali ce cauta acolo?” Ca si cum daca cei doi netoti care ne scapa tara de hoti ar valida “liber la nesimtire” la delegari in capitala belgiana. Pai daca-i asa, n-am nimic impotriva! Asa cum ma bucur nespus ca hotii din 311 au plecat toti la Roma si la Paris si ca acuma pot sa-mi uit si portofelul pe scaunul din autobuz ca nu mi-l fura nimeni, tot asa ma pot bucura si cu trimiterea “nasoilor” in parlamentul uniunii europene. Numai sa fim constienti de ceea ce facem. Un alt semi-ultras al lui TB imi spunea zambitor: “Si ce? Daca ar fi vorba de fiica-mea, as face la fel. As baga-o acolo! Mi se pare nomral s-o ajut ca de-aia e fiica-mea!”

Tare, nu? Ce logica de satra! Dar, cum spuneam, sunt gata sa imi iau gustarea in iad. Sunt pregatit sa-l am pe TB presedinte inca o tura. Ce, bunicu nu l-a avut pe cap pe maresalul Antonescu? Si a supravietuit, vesel si haios pana in ultima zi a vietii lui. Dar daca tot accept mioritic iadul, macar ma uit pe furis la dracusori. Si la ce spun ei pe gurita, caci, dupa cum bine stim, gura pacatosului adevar graieste. Astfel, mi se pare fabulos cum spartanii portocalii ma trateaza drept “comunist” pentru simplul fapt ca nu votez cu Basescu. Adica ei, care au acceptat alianta PSD-PDL de impartire a Romaniei pana la ultimul hectar deconcentrat, nu simt nimic rusinos in asta, dar eu, care ma bucur de alianta ad-hoc din parlament care il propune pe Johannis premier, eu sunt un comunist nemernic! Ei sunt curati ca lacrima, eu sunt vandut comunistilor.

Tare, nu? Hai sa va mai spun una: cica in spatele lui Johannis ar sta Hrebenciuc! Incredibil, nu-i asa? Adica portocalii cred ca tot ce-i premier e ca Boc: e prevazut cu sfori si tace si face ce i se ordona! Iar eu sunt intelectual prostituat, ca am tinut cu Basescu, dar acum m-am dat cu comunistii!Adica ei, care au sedus si apoi abandonat toate formatiunile politice, rand pe rand, ei sunt mari strategi ai tarii, nu manipulatori.

Tare, nu? Mai tineti minte “solutia imorala”? ce haioase amintiri! Adica cum, ma, imorala? Adica eu de ce sunt comunist si portocalii nu sunt niciodata? Adica ei s-au unit cu partidul lui Vioculescu, apoi cu partidul lui Patriciu, apoi cu partidul lui Iliescu si tot eu sunt comunist imputit? Tare, nu?

Cand le bat obrazul portocaliilor cu privire la nesimtirea asta cu referendumul, ei tipa ca din gura de sarpe: “Ce vrei? Are voie!!!” Pai ce, ma, am spus eu ca nu are voie? Am spus ca-i nesimtit, ca isi face campanie electorala folosindu-se de prerogativul prezidential de a organiza referendumuri. Niciun portocaliu nu vrea sa vada ca referendumul asta nu duce nicaieri, decat la incercarea disperata sa iasa TB din turul 1, ca in turul 2 e mult mai dificil. “E legal? Atunci are voie!” Pai nu de voie vorbesc eu, dragii mei. Eu vorbesc de dreptate, de corectitudine, de coloane vertebrale, de chestii d’astea marunte.

Da! Are voie! Are dreptul s-o faca! Doar ca e ca si cum ti-ai recupera TVA-ul de pe facturi de tampoane cand firma ta face calculatoare. Inainte sa zica Basescu de referendum, nu spunea nimeni despre el. Dupa ce a zis tatucul, gata, toata lumea a inceput in cor: „Murim, luptam, referendumul aparam!”

Bine, ma, aparati-l! Dar voi aratati mai mult a garzi maoiste, cu carticica dreptatii portocalii in mana, nu eu! Eu incerc sa gasesc o solutie, alta decat cea din 2004! Da, in 2004 am fost si eu ultras ca si voi si eram disperat ca: “Maaama, iese Adrian Nastase si ne intoarcem la comunism!”. Uite ca a iesit Basescu si a facut el guvern cu partidul lui Adrian Nastase, optand, ca de fiecare data in viata sa, pentru o solutie imorala.

Incepe sa fie un sablon repetitiv solutia asta imorala! Cum stersul este englezesc, cum intorsura este ca la Ploiesti, tot asa solutia calcatoare de principii pare sa fie patent portocaliu.

Stau pe margine si analizez care sunt valorile ultras portocalii. Incerc sa vad pentru ce sunt ei gata sa moara in lupta. Si observ, paradoxal, ca o mare parte din electoratul TB este fostul electorat al lui Iliescu! Sunt acei oameni fini care nu pot concepe altfel lumea decat cu conducatori. Napoleoni sau Ceausesti, nu conteaza, unul sa fie sa-l stim si noi ca doi sunt prea multi si se oboseste neuronul.

Daca lucrurile stau asa, imi pot sorbi cafeaua linistit: cu toata pleiada de ostasi credinciosi, cu Blaga, cu Udrea, cu Boc, cu Ridzi, cu Elena Basescu si cu Traian Ungureanu, cu toate panzele portocalii intinse in vant sa impinga inainte muribunda “Biruinta”, Traian spartanul nu are suficienta putere sa ne tarasca in iad.

Vom ramane pe pamant cu dobitocii nostri benigni.

„Crinuiti le-om duce toate, de-or fi geoane, de-or fi altii noi…”

(desen de Ovidiu Stanciu)

Mega-fotbal si giga-distractie

Daca spectacolul politic ar fi unul de fotbal, ne-am distra pe cinste!

Imaginati-va cum ar juca echipa lui TB: dupa golul primit dintr-o pasa lunga de la liberal, preluata de socialist si strecurata incredibil cu ajutorul ungurului si a sireturilor celorlalte minoritati, TB simte in ceafa rasuflarea rece a nealegerii. Inca mai are goluri din meciul tur, in 2004. Dar nu mai are puterea sa dea gol, asa ca joaca la obstructie. Daca cele doua varfuri, liberalul sau socialistul, mai scapa pe laterale, e mancat: pierde la golaveraj!

Portocalii lui sunt obositi si ineficienti. El este singurul care mai poate sa lupte. Dar gol, clar, nu mai are cum sa bage, asa ca singura sansa este sa dea la gioale.

Si iata-l ca reuseste sa lupte admirabil in aclamatiile fanilor: Liberalul si socialistul combina la mijlocul terenului, fac un nemtesc 1-2-1-2 perfect executat, dar TB intervine printr-o alunecare dura si ii culca la pamant pe amandoi. Cum a reusit? Simplu, nerespectand regulile jocului.

Liberalul si socialistul se tavalesc faultati pe jos. Dar nu se da fault. Stadionul e un vulcan. Nimeni nu mai poate sta pe scaun. Toata lumea urla si huiduie. TB zambeste perfect: asta si vrea. El nu poate juca in fata unui stadion indiferent. El are nevoie de spectacol ca sa dea spectacol.

Nu mai sunt multe zile si se va desemna campionul. Pana atunci, lupta e ascutita. Deja nu se mai mira nimeni de flegmele care zboara de la o echipa la alta. TB le aude suieratul prin aer si se bucura: a schimbat regulile in asa hal, incat isteria deja e confundata cu normalitatea. Vuietul stadionului este pohta ce-a pohtit. Se hraneste din haos, traieste pentru haos si este gata sa faca orice pentru ca sa aiba haos mereu.

Drama este ca nimeni nu se prinde ca spectacolul asta este fix ceea ce nu ne trebuie. Daca ar fi fost un meci de duminica, okay, ne uitam toti la el si reluam lucrul luni. Daca ar fi fost un film, okay, ne uitam o ora si jumatate la el, ne hahaiam si ne duceam a doua zi la lucru. Numai ca meciul asta tine de 5 ani!

De 5 ani lungi TB da circ si nimic altceva romanilor, si asa destul de lenesi din fire! De 5 ani nimeni de la stat nu mai munceste cu adevarat, ci doar simuleaza sau cel mult lucreaza in ralenti. Nu se construiesc blocuri, autostrazi, spitale sau fabrici. Nu se face agricultura, nu se produce carbune, nu se produce mobila si nu se fabrica otel. Nu prea face nimeni nimic. Singurii care mai fac ceva sunt cei din middle class, care daca ar sta sa se uite la acest infinit “Tanar si nelinistit” politic, ar sta pe banii lor.

Cat ne costa spectacolul asta – palpitant, de altfel – care blocheaza aproape orice alta activitate a statului? Pai e simplu de calculat: GDP-ul per capita in Romania e undeva la $9300 pe an. Adica frecand-o romaneste la cald si la rece, reusim sa producem banii astia, fiecare dintre noi, pe an. Suna bine, nu? Adica ne ducem la circ in fiecare zi si chiar mai reusim sa facem si un ban intre pauze. Ce iuzie tembela traim!

Daca am refuza circul fara paine al lui TB, am reusi sa producem nu $9300 pe an pe cap de locuitor, ci $35000, cum e cazul Spaniei, o tara nu foarte bogata din Europa de dinainte de marire.

Distractia noastra costa per cap de locuitor 35 000 minus 9 300. Adica 24 700 de dolari pe cap de vita hahaita. Adica 67 de dolari pe zi. Fiind ceea ce suntem in loc de ceea ce am putea fi, platim zilnic 67 de dolari pe zi. Tare, nu?

Meciul asta de dat la gioale, de hahaieli si de scuipati ne costa pe fiecare dintre noi 67 de dolari pe zi, de la primul nou-nascut pana la ultimul muribund. 67 de dolari pe zi dam fiecare dintre noi ca sa fim “romani de cacat” – cum adesea spunem noi despre noi – in loc sa fim altceva, de exemplu simpli spanioli.

Multumim pe aceasta cale celui ce a inventat acest joc si care ne tine in loc doar pentru a ne da de sus, la toti, ceva.


(desen de Ovidiu Stanciu)

La moartea unei papusi de lemn

Nu mai vazusem demult atata lumina in ochii premierului. Spun premier pentru ca in acea clipa a zilei de 13 octombrie 2009, cand a luat pentru ultima data cuvantul in parlament, domnul Boc inca era premier. Stia ca nu mai are mult de trait in insuportabila postura in care se afla fara voia lui de 10 luni. Simtea ca sforile care il controlau zvacneau nervos si incoerent, prevestind un colaps eliberator.

Relaxat ca orice maur care si-a facut datoria, Emil Boc si-a gasit ceva curaj sa mai atace o moara de vant. Cu mica-i sabie facuta din vorbe de carton incepu a impunge panzele de paianjen de pe peretii cojiti ale unei biete mori de vant pe usa careia parca scria “pensii”.

Scanteile din ochii lui nu erau acelea ale copilului care-si pedepseste jucaria pentru ca l-a lovit. Lumina venea din alta parte, din acea vreme in care Emil Boc era dus de o coloana oficiala dintr-un oras in altul. In acea zi de vara, Emil Boc a avut puterea sa lupte cu supra-eul si sa opreasca pe dreapta ditamai coloana oficiala pentru o clipa de reconciliere cu propriul sine. Emil lua coasa unui taran, inchise ochii si secera iarba cu pofta.

Cu fiecare fir verde taiat, Emil Boc visa ca taie un alt fir nevazut. Cu fiecare miscare de coasa, Emil Boc spera ca macar sa subrezeasca acele fire de care nu poate scapa, fire care il legau bolnavicios de o teribila vointa exterioara.

Da, nu mai vazusem acea lumina eliberatoare in ochii premierului de pe vremea cand, satul de tot ce i se intampla, a oprit la propriu ceea ce i se intampla si pentru o clipa s-a opus pasiv inopozabilului. Cosind. Pentru o clipa nici zeul nu l-a putut opri sa fie el insusi: un om care iubeste viata simpla, care nu se poate stapani in a strange de cu vara pentru la iarna.

Nu am crezut niciodata in mitul soldatului care ramane in ariergarda, pentru a intarzia sinucigas inamicul, in timp ce camarazii lui castiga timp si se retrag. Dupa ce am vazut acea liniste mioritica in ochii lui Boc, va jur, am inceput din nou sa cred. Uitati-va atenti in ochii lui Boc: i-a spus mioarei ce sa-i puna la cap si aseapta linistit sa se termine totul. Cred ca nici nu-i mai pasa daca sforarul se realege sau nu. Cred ca abia asteapta sa creasca iarba din nou pe dealul Feleacului.

(desen de Ovidiu Stanciu)

Un guvern pentru Iohannis

Haideti sa incetam sa ne vaicarim ca nu se poate nimic in Romania! Haideti sa incetam sa-l punem pe "NU" in fata! Haideti sa nu mai deschidem gura decat daca avem ceva POZITIV de spus! Haideti sa nu mai fim negativisti ci doar pozitivi!
Pe scurt: haideti sa-l ajutam pe Iohannis sa-si faca guvenul! E si guvernul nostru, da? Haideti sa ne dam cu parerea si sa scoatem din noi tot ceea ce este mai bun! Haideti sa fim de-acum incolo constructivi si niciodata distructivi. Haideti sa ne reinventam dupa 20 de ani ca cetateni politic activi care au invatat sa taca atunci cand nu au nimic de spus si care graiesc cu parcimonie. Nu v-ati saturat pana peste cap de comentatori caragialesti care nu pot face politica decat negativa si doar cu halba in mana?

Iata ce va propun: haideti sa descoperim oameni pentru un viitor guvern. Eu am cateva idei interesante:

sanatate: campion absolut, Arafat, creatorul SMURD-ului. Cred ca este iubit de orice om inteligent din Romania.

finante: haideti sa-l rugam pe domnul Mugur Isarescu sa ne dea o solutie. Eu l-as asculta cu ochii inchisi. Voi?

Ministerul muncii: am o propunere soc: Ion Iliescu! Da, stiu, se rasucesc in mormant mortii din '89! Dar ganditi-va ce sansa ii oferim domnului Ion Iliescu: aceea de a face ceva BUN pentru tara sa! Visez? Oare? Ganditi-va ce sansa de prietenie intre clase sociale rivale! Ideea are potential! Dar, va rog, daca e prea stupida, amendati-o !

Educatie: Emil Constantinescu. Merita aceasta unica sansa? Eu cred ca da! Eu cred ca ne putem reinventa ca popor care stie in momente critice sa ierte! si ce frumos ar fi ca in momente de criza sa vina sa ajute si fostii presedinti!

Nu stiu ce minister sa-i potrivesc doamnei Alina Mungiu Pippidi. As vrea sa o recompensez pentru rectitudinea de a fi singura membra PDL care s-a impotrivit nesimtirii promovarii Elenei Basescu. Eu cred ca dansa merita mult pentru acest lucru. (ca sa nu mai vorbim ce celebrul articol “la moartea unui clovn” care este o bijuterie jurnalistica)

Hai! voi ce propuneti? Va ascult! Orice, numai sa fie inteligent! Asta inseamna sa facem politica! Sa construim! Hai, hai, ca nu e greu! Dezmortiti-va creierele netezite de prea mult stat pe bara!

Multumesc mult!