Statul paralel suntem noi

Ce vă mirați așa? N-ați mințit niciodată? Sau, mai bine spus, n-ați exagerat niciodată? N-ați construit niciodată o realitate paralelă? Nu ați fost invitat într-o realitate paralelă de către cineva inițiat, cineva mai de încredere, în urma căruia ați pășit temător, dar încrezător, în construcția propusă? Nu înțelegeți ce vreau să spun? Iaca mă explic, mintenaș!

Era odată o revoluție. Decembrie 1989. Vă mai amintiți de cele două pistoale ascunse de o babă în colivă? Ei bine, statul paralel tocmai fusese demascat. Fusese ridicat un colț din dantela năframei, în spatele căreia se afla un fantastic univers paralel, în care acoliții lui Ceaușescu luptau ca la Rovine, cu oricine, folosind metode super-inteligente, îndelung exersate în tabere de refugiați teroriști arabi, ascunse prin stâni de oi subcarpate, pe unde energiile dacice freamătă românește, latinește și universalicește.

Pistoalele în colivă erau ale lor, ale paralelilor. Otrăvirea apei? Vă mai aduceți aminte? Ce nebunie! Să otrăvești apa Bucureștiului, de necaz că a început revoluția, să copiezi ce-au făcut germanii în 24 și 25 august 1944 – da, și atunci apa a fost otrăvită și bucureștenii n-au băut din ea, sâc, sâc, sâc! – asta da continuitate malefică a statului paralel.

Statul paralel a fost mereu aici, lângă noi. Din când în când, oameni curajoși, au spus sus și tare: ”Opriți statul paralel!”, dar nimeni nu i-a auzit. Numai cei inițiați, cei care îndură jugul asupririi, dar care țin vie și nestinsă flacăra luptei împotriva statului paralel, au mai spus din când în când ceva. În rest, conspirație.

Eu am împlinit 18 ani în 1986. Pe vremea aceea, cea mai plină de viață clipă era cea în care mergeai la masă – sâmbătă sau duminică – în vizită la vreo rudă sau la un vecin. Se puneau pe masă bucate alese, greu obținute prin tot felul de relații, se dădea o țuică, se servea masa, se trecea la vin și la desert și cafea începea minunea: se vorbea politică!

Nu aveți idee cât de sexy era! Cine deschidea gura și spunea o chestie, avea mereu aerul că sfidează ștreangul, că rostește, ca mareșalul Antonescu după condamnarea la moarte, vreo pildă destinată poporului român.

În principiu, riscul era real. Să spui franc: ”Ceaușescu e un bou!” era destul de periculos. Să expici de ce, era și mai și. Să aprobi un asemenea discurs, era un risc imens. Ei bine, odacă ce împlinisem 18 ani, am fost primit cu drepturi depline în asemenea discuții. Una din acele povestiri mi-a rămas vie în minte până astăzi.

Cică erau unii la masă, discutau politică. Ceaușescu, alea -alea, nasol etc. Unul nu zicea nimic. Ceilalți, observând, l-au invitat să se explice. E cumva securist și urmează să-i aresteze sau e cu ei, de acord cu drama României? Tipul a stat ce-a stat, apoi a rostit doar două cuvinte, dar așa, precum Caramitru jucându-l pe Hamlet, din tot sufletul:

-          ”Mi-e greață!”

Pfiuh! – au respirat ușurați mesenii, e de-al nostru. Și au continuat. Pleacă toți acasă, inclusiv omul scurt la vorbă. Ajunge acasă și sună telefonul. O voce îi răspunde, tot coborâtă din Hamletul de la Nottara:

-          ”Luați cu lâmâie dacă vă e greață!”

Și omul a albit în acea noapte.

Așa-i că e tare povestea? Ei bine, ea este ruptă din statul paralel. Acolo așa merg lucrurile, totul are un merchez, o devenire, totul e controlat de iudeo-masoni, sau de americani, sau de bolșevici. Mihai Viteazul, primul unificator al românilor, tot din statul paralel este coborât. Nimeni nu își pune problema că Mihai Viteazul nu putea să unească niciun român, pentru că pe vremea aceea românii nu-și spuneau încă români, își spuneau vlahi, moldoveni sau ardeleni. Toată lumea păstrează însă acțunea sublimă, căci în statul paralel nu există decât acțiuni absolute, infame sau sublime. Lucrurile obișnuite sunt ale statului pământean, care e și el pe-aici, prin preajmă.

Un alt mare cetățean al statului paralel este Dumnezeu, în pereche cu prietenul de acțiuni fabuloase, dar pe parte infamă, numitul Diavol. Din lumea lor paralelă, Dumnezeu și Diavolul fac și desfac, decid și pedepsesc, dau și iau, intorc totul ca la Ploiești. Deși e evident că botezul nu ajută la nimic, căci nebotezații copii de chinezi sunt sănătoși și devin oameni de succes într-o rată mult mai mare decât protejații lui Hristos, noi tot ne botezăm copiii, crezând că din acea lume paralelă va veni cineva să îi ajute, cumva, pe prunci.

Ne rugăm la Lider Maximo al universului paralel, Dumnezeul Nostru, să ne ajute la salar, la mașină, la loz în plic, la spital, dar uităm că El și-a lăsat de izbeliște primul popor ales să ardă cu milioanele în lagărele de exterminare naziste și că în continuare, nu se știe de ce, are o plăcere sadică să dea cancer la copii, leucemie, hepatită, Down și autism. Ah, pardon de autism, e de la tabăra vecină, de la Diavol, care a inventat vaccinurile și care lucrează cu Big Pharma.

Statul paralel este plămădit de noi înșine, cu fiecare minciună pe care o spunem, cu fiecare exagerare, ca să nu spun că și cu fiecare șpagă pe care o dăm. Statul paralel este bau-bau-ul suprem pentru adulți, un bau-bau deloc complicat, foarte asemănător cu cel din primele povești auzite. Statul paralel este o măsură a infantilității noastre ca societate și nu e numai la noi, e prezent în mai multe locuri.

Există oameni care cred că nu am aselenizat, care cred că CIA a dărâmat turnurile gemene, care cred că Obama a înființat ISIS, care cred că dacii au fost ultra-mega, care cred că românii au construit piramidele egiptene. Toate explicațiile paralele cu realitatea sunt cărămizi în temelia statului paralel.

Vă mirați că mulți cred în el? Statul paralel va exista mereu. Are cel puțin 2000 de ani vechime și nu dă semne că ar vrea să dispară. 

Cu fiecare poveste de tipul celei cu lâmâie la greață, statul paralel se dezvoltă și crește.

Ați spus vreodată că ceva e mâna americanilor? Ați ajutat statul paralel. Ați spus vreodată că ceva pare masonic sau evreiesc sau conspirație? Ați votat cu statul paralel. Ați explicat ceva prin altceva incredibil? Ei bine, ...

Lăsați oamenii să se revolte împotriva lipsei de democrație din statul paralel. Dacă vreți să-i ajutați, creați o poveste credibilă prin care să le oferiți o soluție. Dacă le inventați ceva mișto, s-ar putea să vă creadă. Arsenie Boca, de exemplu, un fantastic cetățean al statului paralel, apărător de taxiuri, autobuze și camioane.

Doamne ajută statul paralel!