politikolukul

Jurnalism de duminica – ce nu exista la Rosia Montana

2012-01-08T14:02:00.001+02:00

Deschid facebook-ul. Toti dorm, mai putin cineva care posteaza un link catre un articol despre Rosia Montana. Cum subiectul este pentru mine ce-i rosul pentru taur, pun botul si dau click. Dau de Mihai Gotiu, un amic virtual, care – bravo lui – s-a dus pana acolo, la Rosia Montana, sa vada ce si cum. Si chiar a dat de ceva, motiv pentru care va invit sa-i cititi articolul. Pe scurt, a descoperit ca ceva nu exista. Bun, acum trebuia sa-i raspund si eu cumva, caci activismul lui verde ma cam deranjeaza (asa cum ma deranjeaza orice activism verde, nimic personal).

Mi-aduc aminte ca o companie miniera este obligata sa se listeze la o bursa, ca sa poata opera si tranzactiona. Listarea la bursa este o dovada de transparenta a companiei, care este obligata sa dovedeasca cu documente solide pe ce se bazeaza cand vrea sa fie cotata. Pentru ca mi-e lene sa ma duc in Piata Amzei la Directia Nationala pentru Protectia Resurselor Subsolului (sau ceva de genul asta) ca sa aflu ce prospectiuni a facut RMGC ca sa afle cat aur exista in subsolul Rosiei Montane (date publice pentru oricine doreste sa le studieze), am luat-o pe o cale ocolita, duminicala, lenesa, dar nu lipsita de perspectiva: netul.

Si zis si facut: ma duc pe pagina oficiala RMGC si aflu cum ii spune faimoasei burse la care Gabriel Resources s-a cotat. Si aflu: bursa din Toronto, cod GBU. Ei bine, dati si voi un search dupa asta. Atentie, sa nu confundati cu Stock Exchange Toronto, TSX, care este un colos financiar! E ca si cum ati confunda ADIDAS cu ABIBAS! Tineti minte codul: GBU, nu TSX. Bun, ramanem la cautarea GBU Toronto. Ei bine, aceasta faimoasa bursa din Toronto NU ARE SITE (google "GBU Toronto")! Lipseste cu desavarsire ca entitate financiara, fiind doar o notatie in paranteza alaturi de Gabriel Resources.

Gata! Daca bursa la care te cotezi ca exploatare miniera este ca diploma de facultate, RMGC are o Spiru Haret luata la FF intr-o clasa virtuala cu 3000 de studenti per catalog. Gata, regele e gol! In acest caz cele 300 de tone de aur devin cam 3 kile, cantitate care sigur se afla si in subsolul Chitilei.

Deci, dragul meu Mihai Gotiu: aur la Rosia Montana e cam cat dioxid de carbon in atmosfera pamantului. Adica mai nimic. Nu casele si drumurile promise de RMGC nu exista, ci substanta discutiei nu exista, acolo, pe plaiul bataliei tuturor neluptatilor pentru mai nimic.

Respect!

ERATA:

Sunt un dobitoc! Cineva tocmai mi-a explicat ca GBU este codul Gabriel Resources la TSX. Deci, tot rationamentul meu se prabuseste. Bine ca nu scriu la niciun ziar, altfel, eram concediat direct! :) Scuze tuturor!

Cei 65 000 de morti de la Rosia Montana

2011-09-06T23:37:00.002+03:00

Cand vrei sa spui ca o diva mananca ca o scroafa 3 shaorme cu de toate la miezul noptii, inainte de culcare, nu te crede nimeni pana nu dai in presa de profil o poza paparatzoasa cu pata de maioneza pe rochita doamnei. Cand vrei sa spui ca presedintele unei tari n-are nicio jena sa pocneasca supersonic nanaul unui minor, nu te crede nimeni daca pui pe masa numai un unghi de filmare. Trebuie doua unghiuri, doua pete de shaorma, adica, sa se poata calcula viteza pixelului albastru. Altfel nu obtii decat un bocet prezidential si dezaprobarea a 5 milioane de alegatori.

Dar daca vrei sa impusti in cap un presedinte, criminal, dar presedinte, nu trebuie decat sa inventezi 65 000 de victime si poti sa-l impusti cand vrei, dupa proces – intr-un sublim exercitiu stalinist - in spatele curtii, ca pe un caine, cu tot cu nevasta. Ca asa vrea barbatia ta.

Tot asa- ca asa vrea barbatia afacerii tale - daca vrei sa prostesti pe fata toti prostii unei natii, plus toti ziaristii care pun botul, plus presedintele respectivei natii, zici mult, frate, zici fara numar, zici, de pilda, 300 de tone de aur. Cine dracului se mai gandeste la pixelul albastru, adica la cea de-a doua camera (cea care ar putea filma stralucirea sau ne-stralucirea celor 300 de tone de aur)?

300 de tone de aur sting instantaneu fabuloasa stralucire a sumei tuturor zonelor inghinale - brazilian innobilate - ale divelor locale. 300 de tone de aur fac mai mult ca orice. 300 tone de aur sunt peste sclavirea tuturor femeilor din California si manelizarea lor eterna. 300 de tone de aur sunt fara numar, pentru rrom, pentru rroman, pentru crestin, evreu, maghiar sau otoman. 300 de tone de aur sunt peste orice, frate! Amaratul de tezaur dat la rusi in 1917 era doar de 93,4 tone de galbejit greu.

Passons...

Cum poti spune cu fruntea sus ca in subsolul Rosiei Montane sunt 300 de tone de aur? Simplu: faci o achizitie seismica. Platesti cateva milioane de euro si chemi niste specialisti care vin cu camioanele lor, dau in sol gauri de pana la 50 de metri adancime, pun acolo in unele dinamita – nu mult, jumatati de kilogram, in altele pun microfoane. La diferite adancimi, la diferite cote de sol, la diferite pozitii. Detonezi dinamita si vezi ce zice microfonul.

Sunetul se deplaseaza cu o anumita viteza, in functie de umiditate, de densitate, de material. Una e prin stanca chioara, alta e prin stanca asezonata cu aur [au], cavalerit [AuTe2] sau silvanit [AgAuTe4]. Unda intarzie putin, se codeste oleaca pana ajunge la microfon, spunandu-i geofizicianului ca acolo s-ar cam afla ceea ce cauta el si sponsorii lui.

Zgomotul unei achizitii seismice se aude mai intai in zgomotul paharelor de palinca sau horinca ciocnite post-masuratoare, dar cel mai bine se aude din stampilele de aprobari date de statul roman celor ce achizitioneaza date seismice. Daca nu aproba somnorosul stat roman nimic, nimeni nu detoneaza jumatati de kilogram de dinamita la 50 de metri adancime.

Si vin eu la spartul targului – caci presedintele meu si al tau a cam hotarat deja care-i calea – si intreb: daca nimeni n-a baut palinca post-masuratoare, adica daca nimeni n-a facut nicio achizitie seismica, adica daca nimeni n-a verificat dupa singura metoda posibila cat aur e la Rosia Montana, cum fundul galeriei romane stie toata lumea cat aur e la Rosia Monana?

Daca ii intrebati pe toti drojdierii zonei cand au baut ultima data cu geofizicienii care fac achizitii seimice va veti ingrozi: nimeni n-a mai ascultat cum ragaie pamantul dupa jumatate de kil de trotil de mai bine de 20 de ani. Recte, nimeni nu mai stie ce-i in burdihanul Rosiei Montane si cat de steril e el.

Recte cele 300 de tone de aur sunt averi de tabloid. Bune sa-i faca pe unii sa se marite cu actiunile altora.

Recycle. Once is not enough.

2011-07-09T09:56:00.000+03:00

M-a amuzat stirea conform careia se fura copii si se demonteaza copilul, pentru prelevare de organe. M-a amuzat pentru ca am un grad suficient de inteligenta sa inteleg ca inlocuirea-pirat a organelor umane nu poate avea loc decat in filmele horror. Ma amuza ca oameni seriosi se apleaca asupra subiectului cu o oarecare seriozitate. Din punctul meu de vedere, aparitia rapirilor de copii este o nevroza recurenta. Copilul fiind un punct slab al unei familii, devine subiect de stress. "Daca ii da cineva o tigara?" devine, in cele mai sinistre fantasme "Daca ii fura cineva vreun rinichi?".

Ca sa intelegeti imposibilitatea unei astfel de actiuni, incercati sa va imaginati traficantul de organe. Tocmai a furat de pe strada un copil de 5 ani cu parul balai si acum trebuie sa inventeze un text pe un site de specialitate: rinichi tanar, grupa sangina x, RH y, bla-bla-bla z, bla-bla-bla w, caut gazda compatibila. Hai sa zicem ca vine omul fara un rinichi, vrea si el sa vada copilul. Hai sa zicem ca ii place de el, dar vrea sa-i verifice analizele. Hai sa zicem ca sunt compatibile, dar omul asta cu bani risca moartea daca ceva nu e in regula. Asa ca il cheama si pe medicul lui chirurg. Ala vrea si el setul lui de analize. Trec luni de zile, in care cineva chiar trebuie sa se ocupe de copilul ala, sa-i dea de mancare, sa-i dea hainute, sa-l spele. Nu poti lasa marfa sa se altereze, nu?

Gata, ajunge!

Pentru orice om cu bacul luat pe bune rapirea cu acest scop e imposibila si nu a fost facuta niciodata. Insa pentru unii e super-subiect. Soc! Exclusiv! Incendiar! E normal sa fie asa? Da! Ei bine, da! E normal ca Dan Diaconescu sa o caute o viata pe Elodia, iar din cand in cand sa se ocupe de copiii hacuiti si aruncati in gunoi dupa ce li s-au luat organele pentru transplant. Dan Diaconescu, acest Larry Flint al Romaniei, are dreptul sa arate in clar la televiziunea sa vulva mediocritatii societatii romanesti si glandul cu care ea gandeste. Romania are nevoie de dobitocenia lui, pentru ca ea strange dobitocii intr-un singur loc, pe un canal de televiziune, de unde fac un minim de rau societatii. Ca o latrina sublima, OTV strange ca un magnet mizeria umana din noi, facandu-ne, paradoxal, tara mai curata.

Va mai aduceti aminte de secta aia din timpul lui Ceausescu care fura copii ca sa ii sacrifice? Dar de teroristii cae otraveau apa in timpul revolutiei? Furtul de copii are sa mai apara. E normal. E un hit care poate fi cover de mai multe ori. Ideile bune trebuie reciclate. Odata nu-i de ajuns.

Partea buna a VictorSocaciadei

2011-05-07T14:37:00.001+03:00

George Friedman este un analist politic extraordinar. Nu trebuie sa-l cititi acum, rapid, pentru a intelege ce vreau sa spun in continuare, insa va invit sa-l cititi de indata ce veti putea si va recomand sa incepeti cu America's Secret War, din 2004.

De la George Friedman am invatat sa imi respect adversarul, oricat de tare m-ar fi lovit el. Respectandu-l, pot analiza lucid ceea ce incearca el sa obtina de la mine. Pot ghici directiile de dezvoltare ale agresiunii, variantele presupuse si posibilele raspunsuri la actiunile mele. Tratandu-ti inamicul ca pe un egal de-al tau obtii cea mai buna imagine a strategiei sale. Astfel, te poti apara cu un maximum de eficienta.

George Friedman a inteles ca planul Al Quaeda care a dus la atentatele din 11 septembrie a fost urmatorul: "Trebuie sa lovim SUA atat de tare, trebuie sa omoram femei si copii inocenti atat de multi incat SUA sa nu mai gandeasca si sa ne atace cat poate ea de tare, cat mai dureros pentru noi, cat mai nedrept si negandit. Daca o vor face, de exemplu daca vor vitrifica cu o explozie nucleara Mecca noastra sfanta, atunci vor reusi ceea ce noi nu putem sa facem oricat ne-am stradui. Vor uni in durere toti cei un miliard de musulmani divizati, imprastiati in cele patru zari ale lumii si care nu se gandesc decat la universul lor mic si meschin. Atacand nedrept SUA, dam o sansa maxima americanilor sa greseasca, asta insemnand sa ne uneasca. Singurul razboi impotriva SUA in care am putea, noi Al Quaeda, sa avem o sansa ar fi acela in care toti musulmanii s-ar uni intr-o singura vointa."

Dupa cum stim, planul a esuat. America nu si-a pierdut cumpatul, nu a incendiat nici macar o moschee, in schimb si-a pregatit pasii si si-a urmat planul lucid care tocmai a trecut cu succes in etapa finala a lui.

Atacul fundamentalist-nationalist al lui Victor Socaciu asupra oamenilor de bun simt din Romania nu are nimic din luciditatea criminala alquediana. Este ca atacul unei stiuci care nu vede mai departe de 5 centimetri asupra unei lingurite de inox. Atacul e prost, e sortit esecului inca din enunt si nu poate aduce decat ridicol persoanei mediocre care il rosteste. Dar asta nu inseamna ca nu merita analizat cu toata seriozitatea.

Eu l-am luat foarte in serios pe Victor Socaciu. L-am respectat si l-am facut egalul meu, pentru a intelege ce l-a facut sa afirme ceea ce a afirmat, pentru a intelege daca exista ceva periculos in toata aceasta ineptie. Si ce-am descoperit m-a ingrozit.

M-am pus in papucii castigatori ai lui Victor Socaciu si am vazut aievea Romania cucerita si purificata de el. Am vazut elevi care ardeau in curtea scolii carti de engleza si franceza, am vazut adulti aranjandu-si in oglinda gat-legaul si plecand la serviciu. Am vazut oameni la serviciu, apasand soarecele pentru a deschide dosare de pe discul dur, apoi citind pagini in linie din reteaua mondiala, traduse automat in romana de softuri guvernamentale specializate.

Am vazut tineri cineasti propunand refilmarea filmelor de oscar cu actori romani, pentru a darui publicului filme purificate de orice interventie straina periculoasa, filme corect nationaliste si capabile sa duca romanismul pe noi culmi de calitate a demersului artistic.L-am vazut pe Victor Socaciu zdranganind din nou la chitara sa si lacrimand sub tabloul lui Adrian Paunescu, pus in clasele de liceu in acelasi loc unde statea acum 22 de ani tovarasul Nicolae Ceausescu.

Vazand toate acestea am zambit si l-am iertat pe nostalgicul senil care vrea doar sa retraiasca propria lui tinerete. Insa zambetul meu a pierit imediat in fata unei realitati tulburatoare: imaginandu-mi lumea ideala in care Victor Socaciu vrea sa ne tarasca am vazut lumea reala in care traiesc - refuzand orice alta limba in afara de cea materna - marea majoritate a celor 1,5 milioane de maghiari din Covasna, Harghita si Targu Mures.

If you have something to shoot, shoot, don’t talk!

2011-04-23T18:25:00.000+03:00

- The Ugly in filmul “The good, the bad and the ugly”

Cel care a murit cu adevarat in urma amenintarilor cu “lichidarea la modul propriu”, proferate de catre Sorin Ovidiu Vantu lui Sebastian Ghita este chiar proferatorul. Nimic nu te omoara mai definitiv – vorba creatorilor reclamei de la Raid antimolii – decat propriile cuvinte. Sorin Ovidiu Vantu s-a sinucis temeinic, apasat si consecvent cu fiecare fantasma mafiota pe care i-o rostea partenerului sau de afaceri, X Ghita.

Am ascultat cu atentie acea reala amenintate cu moartea, inregistrata amatoriceste de catre amenintat. Este neserioasa, idioata, rezervata in film personajelor care urmeaza sa dispara rapid dupa o asemenea replica. Realitatea bate filmul, caci deja asistam la dispretul unanim al scriitorilor de orice fel fata de Sorin Ovidiu Vantu.

Regele e gol si gol va ramane, caci singur si-a aruncat hainele si a facut striptease in public, distrugand orice urma de retinere in dispret a oamenilor fata de persoana-i, retinere care mai presupunea inca, in spatele greselilor evidente, existenta unei strategii, a unei gandiri in perspectiva a viitorului ex-mogul de presa.

Printre aberatiile hit-man-wannabe ale lui Sorin Ovidiu Vantu se strecoara mici indicii despre marile adevaruri din viata sa, despre marea goliciune a vietii sale. Sorin Ovidiu Vantu ii spune asa-zisei viitoare victime cu ce s-a ocupat el, uitand ca aceasta destainuire este incompatibila cu amenintarile. Un om care a ucis si care a si scapat de politie nu mai poate trai din fier vechi colectat si vandut in Italia. Este sub demnitatea oricarui criminal, fie el si ucrainiean. Mai bine omori un batran pentru doar 10 lei decat sa continui sa lucrezi part-time cu bulibasii care recupereaza metal furand macarale vechi. Asa ceva nici in filme nu s-ar vedea, doar daca regizorul ar dori sa arate decadenta la care a ajuns marele omorator de la inceputul povestii.

A urmat apoi a doua inregistrare, mai scurta de un minut, care darama si ea tot ce mai putea fi daramat. Sorin Ovidiu Vantu reuseste sa spuna cu subiect si predicat, apasat, cat de inguste ii sunt viziunile politice. Total rupt de realitate, Sorin Ovidiu Vantu prevede ceva ce niciun vanzator de previziuni pe votca ieftinanu ar spune, nici macar unui reporter de la B1Tv, anume ca Basescu are s-o numeasca prim-ministru pe Elena Udrea. E ca si cum ai spune ca Prigoana se pregateste s-o bage in camera deputatilor pe Bahmu, sau ca Bote ii face campanie Biancai sa ajunga in senat. Cat de retard politic trebuie sa fii sa crezi ca Traian Basescu va repeta greseala facuta cu Elena Basescu, cand prin introducerea ei in Parlamentul European, alaturi de mari lumini ale Romaniei, Gigi Becali, Laszlo Tokes si Vadim Tudor, i-a distrus practic viitorul?

Ca e un cabotin, stiam. Ca este un cabotin atat de patetic incat sa ti se face sila de prostia lui, demna de o emisiune a lui Dan Negru, asta abia acum am aflat. Sorin Ovidiu Vantu reuseste sa ne demonstreze ca este egalul unui vecin de coada la casa de marcat care se trezeste vorbind neintrebat si de care toata lumea vrea sa scape cat mai curand.

Si totusi, unde este acel Sorin Ovidiu Vantu care zapacea mintile oamenilor, facandu-i sa creada ca un Caritas cu stampila CEC-ului pe frontispiciu tine mai mult, chiar daca promite castiguri comparabile? Ei bine, Sorin Ovidiu Vantu are un secret.

Sorin Ovidiu Vantu este acel om talentat la a tine in mana un teanc mare de bani, asa cum un anumit tip de femei isi tin fusta scurta si si-o plimba prin fata ochilor din jurul ei. La fel ca acea femeie, Sorin Ovidiu Vantu stie sa se uite in ochii celor care se uita in teancul lui. Stie sa citeasca intr-o fractiune de secunda cat de pofta ii e fraierului din fata sa de bani cash, dar mai ales stie cat de mult isi va indoi coloana acel om. Ca un vultur care pare teribil de inteligent cand vaneaza, dar care de fapt nu stie a face nimic altceva, Vantu a stiut sa cumpere oameni. Atunci cand trebuia, cati trebuia, oferindu-le exact cat trebuia.

Acei oameni au creat pentru Vantu. Fiind un fost condamnat, deci neputand face ceea ce un on cu cazier alb poate face, Vantu avea si un motiv evident sa le ceara oamenilor sa puna si sa scoata castane in I din foc pentru el. Neputand fi administrator de firma, Vantu nici nu a putut fi condamnat. Neintelegand ca nu a avut decat mult noroc, Vantu si-a dus ulciorul la foarte multe fantani.

O varianta mai nereusita de Vantu este Gigi Becali. Cine vrea sa se convinga de acest lucru, sa caute pe net secventele cand Gigi Becali are bani multi in mana. Atunci este Gigi Becali cel mai sigur pe sine, cel mai echilibrat, cel mai inteligent. Cand simte atingerea banilor. Asa este si Sorin Ovidiu Vantu. Diferenta dintre cei doi, care a generat si diferenta de cifre din cifra de afaceri, este faptul ca Sorin Ovidiu Vantu nu s-a lasat niciodata filmat. Si nici inregistrat. Dar toate au – vedem astazi bine - un final.

Sorin Ovidiu Vantu va fi din ce in ce mai ocolit. Numai nemancatii vor mai “pune botul”, asa cum se spune in lumea lor. Nu se va prabusi rapid, asa cum nici Gigi Becali nu a facut-o. Dar nimic nu va mai fi ce a fost.

Si-au ramas doar unul.

Traian Basescu peste o suta de ani.

2011-04-07T10:12:00.000+03:00

Dl. Cristian Tudor Popescu a lansat pe gandul.info o propunere interesanta:

"Chestia zilei de azi este următoarea: cum credeţi că vor fi pomeniţi Traian Băsescu şi epoca lui peste 100 de ani? Ca şi altă dată, voi analiza răspunsurile dumneavoastră."

Propunerea mi s-a parut interesanta si iata ce am scris:

The Traian Basescu’s legacy –

100 years after his last day as The President of Romania (2004-2014)

“Lacrima lui Ovidiu” pare sa fi fost cea mai haioasa porecla a celui mai impopular presedinte din secolul trecut pe care fosta Republica a Romaniei - actualmente parte din regiunea balcanica a Statelor Unite ale Amero-Eurasiei - i-a avut inainte de completa integrare. Traian Basescu va ramane in istorie ca un personaj fascinant prin decadenta sa, prin machiavelismul direct si spontan, dar mai ales prin puterea sa de supravietuire in functie, un campion absolut al impopularitatii intr-o democratie: statistici electorale credibile din epoca l-au cotat de mai multe ori la mai putin de 5% popularitate.

Traian Basescu a fost oglinda perfecta a societatii care l-a nascut. Cu 100 de ani inaintea sa, un ilustru roman, IL Caragiale, negasind un final demn pentru cea mai mare comedie romaneasca scrisa vreodata “ O scrisoare pierduta”, inventeaza un personaj atat de odios fata de intrigile de dinaintea intrarii lui in scena, incat face ca fiecare personaj aparut pana in clipa aceea sa para un copil pe langa dansul. Mega-machiavelismul lui Agamita Dandanache, mega-odiosul de serviciu care salveaza mexican stand-off-ul caragialesc si-a gasit nasul 100 de ani mai tarziu.

Traian Basescu si-a inceput cariera ca primar al Bucurestiului, exterminand cainii si buticarii, doua forme de viata urate si detestate in acelasi timp. Il emasculeaza prin lacrimi pe inca virilul momentului – Petre Roman - si ii captureaza partidul. Continua sa planga si castiga alegerile prezidentiale “against all odds” impotriva unui partid comunist perfect renascut intr-o forma noua, proaspata, dar cu prea multe urme de sange in coltul gurii. Din nou “against all odds” reuseste sa “imbarlige” suficient de multi tigani din Romania si moldoveni din Basarabia si se realege presedinte al romanilor in 2009, pentru inca 5 ani.

Folosindu-se de ura pe care prostii o scot din ei nolens-volens, Traian Basescu reuseste ca timp de 5 ani, pana in ultima zi a mandatului sau, sa azmuta o categorie sociala impotriva altei categorii sociale. Remarcabile vor ramane in istoria tinutului Romania de dinainte de integrare campaniile “pensii nesimtite” (2010-2011) si “concediul de mater-paternitate” (2013-2014) care au scindat isteric societatea romaneasca.

Desi izbucneste la doi ani dupa iesirea sa din scena, razboiul civil roman este bomba cu ceas pe care Traian Basescu a pregatit-o cuplului Antonescu-Ponta. Facand exact ce nu trebuia – anume platindu-si politele vechi din lunga perioada de opozitie - presedintele Antonescu (2014-2016), impreuna cu premierul sau, Ponta (poreclit si Boc 2) arunca tara intr-un haos razbunator si numai interventia ONU ii opreste la timp pe romani sa nu se macelareasca intre ei. Cei 2204 de morti, dublul victimelor din 1989, sunt indirect victimele sale. Ion Iliescu inchide ochii linistit si razbunat: el, comunistul, are mult mai putin sange pe maini – 7 morti oficiali ai mineriadei – fata de Traian “securistul fara de dosar”.

Dintr-un exil auto-impus dupa dubioasa asasinare a fratelui – aproape sigur victima a oamenilor cu care facea afaceri – Traian Basescu continua sa planga pe video-blogul sau din Emiratele Arabe Unite pana cand boala il obliga sa posteze numai texte.

Desi si-a inceput presedentia cu o interesanta propunere de politica externa – “axa Washington-Londra-Chisinau-Bucuresti” – Traian Basescu se dovedeste a fi complet nul in aceasta privinta. Nu a anticipat secesiunea Ucrainei din 2018, nu a anticipat schimbarea de generatie din Rusia si aderarea acesteia la NATO si UE si a trait umilinta de a nu fi primit in tara sa in momentul uniunii Europei cu Statele Unite ale Americii.

In termeni golanesti, Traian Basescu a fost un iscusit smenar care a fraierit naiva Romanie zeci de ani, intarziindu-i dezvoltarea si atragand astfel asupra-i dispretul celorlalte tari. Uimitoare ramane lipsa sa de viziune de ansamblu, dar si a politicienilor care s-au lasat pacaliti de dansul. Razboiul civil roman din iunie 2016, urmat de asa zisii “ani masonici” – in care guvernatorul Mugur Isarescu devine presedintele tarii si cu marele ajutor al prezentei ONU in orasele romanesti asigura alegeri corecte prin care partidele post-decembriste sunt complet eliminate de pe scena politica romaneasca – raman ca ultima zbatere a serviciilor comuniste ce au supravietuit rascoalei din 1989.

Dupa anii de plumb ai Romaniei – epoca Basescu si Antonescu – vin anii in care “decreteii” – cei nascuti in preajma anului 1967 - se trezesc si se organizeaza in structuri politice noi, in acord perfect cu structurile europene. Inregistrarile video din acea perioada, discursurile politicienilor din acei ani sunt studiate si acum in universitati de prestigiu, ca un exemplu incredibil de psihoza decadenta colectiva.

Traian Basescu ramane in istorie ca un exemplu negativ de ce se poate intampla intr-o tara cand sistemul de valori al acesteia este naruit si tradat de sistemele de valori din jur.

SPAM - analiza de text

2011-01-26T16:44:00.002+02:00

Mi-a placut mult textul primit pe mail si m-a inspirat. Il reproduc intai integral, apoi taiat si comentat.

ÎN BĂNCILE DIN ELVEȚIA & BELGIA AU FOST IDENTIFICATE PÂNĂ ACUM
CONTURILE GROPARILOR ȚĂRII, ȘI ANUME:
* ELENA UDREA - 1 MILIARD DE EURO
* TRAIAN BĂSESCU - 2,5 MILIARDE
* RADU BERCEANU - 4 MILIARDE
* ADRIEAN VIDEANU - 5 MILIARDE
* VASILE BLAGA - 4 MILIARDE

Din vremuri imemoriale, bandiţii s-au dat singuri în gât. Situaţia se
repetă şi acum, în România, cu gruparea de crimă organizată reunită în
jurul lui Traian Băsescu. De mai bine de 1 an de zile, aceşti mafioţi
se ameninţă şi se şantajează reciproc, după cum se vede si se stie.
Fiecare are impresia că ceilalţi au furat mai mult. Impresie bazată pe
fapte reale, după cum avea să se dovedească. În Ajunul Crăciunului,
mai exact vineri, 24 decembrie, la orele 11,30, Traian Băsescu i-a
chemat la ordine, într-o vilă de protocol de la Predeal, pe cei 3 cu
care a pornit la drum şi de care nu are loc Elena Udrea. E vorba de
Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu. Primii 2 au sosit la
timp, venind de la Bucureşti. După o oră, avea să vină, de la Craiova,
şi Radu Berceanu. Discuţia a fost una violentă, cu urlete animalice şi
ameninţări, şi a durat pînă la orele 14. La un moment dat, Băsescu
le-a pus în vedere să plece din partid, imediat după Anul Nou. Şi le-a
pus pe masă dovezile şi extrasele unor conturi bancare, aduse din
străinătate de un prieten arab al Elenei Udrea, agent al mai multor
Servicii Secrete. Astfel, conform acestor probe, cei 3 au depuse în
băncile străine următoarele sume: Vasile Blaga şi Radu Berceanu -
fiecare câte 4 miliarde de euro; Adriean Videanu - 5 miliarde. Cele
mai multe conturi se află în Elveţia şi Belgia. La câteva ore după ce
a plecat Banda celor 3 (mai precis, la 18), au "aterizat" şi Elena
Udrea şi arabul respectiv. Acesta e sirian şi are o reţea de hoteluri
la Paris, Bruxelles, Beirut, Abu Dhabi şi în alte oraşe şi staţiuni
turistice. Reamintim că "amanţii morţii" au sume ceva mai "modeste" în
băncile din străinătate: Traian Băsescu - 2,5 miliarde de euro; Elena
Udrea - 1 miliard. Normal că sunt invidioşi! Acelora care, poate, se
miră de mărimea colosală a sumelor le vom reaminti că cei 3
răufăcători au condus, ani de zile, ministere-cheie ale Guvernului
României: Interne, Transporturi, Economie. E inutil să precizăm cum au
putut tâlhări aceşti hoţi fondurile acelor ministere, dar şi
împrumuturile externe, în condiţiile în care NU i-a controlat nimeni.
În curând, vor FURA şi aerul pe care-l respirăm, BRAVO votangiilor
pomanagii pentru găleti portocalii, BRAVO celor care au pus botu' la
promisiunile lor mincinoase, ăstia ne-au adus la ananghie!!!

Am incercat sa intru in mintea omului care a scris aceasta poveste. A fost o calatorie fascinanta!
V-o impartasesc cu drag.

ÎN BĂNCILE DIN ELVEȚIA & BELGIA AU FOST IDENTIFICATE PÂNĂ ACUM
CONTURILE GROPARILOR ȚĂRII, ȘI ANUME:
* ELENA UDREA - 1 MILIARD DE EURO
* TRAIAN BĂSESCU - 2,5 MILIARDE
* RADU BERCEANU - 4 MILIARDE
* ADRIEAN VIDEANU - 5 MILIARDE
* VASILE BLAGA - 4 MILIARDE

In primul rand, sa nu aveti incredere niciodata in cei care “tzipa” in scris, scriind cu capitale. Este un semn de isterie nestapanita. Dar priviti cu atentie grija pentru a gasi "tz"-urile si "sh"-urile in capitale! Sunt niste litere batute in text ca niste cuie bizare in perete. De unde le-o fi luat autorul?

In al doilea rand, nu m-am putut stapani si am facut niste calcule: 16,5 miliarde euro in mainile a doar 5 oameni e enorm. Hai sa facem o comparatie. Bill Gates, dupa o viata de munca si de inventii geniale, are, in net, $54 miliarde. Nu aberez, iata sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Bill_Gates

La cota de 1,3 dolari pe euro, Bill Gates are deci o avere de 41,5 miliarde euro. Cei cinci nesimtiti ar avea un pic mai mult decat o treime din Bill Gates. Si acum hai sa cugetam: Bill a fondat Microsoft in 1975, adica acum 35 de ani. Cei 5 locotenenti PDL sunt la putere doar din 2004, deci de 6 ani. In primii 4 ani din aceasta perioada prim-ministru a fost Calin Popescu Tariceanu, care in nici un caz nu a impartit vreun ban cu ei. Mai ramane deci perioada 2008-2010, perioada in care, e adevarat, au avut toata puterea, dar au impartit-o timp de 7 luni inainte de alegerile prezidentiale cu PSD, iar acum o impart cu UDMR si UNPR. Hai de dragul comparatiei sa spunem ca n-au impartit nimic cu nimeni, au luat ei totul si ceilalti membri PDL traiesc doar din salariu.

Inseamna ca cei 5 cretini fruntasi ai PDL-ului au castigat in 6 ani, neavand nicio companie sau fabrica de ceva, au castigat deci o treime din cat a castigat cel mai mare inventator de software din lume timp de 35 de ani. Tare!...

In al treilea rand m-a socat altceva: unde sunt celelalte partide? Despre Adrian Nastase se spunea, acum vreo 7-8 ani cum ca ar fi strans 1 sau 2 miliarde de euro cash. De ce nu mai spune nimeni nimic de el? Oare n-ar trebui pus si el pe lista, ca gropar mai batran al tarii? Si alaturi de el si Tariceanu, de la PNL si Verestoy Atilla de la UDMR? In fine...

In al patrulea rand observ ca Traian Basescu e cam mic copil in fata lui Videanu, care-i dublu ca euroi. Cum asa? TB e chiar pe locul 4 in topul averilor PDL. Mai sa fie? E o noutate: aflu ca Berceanu, Videanu si Blaga ii scuipa seminte in cap lui Traian Basescu, saracu!

In al cincilea si ultimul rand m-au socat cifrele rotunde, toate divizibile cu 5, toate multiplii de jumatati de miliard. Ca sa nu mai vorbesc ca daca cei 5 membri marcanti ai PDL-ului ar avea asemenea averi, in mod logic, distributiv, linia a doua de apropiati ar avea undeva la cateva sute de milioane fiecare, esalonul 3 sa zicem zeci de milioane fiecare, esalonul 4 undeva la cateva milioane fiecare si tot asa, pana la femei de serviciu care clar au cate un Tuareg in garajul vilei de la munte si un Q7 in fata blocului. Tare, nu?... Sa continuam.

Din vremuri imemoriale, bandiţii s-au dat singuri în gât.

Asta chiar mi-a dat lacrimile. Tare!

Situaţia se repetă şi acum, în România, cu gruparea de crimă organizată reunită în
jurul lui Traian Băsescu. De mai bine de 1 an de zile, aceşti mafioţi
se ameninţă şi se şantajează reciproc, după cum se vede si se stie.

Eu chiar mi-am imaginat-o pe Udrea aruncandu-i in zeflemea lui Basescu: “Buey, chiorule, adica tu, ce, ai ceva in plus ca noi ca sa furi mai mult decat noi? Ia, hai, marca banu’ aici la fata, ca eu muncesc de ma spetesc si tu nu faci nimic!”

Fiecare are impresia că ceilalţi au furat mai mult. Impresie bazată pe
fapte reale, după cum avea să se dovedească. În Ajunul Crăciunului,
mai exact vineri, 24 decembrie,

- am verificat, 24 dec a cazut vineri in 2010. Poate e singura data exacta din tot acest text

- la orele 11,30, - wow – si daca era ora 12:30? Conteaza? In fine!

- Traian Băsescu i-a
chemat la ordine, într-o vilă de protocol de la Predeal, pe cei 3 cu
care a pornit la drum şi de care nu are loc Elena Udrea. E vorba de
Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu.

– Aaa, deci asta era conflictul: el si cu ea au impreuna doar 3,5 miliarde de euro si ailalti 3 au 13 miliarde euro. Da, inteleg, era prea mare diferenta. Corect.

- Primii 2 au sosit la
timp, venind de la Bucureşti. După o oră, avea să vină, de la Craiova,
şi Radu Berceanu.

– Moama, ce road movie! Deci nenea asta e din servicii, sau cum? Stie tot, vede tot, urmareste demiurgic din satelit, puncteaza la catastif orele si minutele de intarziere.

Discuţia a fost una violentă, cu urlete animalice şi
ameninţări, şi a durat pînă la orele 14.

Deci daca adaugam o ora de intarziere a lui Radu Berceanu si scadem din ora finala, ies 90 de minute de urlete si amenintari. Corect, se poate. Desi regusesti in primele 15 minute de urlete. In fine, poate presedintii sunt mai tari in corzi vocale. Sa nu ne impotmolim.

La un moment dat, Băsescu
le-a pus în vedere să plece din partid, imediat după Anul Nou. Şi le-a
pus pe masă dovezile şi extrasele unor conturi bancare, aduse din
străinătate de un prieten arab al Elenei Udrea, agent al mai multor
Servicii Secrete.

Nebunie! Scriitorul asta fumeaza chestii tari, pe bune! Sa revenim: deci Basescu urla 90 de minute, ameninta, vede ca n-o scoate la capat si scoate hartiile. Si rupe masa cu ele. De unde provin hartiile? Nici mai mult, nici mai putin de la un prieten arab al Elenei Udrea, agent al mai multor Servicii Secrete scrise cu “S” mare in semn de respect. Deci un tip, arab, vine la Elena Udrea si spune: “Buna ziua! Sunt un arab si n-am de vanzare niciun El Zorab, dar fiind membru al mai multor servicii secrete – uitati legitimatiile, va rog, cu cotizatia platita la zi si stampila edificatoare – va fac eu un xerox cu extrasele de cont ale dusmanilor tradatori de tara cu care v-ati incurcat in partid.” Superb! Nu-i asa ca-i ca in filmele cu Alain Delon? Poate chiar o fi avut un parpalac d-ala cu oaie mitoasa pe dedesubt.

Astfel, conform acestor probe, cei 3 au depuse în
băncile străine următoarele sume: Vasile Blaga şi Radu Berceanu -
fiecare câte 4 miliarde de euro; Adriean Videanu - 5 miliarde. Cele
mai multe conturi se află în Elveţia şi Belgia.

Deci domnul arab, agent al mai multor Servicii Secrete – parca sunt comitetele si comitziile lui Nenea Iancu – s-a dus la bancile din Belgia si Elvetia si mai multe alte tari si a dat print la conturile celor 3 si a facut suma si i-a dat prietenei sale documentele, care i le-a aratat lui Traian Basescu care, pe buna dreptate, a urlat in consecinta si a amenintat 90 de minute.

La câteva ore după ce
a plecat Banda celor 3 (mai precis, la 18), au "aterizat" şi Elena
Udrea şi arabul respectiv.

A, stai ca acum inteleg. Deci aia 3 pleaca, ramane Base trist cateva ore, adica de la 14 la 18, deci 4 ore, timp in care poate o fi si plans, - nu vom stii niciodata - si i-a intampinat spre seara pe Elena si prietenul cu legitimatii multiple.

Acesta e sirian şi are o reţea de hoteluri
la Paris, Bruxelles, Beirut, Abu Dhabi şi în alte oraşe şi staţiuni
turistice.

A! Clar! Deci de-aici i-a prins, din hoteluri. Adica acest Paris Hilton al spionajului orientului apropiat – ca avere, nu ca frumusete – nesuportand umilinta la care TB si Udrea sunt supusi in sanul propriului lor cartel, avand doar 3,5 miliarde fata de 13 miliarde cat au cei 3 ticalosi portocalii, se hotaraste sa uzeze de potenta sa financiara si informationala ca sa restabileasca balanta de putere din incredibil de bogata in bani negri tara numita Romania. Sa ne oprim un pic asupra acestui Harap Alb, acest salvator de lideri PDL. Ce stim despre el, deci? Ca e in serviciul mai multor Servicii Secrete si ca are mai multe hoteluri, in capitala Emiratelor, Abu Dhabi, in Bruxelles, capitala Belgiei, In Beirut, Capitala Libanului si in Paris, capitala Frantei. Desi este sirian, nu are niciun hotel acasa. Poate pentru ca scriitorul nostru nu stie nici macar care este capitala Siriei si ii e lene sa caute pe google? Sau poate pentru ca a confundat Abu Dhabi – capitala Emiratelor Arabe Unite cu Damascul? Nu vom stii niciodata...

In fine, sa nu ne impiedicam de acest marunt lucru. Sa presupunem ca serviciile siriene nu-i permit sa aiba hotel in Siria, poate nu e voie. Dar sa ai o retea de hoteluri in 4 capitale superbe ale lumii si sa-ti pierzi weekendul de dinaintea punerii ghetutelor sub brad – n-am uitat, suntem pe data de 24 decembrie, vineri, 2010, ora 18:00 – sa-ti pierzi acest unic weekend din an, repet, intr-o vila de protocol de la Predeal, Romania, unde n-ai hotel, dar trebuie sa fii alaturi de prietena ta, Elena Udrea, zau ca nu inteleg. Adica tu ca super-spion ce te afli ii trimiti lui Traian Basescu prin fax hartiile incriminatoare - pentru ca ele au fost aratate celor 3 cu 4 ore inainte ca sirianul sa ajunga la vila de protocol – si apoi “aterizezi” (nu patrund sensul ghilimelelor, o fi vreun cod pentru elicopter) tot la vila de protocol ca sa ce? De ce mai ai nevoie sa aterizezi la Bucuresti, sa risti sa te prinda un paparate mai citit cu posesorii de retele hoteliere, sa poata cei trei sa faca legatura dintre vizita sa si printurile conturilor lor, sa le vina ideea sa se razbune furandu-ti hartia igienica din camerele de hotel, de exemplu? Pai, chiar asa? Uiti alaturi de prietena ta romanca tot ceea ce te-au invatat atatea si atatea servicii secrete? Of! Sa vedem mai departe, poate deslusim ceva din finalul epistolei.

Reamintim că "amanţii morţii" au sume ceva mai "modeste" în
băncile din străinătate: Traian Băsescu - 2,5 miliarde de euro; Elena
Udrea - 1 miliard. Normal că sunt invidioşi!

Nu prea inteleg de ce amantii mortii? Mor pasarile in jurul lor atunci cand se giugiulesc? Se ofilesc plantele atunci cand prin parul Elenei, Traian isi trece palma cea batatorita de atata carma pe mari si pe oceane? Greu de crezut! Dar de ce invidiosi? Tocmai le-au aratat celor 3 ca serviciile a mai multe state s-au unit si le-au dat in vileag escrocheria si lipsa de prietenie, ei tragandu-si mult prea mult din spaguta pe care ar trebui s-o imparta.

Acelora care, poate, se
miră de mărimea colosală a sumelor le vom reaminti că cei 3
răufăcători au condus, ani de zile, ministere-cheie ale Guvernului
României: Interne, Transporturi, Economie.

Gata, am inteles: deci Internele, Transporturile si Economia sunt mult mai tari decat Microsoft, pentru ca au produs in numai 2 ani pentru cei 5 miliardari PDL cat Microsoft a produs in 12 ani pentru Bill Gates (am impartit la 3 cei 35 ani de Microsoft). Pai inseamna ca cele 3 ministere romanesti sunt cele mai tari din lume, reusind sa spulbere o firma mondiala, cu o crestere continua. WOW! Moama, ce tari suntem, frate!

E inutil să precizăm cum au
putut tâlhări aceşti hoţi fondurile acelor ministere,

- nu, nu, NU! Nu e deloc inutil! Te rog, anonimule scriitor, explica-mi si mie cum rasar miliardele din pamant din piatra seaca? Cum produce ministerul de interne miliarde pentru Blaga? Tiparesc euroi, sau cum? Ah, nu ma lasa neexplicat prietene anonim! Vroiam si eu sa inteleg ce se intampla si cum niste prostovani si agramati castiga umilitor de mult in comparatie cu Bill Gates? Ah, de ce nu ne explici?....

dar şi
împrumuturile externe, în condiţiile în care NU i-a controlat nimeni.

Ba i-a controlat arabul lui Udrea, posesorul unei retele de hoteluri in cel putin 4 capitale ale lumii. Tot a descoperit el: tot-tot-tot, pana la ultimul miliard de euro! Remarcati, va rog, pe sfarsit de opera literara isterica, revenirea fina, a CAPITALELOR in cuvinte cheie!

În curând, vor FURA şi aerul pe care-l respirăm, BRAVO votangiilor
pomanagii pentru găleti portocalii, BRAVO celor care au pus botu' la
promisiunile lor mincinoase, ăstia ne-au adus la ananghie!!!

Eu as fi pus accent pe "AER", nu pe "FURT", dar, in fine. Dar?... Pai cum? Gata? S-a terminat? Pai stai, bre, ca nu inteleg: adica in ajunul Craciunului, inaintea punerii de cadouri in ghetute, fiecare la bradul lui, Base ii cheama la Predeal, la o vila de protocol pe cei 3 rau impartitori de miliarde. Unul intarzie o ora, drept pentru care nu se intampla nimic. Vine intarziatul, Base urla si ameninta timp de 90 de minute, aia 3 nu cedeaza, apoi base tranteste pe masa hartiile incriminatoare. LE cere demisia si aia pleaca fiecare la ghetutele de sub bradul sau si nu-si dau demisia pentru ca si-o dadusera deja: Vasile Blaga pe 27 septembrie 2010 , dupa cum bine stim, iar ceilalti doi fusesera deja remaniati din 2 septembrie 2010. Deci din ce sa-si mai dea demisiile? Din ce le-a mai ramas, adica din functiile din partid?

In fine, sa ramanem la firul logic al povestii. Deci pleaca baietii, Traian Basescu ramane singur vreo 4 ore, timp in care nu stim ce s-a intamplat, insa stim ca Elena Udrea a sosit la ora 18:00 cu acest Dodi Fayed al ei, multi-hotelier posesor in 4 capitale ale lumii, dar preferator de Predeal – vila de protocol – in ajun de Craciun.

Povestitorul nu ne ajuta. El ne lasa balta cu povestea, exact cand echipa mini-miliardara ii pusese la colt pe cei 3 ticalosi. Ar fi urmat o petrecere, poate cu ceva sex, in care am fi aflat ce inseamna misterioasa sintagma “amantii mortii”. Ar fi urmat o sarbatoare a serviciilor romano-siriene, in care probabil s-ar fi parafat un posibil turism romanesc catre cele cel putin 4 hoteluri ale sirianului, asa, ca sa miroasa a zacusca si a palinca pe acele holuri, astfel incat sa trezeasca simturile amortite ale aristocratilor de acolo care ar urma sa vina puhoaie in Romania, sa o salveze prin turism.

Ce pacat ca tigara cu substante tari si interzise s-a terminat si anonimul scriitor nu a mai putut sa ne impartaseasca nimic din superbul haos din capsorul sau! Am fi aflat, poate, unde se ascund masonii si – cine stie? – in ce manastire secreta din Nordul Bucovinei s-ar afla Sfantul Graal si unde sub Bucegi este acea bucata de kryptonit care respinge atacurile psihotronice la care este supusa constant Romania.

Asta e! Poate alta data vom mai afla cate ceva.

De Vorba cu Barack

2011-01-14T13:01:00.000+02:00

WASHIGTON, OVAL OFFICE, PRESENT DAY

Membri securitatii speciale ai presedintelui inchisera usa in spatele lor. In biroul oval nu mai ramasesera decat Barack Obama, interpretul sau si presedintele Romaniei.

- Sigur nu aveti nevoie de interpretul dumneavoastra? – intreba Obama

- Ma pregatesc de 10 ani si chiar mai bine pentru aceasta intalnire – ii raspunse intr-o engleza academica presedintele Romaniei. Se presupune ca mi-am facut temele bine.

- Totusi...

- Ganditi-va ca vizita mea este urmarita de multe servicii de informatie. Cum este normal. Ea trebuie sa ramana normala, din toate punctele de vedere. Presedintele SUA nu a mai stat de vorba doar intre 4 ochi de cateva decenii cu un alt sef de stat. Chiar daca v-as arata colectia mea de timbre, serviciile de informatie din zeci de tari ar intra in alerta informationala. S-ar crea o obsesie asupra presupusei noastre intalniri secrete si n-ar servi nimanui...

- Deci nu este o intalnire secreta...

- Ba da! Am ceva foarte important sa va comunic.

- Atunci?

- Distinsa doamna traducator este martorul care trece in obisnuit discutia noastra. Peste 10 ani dansa ar putea chiar primi permisiunea mea scrisa sa scoata o carte despre istorica noastra discutie.

- Ma faceti sa devin din ce in ce mai curios. Din iarna de cand mi-ati propus aceasta discutie specialistii mei nu au putut ghici despre ce este vorba. Au analizat toate discursurile dumneavoastra, dar sunteti extrem de echilibrat: iubiti America si Europa in aceeasi masura.

- Nu-i normal?

- Perfect normal. Mai putin pentru tara dumneavoastra... vreau sa spun, avand in vedere predecesorii dumneavoastra...

- Durerile cresterii. Trecerea de la comunism la democratie , in lipsa unei clase e mijloc s-a facut monstruos, cu aparitia unor lideri... oribili. Perfect normal pentru toata europa de est, proportional cu procentul de penetrare al totalitarismului.

- Imi pare sincer rau pentru tara dumneavoastra. Dar iata unde am ajuns: la o convorbire joviala, de la egal la egal. Ce pot face pentru tara dumneavoastra?

- Sa studiati acest dosar si sa ne dati un raspuns.

Barack Obama deschise frumosul dosar cu atentia cu care un filatelist ar deschide clasorul altuia. Prima pagina poarta stema Romaniei, cea noua, adoptata dupa intrarea in UE. Pagina trei poarta inscriptia: STRICT SECRET si listeaza numele persoanelor care au cunostinta de acest document. Pagin 5 dezvaluie substanta dosarului: un program de reforme accelerate la capatul carora Romania sa se poata califica economic, social si politic pentru a deveni al 52-lea stat al Statelor Unite ala Americii.

- E o gluma mai elaborata, sau?... – intreba nedumerit presedintele american.

- In dosarul pe care vi l-am oferit sunt detaliate obiective strategice strict secrete ale Romaniei, care daca ar ajunge in mana dusmanilor nostri, ne-ar pagubi economia de multe zeci de miliarde de dolari. Am atata incredere in dumneavoastra, incat joc totul pe o carte: pentru viitorul Europei, pentru o accelerare a stabilitatii in zona, impreuna cu seful meu de Stat Major, sefii camerelor din parlament, sefii serviciilor speciale am conceput acest plan care poate accelera politica externa a SUA cu 10-20 de ani. Daca nu mai mult!

- Cum asa?

- Simplu: dumneavoastra urmariti ca in maxim 20 de ani sa integrati URSS in NATO.

- De unde stiti?

- E cea mai inteligenta miscare politica posibila in sec XXI. Ati fi – dupa Woodrow Wilson – al doilea mare integrator al pacii mondiale. O Rusie in NATO ar permite generalilor americani o marire a bugetelor de aparare cu inca un digit – o sansa nesperata pentru ca unii generali si finantatori strategici sa se lafaie in bani – pentru a putea “securiza” noile granite ale aliantei. Ganditi-va la cate zeci de mii de kilometri de granita ruseasca cu China, India, Pakistan.

- Vad ca v-a pasionat razboiul rece!

- Sunt presedintele unei tari victima a acestui razboi. Stiu ca ati fost nevoiti – dumneavoastra americanii – sa ne sacrificati lui Stalin pentru a putea salva ce se mai putea salva din Vestul Europei.

- Imi pare rau pentru parintii si bunicii dumneavoastra...

- Condoleantele sunt acceptate. Acestea fiind spuse, ne datorati o oarecare compensatie.

- Daca va pot ajuta, va ascult.

- Da, ne puteti ajuta. Va rog sa studiati acest dosar. In cel mai fericit caz, putem in 10 ani sa ne aliniem standardului american de viata. Legile sunt cel mai simplu de acordat. Asistenta sociala romaneasca se potriveste destul de bine cu asistenta sociala americana. La fel si pensiile, invatamantul, sanatatea. Veti observa ca suntem cel mai american stat din uniunea europeana. Poate nu chiar din intamplare. Ceea ce nu stiti este cat de bine se potrivesc tehnologiile americane de exploatare a zacamintelor naturale cu resursele naturale romanesti. Petrolistii dumneavoastra au dezvoltat tehnici noi de exploatare a zacamintelor marine, noi, tocmai avem multe zacaminte in Marea Neagra.

- Intr-adevar...

- La uraniu stam si mai bine: ati putea exploata zacamintele noastre, pe care noi, prin tratatul de neproliferare am renuntat sa le exploatam...

- Intr-adevar, chiar vroiam sa discutam asta. Specialistii mei mi-au spus...

- Ca cel putin 20 de ani, pana cand rusii vor exploata impreuna cu dumneavoastra zacamintele de la Iakutsk....

- Sunteti sigur ca nu aveti o cartita in serviciile mele de informatii?

- Ar fi sinucidere curata! In plus, la ce mi-ar folosi? Adevaratele informatii sunt pe posturile de televiziune, in discursurile fiecarui lider mondial.

- Asa-i. Corect.

- Va propun, pe scurt, urmatoarea accelerare a politicii mondiale, care, oricum, tot acolo va ajunge: Romania sa fie primul stat european care intra in SUA. Aici aveti mult de lucru, va trebui sa pregatiti poporul american sa se extinda. Asa ceva nu s-a mai intamplat de peste o suta de ani.

- Si ce va face sa credeti ca s-ar putea infaptui acum?

- Faptul ca Uniunea Europeana, Rusia si SUA sunt facute sa fie unite! Nici nu se poate altfel pe aceasta planeta. Inainte sa plecam spre stele, trebuie sa ne optimizam planeta.

- nu-mi vine sa cred ca purtam aceasta discutie!

- nici mie, dar chiar nu avem altceva mai bun de facut. Urmariti-ma cu atentie si spuneti-mi unde gresesc: dupa ce aprobati proiectul si bugetul...

- ati facut si bugetul? Nu pot sa cred! In ce moneda? In euro-dolar, viitoarea moneda comuna care ar putea aparea in 10-15 ani. O uniune monetara intre Europa si SUA este iesirea din orice criza, si asta cu 10-15 ani inainte ca aceasta schimbare sa fie efectiva.

- Adica... chiar de acum?

- Exact. Ii puteti anunta pe finantistii... agreati.

- Ce vreti sa spuneti?

- Vreau sa spun ca cineva trebuie sa stie dinainte, pentru a crea cadrul specific... Chiar si la nivel de legenda urbana posibila in viitor, aceasta informatie trebuie lansata de insusi presedintele american. Principalii bancheri din tara dumneavoastra viseaza la acest lucru de generatii. Acum e posibil. Daca dumneavoastra veti fi cel care porneste ultimul tzunami financiar, ultima mare fuziune, veti fi sustinut. Si veti intra in istorie.

- Nu tin neaparat sa intru in istorie.

- Stiu. De aceea va vorbesc. Veti intra in istorie pentru ca nu vreti sa intrati in istorie.

Presedintele american se opri. Avea nevoie de un moment de respiro. La fel si presedintele roman. Amandoi sorbira o ceasca de ceai in liniste. Nimeni nu s-a atins de palinca, slanina si painea proaspat rumenita, toate superb puse pe o tava de lemn sculptata cu motive romanesti, strategic pusa pe masuta dintre cei doi presedinti, intre cele doua steaguri

- Ati spus de mai multe ori: “Stiu”. – intreba Obama. Un psihanalist ar putea suspecta un complex de superioritate. Nu va e teama ca exista ceva ce nu stiti?

- Ba da. Ceea ce nu stiu este de ce ii e frica unui om. Iti trebuie multa intimitate pentru a afla ceea ce il sperie pe un om. La dumneavoastra ma refer. Insa stiu ceea ce visati. Visati la un echilibru al umanitatii. Si aici, incep sa “stiu” cate ceva, pentru ca asa visez si eu. Dumneavoastra insa, fiind responsabil de atat de multe lucruri, fiind seful unui stat cu atatea pe cap pe lumea asta, nu reusiti sa vedeti padurea de copaci, cum spunem noi in Romania.

- Chiar credeti ca visul dumneavoastra este posibil?

- Mai mult decat atat: va fi primit cu entuziasm in Europa. Dupa ce vom anunta cursa noastra pentru a deveni al 52-lea stat american, toti regii si presedintii ne vor lua la intrebari in uniune. Le vom spune ca vrem sa dam un exemplu in uniune. Sa contopim cele doua uniuni cat mai repede, cea a dumneavoastra si cea a noastra. LE vom explica clar ca nu ii tradam, dimpotriva: ii chemam la un vis imens al umanitatii: la unirea tuturor statelor democratice intr-un singur stat ce s-ar intinde pe trei continente. Un vis SF, dar pefect fezabil, asa cum a fost si primul pas pe Luna.

- Si cum vedeti situatia monarhiilor din Europa?

- Pe lista celor care sunt la curent cu proiectul veti gasi si doi monarhi ai Europei...

Barack Obama lua din nou dosarul si reciti pagina a treia. Intr-adevar, doi monarhi in exercitiu erau pe acea lista.

- Incredibil! Cum i-ati convins?

- E sansa lor sa puna umarul la o transformare fundamentala a Europei. E un bal de la care nu vor in ruptul capului sa lipseasca. Mai ales ei, nobilii, aceasta clasa sociala ce practic a disparut din lumea reala.

- Si regina Angliei ce spune?

- Anglia nu e pregatita sa intre in hora. Nici dupa ce Rusia va intra in NATO nu va putea accepta asta. Doar au fost un imperiu. Dar dupa ce SUA si UE intra in cursa unificarii monedei, vor sari in Europa cu colonii cu tot!

- Stati putin: adica vreti sa spuneti ca in 20 de ani vedeti o alianta NATO cu Rusia – ceea ce era lesne de ghicit - dar vedeti in 30 de ani o moneda unica euro-dolar care va circula in Europa, America si Rusia?

- Si Australia si Canada si Noua Zeelanda si tot blocul de est din Europa deja membru al UE.

- Si cu SUA?

- Romania va fi primul membru care s-ar pregati sa intre. In timpul pregatirii lansam propunerea ca orice stat din UE poate sa fie in ambele uniuni. Multi vor fi sceptici si vor dori mai intai sa vada cum merge Romania.

- Si cum va merge Romania?

- Struna! Dumneavoastra veti declara deschis ca SUA isi propune sa ajute state non-UE sa devina membre UE.

- Cum asa?

- Pentru ca standardul UE permite o uniune SUA-UE. De exemplu, ii veti sustine financiar pe Ucrainieni sa intre in UE.

- Are sens?

- Da. Veti demonstra astfel ca nu vreti sa inghititi UE, ci ca vreti ca orice stat din lume sa mearga spre democratie. Indiferent de cale. De aceea va veti declara entuziast fata de orice stat care, pe drumul sau spre democratie, vrea sa devina mai intai European, ca sa definiti un standard de democratie pe care il pretindeti in orice relatie bilaterala. Ati inventa astfel o cale alternativa spre democratie, care parea pana acum ca nu poate trece decat prin valorile democratiei americane.

- Interesant. Si de ce tocmai Ucraina?

- Pentru ca Ukraina este inca un stat care, fara sa vrea, incalca prevederile pacii instaurate dupa cel de-al doilea razboi mondial.

- Cum asa?

- Ucraina a mostenit de la Stalin teritorii romanesti, ocupate abuziv. Vorbesc de nordul Bucovinei si de nordul deltei dunarii. Pentru a nu leza sensibilitatile nimanui, va propun urmatorul plan: mediati pe langa Ucraina sa cedeze de buna voie teritoriile amintite Moldovei. Moldova, intr-un gest reparatoriu, va dona Transnistria Ucrainei. In acest fel, doua state non-UE hotarasc, nesilite de nimeni, sa repare ultima granita gresit trasata de Stalin. UE, miscata de gest, va grabi integrarea acestora in UE. SUA, miscata de gest, va grabi integrarea in NATO a celor doua state si va lansa o invitatie Rusiei, care nu va apuca sa se scandalizeze de extinderea NATO.

- Vad ca nu va scapa niciun aspect al sensibilitatilor zonale...

- Inainte de intrarea Romaniei in SUA, Moldova va cere o amanare, ca sa poata sa se uneasca, precum in 1918, cu Romania. Ca miscare politica va fi ceva istoric: vor exista astfel oameni care s-au nascut in Uniunea Sovietica si vor muri in Statele Unite ale Americii fara macar sa fi iesit din satul lor. Asa ceva va fi un simbol pentru urmatoarea suta de ani.

Presedintele roman tacu. Isi trase aer in piept si adauga.

- Imediat dupa intrarea Romaniei in SUA ar fi foarte bine sa intre Finlanda si Portugalia. Nordul si Vestul Europei... ar fi simbolic...

- Ganditi ca un sef de stat major... ca Churchill...

- Ma onoreaza comparatia. Totusi as modifica-o: as vrea sa considerati ca gandesc ca un sef de stat major texan care, dupa 16 ani de independenta, ia in considerare renuntarea la independenta, pentru a intra intr-o uniune de state mai puternica, mai sigura pentru poporul texan. M-a emotionat sa aflu ca Texasul a fost o republica independenta, ca a avut 5 presedinti democratic alesi...

Presedintele american il intrerupse pe cel roman cu un gest mut, cu o miscare brusca a mainii in aer, ca un politist care opreste o masina. O idee deloc placuta parea ca il macina pe presedintele american. Cutele fruntii incruntate nu prevesteau nimic bun.

- Sau poate vreti pur si simplu sa va uniti cu Moldova si cu celelalte teritorii interbelic romanesti pe barba americanilor, cu banii lor si pe riscul lor?

Intrebarea fu spusa mai putin taios decat promitea chipul presedintelui.

- Exista si riscul unei astfel de aprecieri – raspunse calm presedintele roman. Fericirea nu se poate obtine fara riscuri. S-ar putea sa trecem si prin astfel de acuzatii. Oricum, Romania va face mari sacrificii sa poata obtine viza americana. Veti vedea in fiecare luna ce bucurie va fi pe romani si cum isi vor reconstrui infrastructura...

- Adica vor face pentru altii ce n-au facut pentru ei?

- Exact! Sta in firea noastra sa fim si asa, uneori.

Bataia discreta in usa insemna ca timpul alocat intrevederii se scursese deja.

- Diseara zburati spre casa, nu-i asa? – intreba presedintele american.

- Sunt nerabdator sa inaugurez noul reactor nuclear. E de tip canadian, si chiar am scris in dosar, sugerandu-va sa optati in viitor pentru acest tip de reactor sigur, nepoluant...

Bataile in usa incepura sa fie din ce in ce mai insistente, mai puternice, devenind imediat lovituri de berbec in usa care inca rezista.

- Repede, in spatele biroului! E blindat, nu?

- Da, nomal ca este! Dar?...

Cei doi presedinti sarira in spatele biroului, impreuna cu translatoarea. Bubuiturile incepura – ciudat – sa se transforme in sunete ascutite, apoi melodioase, devenind – in sfarsit – o binecunoscuta melodie de alarma Nokia.

Ah! Ceasul meu desteptator din mobil...Visasem! Nu sunt presedintele Romaniei. Sunt un regizor mult prea visator!

ROSTUL - Dan Puric - 1-Mai-2010, Romania

2010-09-12T00:36:00.002+03:00

Text revizuit cu italic si cu umilinta de rigoare de Lucian Dobrovicescu – 9/11 – 2010.

(ERATA 2 feb 2011. Multumita unui anonim am aflat ca textul primit ca SPAM si care - chipurile - apartinea lui Dan Puric apartine, de fapt, lui Brad Florescu. Am sa-l las asa, ca un raspuns "mesaj in sticla" retrimis lui Dan Puric pentru ca nu se schimba practic nimic din rostul lui. Am sa-l las asa pentru ca asa l-am scris. Multumesc.)

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat,manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi.Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost,cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Romaniei nu i-a disparut rostul decat in ochii celor care au uitat ce au trait. Eu aici mi-am ingropat bunicii si n-am sa imi parasesc tara decat dupa o lupta in care voi fi infrant sau daca viata copiilor mei e in pericol. Rostul de a avea ca tara a ta una precum Romania nu este greu de gasit. Caragiale, Kogalniceanu, Ferdinand, Eminescu, Averescu, sau, cu voia dumneavoastra, constient de diferenta de valoare, Phoenix, Baba, Coposu, Caramitru, Paunita Ionescu si multi multi altii.

Are rost si sa sadesti un copac in parcul in care te-ai dat cu saniuta. Are rost si sa devii profesor de fizica doar daca ai avut un foarte talentat profesor de fizica. Are rost sa devii avocat al poporului doar pentru ca in copilarie ai vrut sa salvezi cateii din cartier de hingheri. Rostul musteste si tasneste din viata noastra cinstit traita. Rostul sta in gandirea lucida, nu injectata de otravuri moderne. Numai mintile plapande pot fi sterse si reprogramate dupa rosturi straine fiintei lor.

Pentru omul simplu – adica prost – rostul e o frunza in vant. Prostul nu are trecut, pentru ca amintirile complexe sunt numai apanajul oamenilor cel putin mediu inteligenti. De aceia afirm si sunt gata sa lupt pentru vorbele mele: rostul este doar apanajul oamenilor care depasesc un grad de intelegere al lumii. Rostul nu are nici un rost pentru nefericitii intru intelegere ai acestei lumi.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Vin si spun din nou: oamenii fara minte nu pot pricepe rostul batranilor. Oamenii cu putina glagorie in cap isi mangaie batranii si-i protejeaza cat pot. Batranii care nu au pensii trebuie sa se roage sa aiba copii cu creier, altfel sunt pierduti. Sta doar in puterea oamenilor cel putin mediu inteligenti sa-si poata intelege batranii si sa se lupte pentru ei.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".

La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Domnule Puric, va rog eu frumos n-o mai scuipati in obraz pe Tanti Europa, caci ea nu v-a jignit cu nimic. Tanti Europa ne-a primit in casa ei, dar ne roaga sa ne stergem pe picioare cand pasim inauntru. Ea este si gata sa ne dea bani sa ne obisnuim cu casa in care am intrat, dar ne roaga sa invatam cat mai repede obiceiurile casei. Nu de alta, dar asa e la Tanti Oioropa: e ordine si curatenie si dreptate pentru fiecare.

Daca va place grohaitul lui Ghita pana de Ignat, precum si manierele lui de a vietui, va rog insistent sa va regasiti rostul sub aripa Regelui Thailandei. Va doresc o bio-diversitate maxima. Eu as prefera o ordine nemteasca in care fiecare Ghita grohaie cat vrea, dar nu paraseste incinta. Va amintesc cu umilinta ca pe strazile oraselor frantuzesti pe care v-ati plimbat cu ocazia unor turnee unde francezii au dac literalmente cu basca in aer de bucurie ca va vad si ca va consuma arta, ei bine, domnul meu, pe acele strazi nu latra niciun Grivei. De ce? Pentru ca la Frau Oioropa Ghitii satu cu Ghitii, Griveii cu Griveii si oameni cu oamenii. Va rog sa reconsiderati oferta Regelui Thailandei.

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila crestineste.

Aici in sfarsit, o nimeriti. Gangavii si puhavii ne conduc tara pentru ca ii lasam. Este numai vina noastra ca nu ne organizam. Daca vreti sa stiti cum si ce trebuie facut, cu plecaciune, va invit sa-mi cititi blogul, pentru ca am o solutie. Poate nu cea mai buna, dar sunt deschis la discutii.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur,un strai vechi,greu de îmbracat,greu de dat jos care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva.Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Iar gresiti. Exista pe pamantul asta o multime de evrei, musulmani, dar mai ales atei. Eu sunt un ateu si cred ca pot fi considerat un om cu capul pe umeri, avand in vedere tot ceea ce am scris mai sus. Noi ateii nu suntem raiosi, nu suntem de Dumnezeu rastignitori si nu avem nicio problema sa ne casatorim cu cei botezati. Pur si simplu am ales ca in intimitatea sufletului nostru sa fie altceva decat Crezul, Talmudul sau Rahmadamul. Va intindem mana oricand. Nu muscam si nu tragem in teapa. Si de dragul traditiei n-avem nicio problema sa rostim “Salamalekum” sau “Hristos a inviat”. Aveti curaj sa ne lasati sa traim pe acest pamant?

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o.

Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsun si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Numai fetele noastre proaste sau needucate o vor face. Numai baietii nostri la fel o vor face. Numai parintii nostri fara prea multa minte o fac. Si noi, da, numai daca suntem suficient de prosti sau needucati o facem.

Sta in puterea noastra a supravietuitorilor, a celor care inteleg rosturile si mecanismele sa nu innebunim. Ei asta si vor, de aceea ne bombardeaza cu stressul. Cu valorile false.

Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

Si dupa aceea, ce facem? Se rezolva? Nu. Dupa aceea, stimate domn, trebuie neaparat sa aperi samanta, sa aperi bunicul si mai ales, sa aperi flacara aceea sa nu se stinga. Si cum ai s-o faci dumneata? Eu stii ce-am sa fac? Am sa fac politica.

Inainte sa ma scuipi, asculta-ma. Ai citit constitutia tarii tale? Stii care e diferenta dintre codul civil si codul penal? Stii care e diferenta dintre camera deputatilor si senat? Stii ce rol are guvernul Romaniei? Stii ce inseamna un subsecretariat de stat? Ei bine, daca te pun in incurcatura aceste intrebari, afla ca nu poti vorbi de ce-i bun sau ce-i rau pentru tara ta decat la modul teoretic.

Fonfii si gusatii sunt mogulii astei natii nu pentru ca tara ar avea ceva defect in ea, ci pentru ca oameni ca tine nu citesc regulile de folosire ale unei tari in secolul XXI. Nu suna suficient de metafizic, de poetic ce spun eu? Bine!

Rostul politicii este ca nu cumva rosturile sa-si piarda rostul lor. Ca o carpa de praf, politica face ca sabia dreptatii, coroana democratiei si hainele mandriei nationale sa straluceasca toate in deplinatatea frumusetii lor. Politica bine facuta e ca ordinea intr-o casa de om. Cand este ordine, toate sunt rostuite, cum spune mama mea. Sunt absolut convins ca mama mea si mama ta sunt facute din acelasi aluat, cu mult rost in el.

Numai ca tu, draga domnule Dan Puric, ai uitat un pic rostul lucrurilor. Inainte de poezie a fost gramatica, iar inainte de gramatica au fost cuvintele. Daca vrei ca poezia sa curga de la Nistru si pana la Tisa, hai sa ne suflecam manecile si sa indreptam gramatica rasucita a legilor din tara asta. Fara reguli, fara politica adica, nu se poate nimic in sec XXI.

Haide sa nu-i fabricam lui Ghita un rost mai mare decat merita el pe acest pamant. Rostul lui nu e sa dea un rost gresit bataturii. Rostul lui nu e sa grohaie, ci sa hraneasca cu carnea lui. Astfel, Ghita aia din parlament nu-si au rostul acolo. Rostul lor nu e sa ne grohaie ordonante de urgenta impotriva norodului. Rostul lor nu e sa stea acolo pana la Ignatul democratic – votarea – cand doar ii schimbam intre ei, de mila.

Rostul lor e la groapa istoriei, unde Tanti Europa tot asteapta sa-i aruncam. Daca simti rostul vorbelor mele de pana acum, hai pe ei! Hai sa facem ceva gretos, ceva politica, pentru ca tot ce ne e drag sa inceapa sa aiba rost aici, in Romania.

Rosia Montana – Pe ei, pe ei, pe mama lor!

2010-09-08T17:40:00.001+03:00

Nu stiu daca v-ati dat seama, dar Steaua si Dinamo si Rapid la un loc n-au cati ULTRAS-i au ecologistii care lupta pentru salvarea Rosiei Montane. Rockeri, scriitori, politicieni, actori, taximetristi, crestini, incredibil de multi oameni sunt gata sa moara pentru Rosia Montana, pentru a impiedica cianura sa otraveasca pantecul tarisoarei noastre.

Carcotas cum sunt, mie-mi pute imediat a isterie mistica atunci cand vad o multime de tarani cu torte gata sa linseze o companie cica bozgoreasca, cica diavoleasca, oricum nemernica pentru ca vrea sa ne ia ceva scump-scump de tot!

De vreo un an ma tot bag in vorba cu ecologistii. Cand ii aud ce argumente au, imi dau seama ca ma aflu intr-un compartiment de tren de clasa a doua pe ruta Petrosani – Bucuresti, intr-o insorita zi de 12 iunie 1990, iar cei din jurul meu n-au sa se dea jos in Petrila sau Aninoasa, ci merg pana la capatul liniei. ULTRAS-ii ros-montanici sunt gata sa lupte ca minerii pentru apararea frontului salvarii nationale. Ca rusii la Stalingrad. Sunt gata sa dea cu pumnul si sa incolteasca scutierii. Aveti grija ce vorbiti cu ei!

Cum de a devenit Rosia Montana zona libera de logica si plina de obscurantism? E simplu: tensiunea sociala a crescut imens si apasa. Va plezni cea mai subtire teava din instalatie. Din pacate, aceea este chiar educatia.

Ati sesizat toti cum cuvantul “cianura” este rastignit in fel si chip, ca si cand Rosia Montana Gold Corporation, odata permisa exploatarea, ne-ar turna direct pe gat cianura de potasiu. Minima educatie chimica de scoala generala le-ar striga ULTRAS-ilor – daca n-ar fi fost cu desavarsire uitata - ca in industrie se folosesc permanent substante toxice, caustice, corozive de cand s-a inventat ea.

In industria detergentilor se foloseste soda caustica si potasa caustica – substante toxice si extrem de corozive, totusi nimeni n-a cerut in public interzicerea industriilor respective. Nimeni nu stampileaza peretii capitalei noastre cu “soda ucide”. Nimeni nu cere inchiderea fabricilor Unilever si Procter and Gamble si Benckiser si Henkel.

“Acidul ucide” si el, dragi retarzi ecologisti! Da, ar trebui sa-i oprim si pe fabricantii de acumulatoare de automobile, nu? Si “clorul ucide”, papagalilor, si-ar trebui sa oprim industria textila de la folosirea clorului la albirea tesaturilor, nu?

Un alt motiv pentru care Rosia Montana trebuie salvata ar fi siturile romane de o inestimabila valoare unica pe planeta pamant. Ce e incredibil este ca nimeni nu poate sa ne arate aceste situri chipurie frumoase, chipurile bogate in nu stiu ce artefacte romane si dacice si pelasgice. Nimeni nu pune pe net macar o poza, un jpeg amarat cu siturile astea inestimabile de o valoare unica in lume. Nimic, nicio poza! Mai sa fie?

Oare nu cumva adevarul e altul si galeriile alea romane inestimabile nu sunt decat niste gauri in pamant? Am dat search de-am chelit dupa maiestuoasa Rosie Montana, cautand dovezi serioase asupra a ceea ce am pierde daca cianurile boanghelilor ar inunda scumpa noastra patrie. Tot ce-am gasit remarcabil a fost un reportaj al unui mare fotograf, Cosmin Bumbut, in care n-am vazut daci si pelasgi, dar am vazut o saracie lucie, o incredibila lupta a catorva oameni cu piatra, cu vremea si cu nevoile.

In alte conditii m-ar fi bucurat sa stiu ca romani de toate felurile sar in apararea unui lucru romanesc, insa in acest caz superficialitatea este crasa! Nimeni nu stie decat ca trebuie sa lupte, sa mi ti-i reguleze pe boanghelii nenorociti de canadieni!

Nu stiu cum pot dormi linistiti noaptea intelectualii care imbratiseaza asa-zisa salvare a Rosiei Montana. Nu stiu cum de pot crede intr-o cauza cunoscand atat de putine lucruri despre ea. Ii invit pe toti cei care au avut macar o clipa impresia ca ceva nu este chiar cusher in povestea asta sa se instruiasca inainte de a vota o petitie online sau de a merge la nu stiu ce miting impotriva cianurii.

Boanghelii canadieni, vazand ca nu pot lupta impotriva valului anti-cianura, au ales o solutie eleganta: i-au invitat pe cativa ziaristi sa vada cu ochii lor in Noua Zeelanda cum e cu cianura. Ce mi-au citit ochii dupa aceasta vizita e greu de inteles: un val de acuze, de isterie generata de acuzatii gen” ai pus botul la banii boanghelilor canadieni, normal ca scrii favorabil, scriitor de cacat care...” etc. etc. Parca il aud si acum pe minerul ala beat care spunea ca a gasit la peneleu masini de facut bani falsi cu poza lui Ceausescu. L-ati uitat? Era regele capitalei in 15 iunie 1990 si explica reporterilor ce si cum cu fascistii de la peneleu si penetzeu. Sa nu-l uitati niciodata! Si sa nu fiti ca el, daca puteti!

Guvernantii romani n-au curaj sa semneze nimic definitiv in privinta Rosia Montana Gold Corporation. N-au curaj pentru ca fiind prosti, se tem de forta ecologistilor. Ecologistii sunt noii fascisti ai planetei, care in curand ne vor spune daca avem voie sa utilizam aparatele pe care le posedam. Sau daca avem voie sa bagam ceva in priza. Isi vor da avizul si la fecalele noastre, daca sunt suficient de bio. Daca nu, va asigur, le vom manca spre deliciul lor si a celor ce-i sustin.

Ecologistii sunt in majoritatea lor nevrotici cu fixatii periculoase. Nereusind sa se integreze intr-o era post-industriala care mizeaza pe eficienta, pe randament, ineficientii si lipsitii de randament ajung sa rejecteze industrialul si sa imbratiseze ecologismul, o sublimare a lipsurilor lor. Daca aveti chef de studii aprofundate, veti remarca faptul ca ecologistii nu prea au studii, sau daca le au, le au neterminate sau grevate de insucces. Ecologistii sunt neintegratii.

E normal ca ei sa isi doreasca o rasturnare de forte. Drama este ca ei au la dispozitie toate formele de anarhie pe care umanitatea le-a experimentat. Cel mai periculos dintre sistemele antisociale este comunismul. Ecologistii au invatat mult de la comunisti. Le place mai ales cum acestia din urma au rasurnat valorile si au rezistat zeci de ani pe pamant. Saliveaza la gandul ca vor prelua puterea. Si mai ales cum ii vor pedepsi pe opozanti. Pana atunci arunca manifeste, creeaza celule, poarta discutii pe net si se organizeaza. Au multe arme la care democratiile sunt vulnerabile. Subminarea puterii, manifestatia de strada, discursul inflacarator... verzii au luat tot ce era “bun” de la comunisti.

N-ati simtit miros de activism sovietic in demonstratiile ecologiste din fata bazelor NATO sau din fata trenurilor ce transportau deseuri radioactive? Ia mai uitat-va o data si dati drumul in paralel la un mp3 cu “internationala”. Veti avea frisoane.

Fie ca vrem sau nu, ecologistii au castigat capete de pod. Si nu sunt decat la inceputul luptei. Ecologistii stau foarte aproape de statele slabe si vor sa puncteze decisiv, solidificandu-si astfel pozitia.

Ca sa va dati seama cat de prosti sunt ecologistii, intrebati-i doar atat: cat dioxid de carbon se afla in atmosfera? Daca primiti raspunsuri de genul: 10-20 -30%, puteti sa le radeti in nas. “Codoiul” se gaseste numai intr-o concentratie de 0,03% in atmosfera. Sunt ca trei monezi de UN BAN pe langa o hartie de o suta de lei. Repet: zero virgula zero trei la suta! Si asta dupa 100 de ani de poluare nesimtita! Daca ati primi o dobanda de 0,03% de la o banca, sunt sigur ca ati scuipa sigla respectiva.

Ca sa va dati seama despre ce vorbesc, trebuie sa aflati ca dupa ce dormiti cu geamul inchis o noapte intreaga, in camera aceea voi produceti codoi astfel incat concentratia lui urca la valori cuprinse intre 0,5 si 1%. Deci produceti in fiecare noapte o poluare de 15-20 de ori mai mare decat in orasul vostru chipurile poluat pana peste masura. Si dormiti in ea! In fiecare seara! Nu ma credeti? Ia gugaliti putin pe aceasta tema, dragii mei!

Un al treilea mit Anti Gold Corporation ar fi uriasele rezerve de aur, uraniu, vanadiu, si kriptonit (just kidding). Daca il auziti pe Vadim, uraniul si aurul stau ca merele parguite, gata sa fie culese de boanghelii canadieni de la Gold Corporation. “Muntii nostri aur poarta...” spune o poezie draga romanilor. Asa, si? Hai sa-l extragem, fratilor, nu sa dam cu pietre in investitori, pe motiv ca sigur ei “vrea” sa ne fure holdele si granele si femeile. Avem legi, hai sa le respectam.

Daca la 20 de ani de la inventarea sintagmei “nu ne vindem tara” inca o mai racnim, inseamna ca am stat pe loc. Sau ca vrem neaparat ca ecologistii sa hotarasca cat aer respiram, ce masina ne cumparam, cat gunoi avem voie sa producem si ce haine trebuie sa purtam.
Miza isteriei de la Rosia Montana este intrarea unui nou partid in parlamentul Romaniei.

Ce-i de facut?

2010-09-01T19:00:00.001+03:00

Tara ta nu e cea in care te-ai nascut. Nu e nici cea in care locuiesti sau cea care ti-a dat un pasaport. Tara ta e cea in care hotarasti sa ai copii.

Casa ta nu e cea in care stai. Casa ta nu e cea pentru care platesti chirie sau rate, nu e nici cea in care urmeaza sa locuiesti. Casa ta e cea pe care te hotarasti sa o lasi copiilor tai.

Din casa mea si din casele voastre putem cladi un sat. Intre doua sate care cred in aceleasi valori poate aparea o sosea si ele se pot astfel uni intr-o valoare inca si mai mare decat cele doua separate: intr-o comuna. Din case construite langa alte case si oameni care se sincronizeaza intru valori apar rand pe rand, orasele, orase, regiuni si in sfarsit, o tara intreaga.

Dupa cum vedeti, e o intreprindere grea sa construiesti o tara, iar limba comuna nu e in nici un caz de ajuns: e doar premiza initiala!

In cazul Romaniei, constructia a inceput tarziu, cam pe la 1848. A durat cam 100 de ani, apoi tara a fost ocupata si a inceput demolarea. Din 1947, Romania s-a construit pe sine clandestin, noaptea, indurand ziua demolarea sistematica ordonata de cotropitori. Ca un muncitor bolnav silit sa se prezinte zilnic la lucru, Romania parea ca-si gasise un fragil echilibru, reusind sa existe cat de cat, insa in 1989 fabrica s-a inchis. Da, cotropitorii disparusera definitiv, bolnavul se putea recupera in liniste, insa o drama inca si mai mare pandea la coltul istoriei: cotropitorii lasasera in urma ceva bastarzi.

Acesti pui de catea au nume. Au averi, au fani, au chiar partide. Sunt mandrii fii ai parintilor lor, care au invatat ca un popor se conduce chiar cu un bici subtire, atata vreme cat acel popor se detesta pe sine.

Cheia stapanirii maselor este distrugerea sistemului de valori si inlocuirea lui cu ceva ce tine cat mai mult de stomac + penis/vagin si cat mai putin de creier si suflet. Umorile bat valorile si secretiile bat conceptiile. Un popor preocupat de ce mananca si ce f... uita sa fie popor si decade la rangul de populatie. O populatie inceteaza de a mai avea istorie si astfel, cei ce detin cladiri si terenuri in mijlocul unei populatii devin ei insisi istorie. Din acea clipa nimeni si nimic nu le mai poate contesta posesia.

Din 1989 si pana in ziua de azi, romanii au continuat sa isi construiasca tara, asa cum au facut-o si stramosii lor. Romanii si-au dat “buna ziua” unul altuia, si-au imprumutat carti si si-au croit vise. Drama lor este ca bastarzii fostilor cotropitori au facut “datoria” si au daramat de atunci si pana acum intr-un ritm incredibil.

De aceea scriu astazi acest text, pentru ca vad in jurul meu din ce in ce mai multi oameni speriati, care scuipa pe tara lor crezand fals ca tara e de vina pentru ce li se intampla, uitand ca ei sunt tara si ca toti suntem, de fapt, de vina.

Care este aceasta vina? Ei bine, ametiti de euforica libertate, n-am stiut ca vidul de putere naste monstii, uneori mai mari si mai periculosi decat cei ai unei dictaturi. Vina noastra este aceea de a nu fi stiut sa facem politica din prima secunda a democratiei. Iar vina democratiilor este aceea de a nu ne fi ajutat atunci cand aveam mai mare nevoie de ele.

Dar sa ne intoarcem la vina noastra. O vina a cresterii, a adolescentei unui popor niciodata instruit suficient. A face politica nu este curvasarie, asa cum ne otravesc mintile bastarzii si copiii bastarzilor. A face politica este o datorie profilactica a fiecarui cetatean.

Pare hilar? Da, pentru ca in cultura noastra noi am facut mereu haz de catavenci si de dandanachi, nedandu-ne seama ca, de fapt, situatia e disperata: nu exista nimeni in scena care sa merite sa fie ales. E ca si cum am fi pe puntea Titanicului si ne-am hlizi la capitan si la ajutorul lui care, beti, s-ar bate sa conduca pachebotul, ca intr-o comedie bufa. Da, situatia e hilara, insa pachebotul goneste in noapte cu 25 de noduri si o carmeste cand dreapta, cand stanga, dupa cum cei doi trag de timona. Iar aisbergurile sunt pe aproape.

Drama noastra este ca nenea Iancu nu ne-a spus ca radem pe banii nostri cand ii savuram pe Catavencu si pe Tipatescu. Iata-ne la peste o suta de ani de la premiera scrisorii pierdute si noi inca mai radem de pe margine privindu-ne parlamentul ca pe o piesa de teatru, cand de fapt ar trebui sa ne frangem mainile de grija fiecarui post de senator si de deputat ocupat de catre un Catavencu sau un Tipatescu.

Ce-i de facut? Pai ce e de facut cand n-ai fost la dentist 20 de ani? Ce e de facut cand iti pute gura ca la mort, cand nu mai ai decat cativa dinti in gura, cand nu intelegi de ce nu sta nimeni cu tine de vorba, dar deja ti s-a umflat falca si infectia s-a raspandit in corp? E simplu, te duci la dentist.

Adica inveti ce inseamna democratia. Ce inseamna sa ai ceva in comun cu ceilalti. Ce inseamna sa pui umarul, nu sa comentezi de pe margine.

Primul pas ar fi sa vezi daca ai ceva talent politic. Daca lumea asculta parerea ta, atunci s-ar putea sa te poti descurca in politica. Daca lumea soarbe parerile tale, atunci e o mica crima sa nu-i reprezinti politic pe acei oameni.

Totul merge ca la incendiu: trebuie facut un lant uman de la cismea si pana la flacari, apoi trebuie umpluta o caldare cu apa si data din mana in mana pana la cel ce o va arunca la baza flacarilor. Nu uitati si de cel care ia caldarea desertata, pentru ca si el munceste: o duce la fantana pentru a putea fi umpluta si folosita in continuare.

Asa merge si un partid politic. Unii scot din fantani idei, altii le transporta, iar altii le arunca la baza flacarilor nevoilor poporului. A face politica este identic cu a face o instruire PSI si a verifica in permanenta starea extinctoarelor.

A face politica inseamna a te spala pe dinti in fiecare dimineata, prevenind astfel aparitia cariilor. A face politica este a sti sa te speli in urechi sau in cur. Orice om civilizat o face si a fost invatat candva s-o faca. A ras poate cand a fost invatat cum se tine hartia igienica, dar de-atunci o foloseste si poate sa-si vada linistit de viata si de bucuriile ei.

Cine refuza sa faca politica este aidoma unui om al strazii: puturos si demn de mila.

Va invit sa faceti la fel ca mine: sa invatati din mers politica si s-o faceti in doze mici, profilactice. Veti vedea ca incet-incet se pot scoate toate cariile astea de politicieni care ne sufla in fata putoare.

Daca nu puteti si nu puteti sa faceti politica, macar delegati pe cineva. Stati de vorba cu fiul, fiica, tatal, mama, varul sau vecinul si insarcinati-l sa va reprezinte politic. Va pare o gluma? Nicidecum! Cand nu stii sa te speli pe dinti nu e o rusine sa ceri sa fii invatat, iar cand nu ai maini nu e nicio rusine sa ceri unui asistent social sa te spele el pe dinti.

Va spun toate astea pentru ca am chef sa imi cresc copiii in tara asta. Iar daca si voi aveti acelasi chef, trebuie sa ne organizam.

La ospatul din Madalina Manole

2010-07-16T16:12:00.001+03:00

Ne place gustul de cadavru proaspat. Il stoarcem de tot sucul si ni-l picuram in ochi, prin transmisii LIVE, direct in retina.

Oftatul proaspatului vaduv, sotul inca neingropatei Madalina Manole, nici nu apuca sa miste VU-metrele camerelor beta ca si ajunsese fara delay sub nesatulul rat al targetului. Oteveii, protevistii, antenistii si realitistii grohaira si adulmecara satisfacuti: vine pe teava durere pura, nenicule! E sange proaspat din victima nemoarta inca! Mmmm, ce aroma! LIVE!

Ratingurile instantanee explodeaza. Nimeni nu mai schimba canalul. Toata lumea baleste si asteapta sa curga prin coaxial heroina. Doar e din cea mai pura: scrie pe ea, sus in dreapta, “LIVE”!

L-au asteptat la iesire. S-au retras din fata lui, lasandu-l sa inainteze putin si apoi l-au blocat ca la carte, din spate. Bietul om, victima din suferinta careia toti vor sorbi intr-o clipa, se roteste 360 grade in jurul propriei singuratati, acum perfecte. Nici macar nu mai poate respira, atat de mare este vacuumul creat de suctia caracatitei media.

Cele 8-10 microfoane l-au prins si nu-i mai dau drumul. Chiar daca au burete in varful colector, aceste tentacule ciborgice, jumatate mana umana, jumatate metal, pot strapunge sufletul victimei si-i pot soarbe intr-o clipa viata. OTV, cot la cot cu PRO TV, A3 si Realitatea TV, s-au facut pentru o clipa frati. Vaneaza pentru o secunda impreuna, pentru ca stiu ca din “intervievat” poate curge sange cat pentru toata lumea.

Dar sotul Madalinei Manole e putin mai greu de ucis decat alte victime. Are o neobisnuita stapanire de sine, desi este pe punctul de a claca. Pentru ca tot n-o face secunde intregi, desi nu mai are pe unde sa scape, pentru ca rezista si nu se siluieste pe sine cand toti sunt in emisie, cand totul e LIVE, omul este “un pic ajutat”. Asa cum in evul mediu arsul pe rug era si impuns cu o tepusa pentru ca sa urle - nu sa taca demn, ca nu de asta s-au strans oamenii in piata, nu? - bietul vaduv de doar cateva ore este provocat, printr-un pumnal infipt direct in suflet. Cineva din spatele camerelor, un tinator de microfon in mana ii zbiara: “Dumnezeu s-o odihneasca!”.

“Daca nu spune nimic, mizerabilul, provocati-l!” – imi rasuna in urechi posibilul indemn al unui sef de redactie care i-a promis tanarului tinator de microfon ca-l face om de televiziune. Dar n-a fost sa fie: bietul sot al Madalinei Manole gaseste insa puterea sa reziste. Pareaza aproape plangand cu o intrebare defensiva.

Necrofage pana la devorarea de sine, dar constiente ca moartea unuia e viata pentru restul, celelalte tentacule se azmut asupra tanarului si inabilului tinator de microfon. Il pun pe el pe imagine si incep sa-l suga de viata ca la carte, LIVE, zoomand inainte si aratandu-l pe post al cui e si ce scrie pe buretele sulitei lui. Pentru o clipa, adrenalina a sute de mii de telespectatori vampiri tresare de placuta uimire: alt sange, din presa, LIVE! Mmmm, ce trufanda!

Tanarul reporter balmajeste un “va rog sa ma iertati!...”, aproape busindu-l lacrimile. Multumita de bucatica de viata smulsa din acest tanar, caracatita media isi reia suptul din adevarata victima, cea despre care se facea transmitere, adica a proaspatului vaduv din care trebuie neaparat supta o vorba, o expresie, o explozie, ceva.

Din fericire, omul deja sparsese incercuirea “360 grade” si deja fugea, ca o stiuca cu lingurita inca infipta in ochi si gura, dar libera pentru ca firul unditei s-a rupt.

Linsajul media se amana pentru o data care va fi comunicata ulterior.

Suntem, intr-o majoritate strivitoare, o tara de zombi. Pe multi dintre noi ne-a muscat candva ceva de creier si ne-am transformat in hiene necrofage cu telecomanda in mana. Ca intr-un film horror, multi nu ne-am revenit. Dintr-un “all” de 21 de milioane, un 30 de puncte de audienta au pielea putrezita, cearcane negre in jurul ochilor, oasele la vedere si mormaie incontinuu: “braaaain... braaaain... braaaain...”

Mein Fuhrer nu te voi uita...

2010-06-23T10:06:00.000+03:00

... dar gura mea tre' sa manance si ea ceva!

Pe 23 aprilie 1945, cu o saptamana inainte de sinuciderea fuhrer-ului si cu doua inaintea terminarii razboiului in Europa, Goering ii trimitea sefului sau o telegrama incredibila. Ii cerea, nici mai mult, nici mai putin, decat numirea sa in functia de conducator al Germaniei, deoarece actualul conducator era inconjurat de catre armatele dusmane si nu mai avea nicio sansa de a continua lupta in Berlin. Ca sa nu lase nimic la voia intamplarii, Goering termina telegrama spunand ca daca nu primeste raspuns in 24 de ore, va considera tacerea ca pe un raspuns pozitiv la cererea sa.

Furios, Hitler l-a demis pe Goering din toate functiile pe care le detinea si a ordonat sa fie arestat de catre trupele SS, ceea ce s-a intamplat imediat. Tot Hitler si-a schimbat testamentul politic, eliminandu-l pe prietenul sau de-o viata, Hermann Goering, din toate paragrafele in care aparea. Martin Bormann a adaugat si ordinul de a-l impusca pe tradator, impreuna cu sotia si fiica sa, dar trupele SS n-au executat acest ordin.

Ceea ce s-a intamplat ulterior incepe sa devina hazliu: impreuna cu pretiosul prizonier, trupele SS, constiente ca este o chestiune de ore sau de zile pana ca trupele aliate sa ajunga la ele, acestea s-au mutat intr-o locuinta a lui Hermann Goering si au asteptat linistite sa fie contactate. Arestatul si arestatorii asteptau cuminti sa fie arestati.

Ulterior, Goering a incercat la procesul de la Nurnberg sa joace cartea dizidentei, insa gluma era prea sinistra ca sa tina.

De ce va povestesc toate acestea? Pentru simplu motiv ca istoria se repeta. Totul e sa ai ochi si lupa pentru asa ceva. Incercati sa micsorati cele povestite si sa le plasati intr-un ceaun de mamaliga.

Daca reusim sa-l vedem pe Basescu in rolul lui Hitler - lucru nu foarte greu avand in vedere ura primului fata de proprii adversari, incrancenarea lui in a accede la puterea absoluta, radicalismul sau social si multe altele - atunci ne va facea chiar placere sa impartim actualilor actori si celelalte roluri din sinistrul Reich.

Ca si atunci, au existat soricei care au simtit ca nava se scufunda. Pentru soricei, problema nu e complicata: te strecori asa cum te-ai strecurat si pana acum. Problema este a guzganilor uriasi, a tapirilor si bursucilor care sunt prea mari si care au apucat sa fie mult prea aproape de fuhrer ca sa fie ulterior iertati.

Unii dintre aceste lighioane supraponderale au uimitoarea initiativa de a-i vorbi fuhrerului direct, cerandu-le aprobarea sa paraseasca nava care, oricum se scufunda, de ce sa se scufunde si cu ei? Doar l-au ajutat pe fuhrer cand a fost nevoie, astfel incat acum, cand el se scufunda, n-ar avea ei oare dreptul sa fuga inainte de colaps? Doar exista viata si dupa colaps, nu-i asa?

Ei bine, din doua una: ori DDD i-a cerut voie lui Traian sa iasa din prietenia portocalie si sa devina "anti" printr-o mica arestare abuziva, ori ideea a venit de la un avocat de-al lui DDD care stie ca in Romania nu poti fi judecat de doua ori pentru acelasi lucru si a propus un proces prost inceput care se va termina printr-o achitare, pentru a face imposibil un al doilea proces, posibil corect, peste cativa ani.

Eu sincer cred in prima varianta si cred ca DDD si Traian s-au hahait si au scris impreuna acest scenariu al arestarii, al catusarii si al pseudo-dizidentei care va urma. O bula de oxigen geniala pentru industria DDD de netezirea ultimului neuron care mai palpita in mintea atat de multor consumatori.

Dan si Traian se despart chipurile, printr-o tradare a marelui, printr-o mahnire a micului, dar asa este in democratie, pentru ca nimeni nu este mai presus de lege, nu-i asa? Eh, fatalitate, ce sa-i faci? Mai trebuie sa stai si o zi cu catusele la maini, dar justitia e buna finalmente si nu imparte marinimoasa dreptatea doar la Camatari, nu, ea e buna si cu adevaratii eroi ai neamului romanesc, cum ar fi caruntul tanar de care facem astazi vorbire.

Nu ma credeti? Dintr-o astfel de arestare, JJ si-a tras patalama de parlamentar european. Atunci a fost o intamplare, dar de-aia se intampla lucrurile, ca sa intelegi ceva din ele si sa le pui in folosul personal.

Rugaciune de noapte

2010-06-15T01:09:00.000+03:00

Da Doamne pe lume
Pustie si spume
Da Doamne prostie
Boc sa se mentie!

Da, dragii mei, ma rog in ceas de noapte ca motiunea sa nu treaca! Ce-i asa de greu de inteles? Ma rog pentru Boc. Ma rog pentru tara mea, s-o prinda iar nenorocirea! Ma rog sa supravietuiasca Boc la un vot macar!

Hai ca-i foarte simplu de explicat: daca efortul opozitiei da roade acum, se estompeaza vina actualei puteri. Guvenul Boc ar deveni un martir, o victima a sindicalismului manipulat abil de opozitie. Daca Boc pica, pica si sansa noastra de a scapa definitiv de Basescu inaintea termenului.

Evident ca va fi bine, asa cum a gandit si Stauffenberg, ca va fi bine pentru Germania cand a pus o bomba sub masa lui Hitler. Poate ar fi fost bine, dar poate ar fi fost rau. Daca la 20 iulie 1944 Hitler ar fi murit, poate ar fi supravietuit nazismul. Poate pacea ar fi venit mai repede, dar poate pretul platit ar fi fost mai mare asa.

In definitiv, primul razboi mondial a fost continuat cu al doilea razboi mondial pentru simplu motiv ca victoria din primul nu a fost totala. Daca victoria anti-basescienilor ar veni prea repede, poate ca n-ar supravietui. De aceea vreau s-o mai aman putin, nu pentru ca sunt pervers si vreau sa-mi pedepsesc tara pentru propria perversitate, ci pentru a fi sigur ca nimeni nu va mai crede vreodata intr-un asemenea demers.

Basescu trebuie sa moara in propriul noroi, acolo unde l-a tarat si l-a rapus pe Iliescu, indoctrinand minti simple de tineri complexati sa creada ca el, Iliescu, este vinovat de tot ce li s-a intamplat rau lor, tinerilor, de cand s-au nascut. Basescu - nascator de ultrasi in politica - trebuie sa moara de mana unor ultrasi. Asa cum Hitler merita sa moare spanzurat de un lampadar de catre tribunalele populare, "Volksgerichtshof", pentru ca nu ar fi depus suficient efort pentru respingerea inamicului, asa si al nostru, ar merita sa fie suspendat din functia de presedinte la cererea grupului Blaga-Udrea-Berceanu si strivit apoi de un 82% popular intr-un referendum, asa, ca pe vremea lui Iliescu.

Dar pentru un asa spectacol avem nevoie astazi de un Boc scapat la milimetru de securea motiunii. Si de aceea ma rog incontinuu:

Da Doamne pe lume
Prostie cu spume
Si-un bou sa tradeze
Pe Boc sa-l pastreze!

Carol al 3-lea

2010-06-09T15:40:00.000+03:00

Nici n-am apucat sa-l botez bine ca deja i se pregateste ceva. Cum de unde stiu? Pai m-am uitat de dimineata la “Vremea” lui Busu. Cum care Busu? Ala de la Protv. Cum care protv? PRO TV, postul ala la care te uitai si nu pricepeai ce castigai, postul ala hipnotic de care de-abia acum cativa ani te-ai desprins, ca de tigara pe care ai fumat-o din liceu. Cum care tigara? Ai uitat c-ai fumat mai mult de un pachet pe zi timp de peste 10 ani?
Hai sa-ti improspatez memoria. Era o vreme cand toti uitaseram ca rai erau nu numai partidul comunist, ci si securitatea. Era o vreme cand securitatea nu mai raporta bancurile cu Nea Nicu, ba chiar le spunea ea. Era acea vreme cand Securitatea, mai isteata decat membrii de partid, se dadeau pe langa popor, se frecau literalmente de el in speranta canina ca vor mirosi a obisnuit si nu vor atrage atentia in ceea ce va urma.

Multora le-a reusit. Dupa ’90 nu mai vedeam decat rosu in fata ochilor, nu si albastru. Da, Iliescu era prea pregnant. Silentiosii sniperi cu ochii albastri taceau si invatau, colectau informatii si isi formulau o strategie.

Nu-i asa ca nici tu n-ai vazut-o venind? Nu-i asa ca n-ai vazut decat prea tarziu ca Basescu avea ochi albastri? Nu-i asa ca l-ai ales, ca si mine? Of, cat de naivi am fost!

Nu stiu tu cand ai facut-o, dar eu m-am trezit atunci cand i-a prostit pe comunisti si i-a chemat la putere in 2008. Atunci i-am vazut, in sfarsit, gradele de pe umar. Atunci s-a legat totul: Anvers-ul, FSN-ul, Petre Roman out, draga Stolo in, draga Stolo out, EBA, Boc, mogulii, Basarabia. Totul avea logica, totul se intregea.

Traian Basescu, acest adevarat Carol al 3-lea al Romaniei, era in sfarsit aproape de puterea absoluta. Numai ca timpul n-a mai avut rabdare cu el. La fel ca si in cazul celebrului sau predecesor intr-ale dictaturii, Carol al 3-lea i-a manevrat atat de bine pe toti si pe toate, incat a scapat din vedere contextul: lumea se prabusea in jurul sau.

Carol al 2-lea a fost maestru in dinamitarea oricarei miscari politice coerente, incurajand minciuna, delatiunea, intriga si folosind, in cele din urma, chiar si crima. Si-a asasinat oponentii pana la rangul de prim-ministru, dar si intreaga tara intre timp. A reusit sa duca de rapa toata armata, mesterind contracte cu tot felul de companii diferite, numai in scopul de a-si lua spaga de la toti, indiferent ca pustile erau de un fel, gloantele de alt fel si baionetele nu se potriveau cu pustile. Cum poate un rege sa ia spaga de la toti pe spinarea propriului popor putem afla cu durere citind istoria Romaniei. Cand, in sfarsit, Carol al 2-lea stapanea tot ce putea stapani, istoria a venit peste el si a micsorat Romania cu o treime. Nemaiputand face nimic, Carol al 2-lea si-a strans catrafusele intr-un tren si si-a parasit sereleul.

Cu simturile amortite de atata putere, crosetand la voturile de care are nevoie pentru a bloca “asasinarea” lui Boc al 4-lea, Carol al 3-lea a uitat sa faca ceea ce stia pe vremuri perfect: sa plece urechea la vorbele mistretului ce se uita cu ochiul sticlos la hipnoticul argintiu din sigla televiziunii nemogulare. Ar fi aflat astfel ca Busu, acest termometru harsait, din gura caruia aflii ce e in stomacul bizonului, ar fi aflat deci “ca nu se mai poate asa”.

Astazi de dimineata, nitam-nisam, dupa ce a citit cifrele de pe prompter, dupa ca ne-a spus cum sa ne imbracam maine, Busu s-a intristat. Ceilalti doi – pentru ca sunt doi, un baiat si o fata, care-l intreaba si el aspunde – l-au intrebat: “De ce esti trist, Busu?”. “Pentru ca asa nu se mai poate!”... raspunse el. “Mi s-au imbolnavit fetitele si a trebuit sa scot niste bani din buzunar pentru asta si nu vreau sa ma gandesc (a inchis ochii) ce trebuie sa fie in sufletul unuia care ar avea aceeasi problema, dar are salariu minim pe economie!” Au urmat multe secunde in care toti 3, Busu si cei doi, cautau ceva pe jos cu privirea. “Mda” ziceau ei pe rand, “Mda, nu se mai poate”.

"Les sanglots longs des violons de l'automne"

Eu nu ma uit zilnic la Busu, insa stiu ca el si tot ce se afla in jurul lui sunt un mare termometru infipt in rectul bizonului tele-lobotomizat si ca daca stii sa-l citesti sub lupa, afli temperatura animalului cu o precizie asa de fina incat poti paria pe ea. De ce? Pentru ca acest termometru argintiu traieste din anticiparea temperaturii animalului. El trebuie sa stie dinainte, sa nu cumva sa devina mai rece sau mai cald, pentru ca animalul, jenat,l l-ar scoate imediat din posterior. Adica ar apasa fatal pe alt canal la telecomanda.

In Busu veritas, Traiane! Dar nu, nu-ti mai zic asa, iti zic cum am inceput: Carol al 3-lea! Si stii de ce? Pentru ca vei fi abdicat si dupa tine va veni, fatal, un Antonescu.

Singuratatea non-alcoolicului de cursa lunga

2010-02-12T13:13:00.001+02:00

Plang. Mi-am impuscat o parte din prieteni. Imi e dor de ei, dar nu intr-atat incat sa regret ceea ce am facut. Am peste 40 de ani si nu-mi mai pot permite sa fiu naiv ca acum 20 de ani. Asta ar insemna sa nu fi invatat nimic din viata.

Am baut tot ce se putea bea, am fumat tot ce se putea fuma. Vine o vreme insa cand experimentul trebuie sa se incheie, cand trebuie sa tragi niste linii si niste concluzii. Cand cresti si te faci mare si te coci la cap si incepi sa intelegi de ce apune soarele si pe unde se pisa gaina.

Plang singur in tovarasia unei sticle de bere pentru ca o parte din dragii mei prieteni rad in alta parte. Nu mai stiu ce este in capul lor pentru ca le-am dat delete din toate lucrurile si programele care ne legau. Am incercat sa le spun ca mai bine ramaneam la aceeasi masa la care am fost impreuna de cand ne stim.

Imi amintesc cum vuia masa noastra de bucurie prin 2004 cand campionul nostru al momentului, El Chupacabra Mondial, Base-no-dossier-no-ships-no-garlic-breath il juganea live de viitor politic pe Adrian Nastase, prea plin de sinele sau ca sa poata intelege ce i se intampla.

Am dus-o asa ani intregi, inca naivi si increzatori in schimbare, crezand ca lucrurile au sa se rezolve de la sine, gata, nimic rau nu se mai poate intapla. Ce grava eroare! Repetan de fapt exact aceeasi eroare de la inceputul anilor 90, cand am trecut cu vederea prea repede faptul ca FSN a participat miseleste la alegeri! Ce vremuri! Ce vremuri cu bere in sticle de ulei! Ce preturi, ce haine, ce coafuri!...

Prin 2008 gluma s-a ingrosat si am inceput sa ne disputam serios. Deja aia mica era parlamentar european, deja aia blonda risipea cu nesimtire banii, ca la un caritas pe invers unde musai trebuie sa dai cel putin de 8 ori pretul cerut.

Pumnii, flegmele si injuraturile au inceput sa zboare prin 2009. Ei au continuat sa bea cucuta portocalie si pentru ca au fost mai multi, au invins. Acum unii dintre ei imi trimit mailuri vesele si superioare. Unii suntem greieri, altii suntem furnica, dar e in regula, vorba reclamei.

Si iata-ma in 2010, singur la masa mea, gandindu-ma ce bine ne-am fi distrat sa-l stim presedinte pe dobitocul de Geoana, cum ne-ar fi spus el si nevasta-sa si Hrebe ca i-a ajutat flacara violeta sa castige si cum l-ar fi furat ei pe Aliodor Manolea de la PDL si cum l-ar fi convins ei sa puna pozitronii si cuarcii in slujba stindardului socialist.

Am fi ras bine de tot, pentru ca premier ar fi fost Klaus Johannis si guvernul lui ar fi deschis dulapul finantelor romanesti si am fi vazut si noi grozavie de schelete! Leul ar fi fost cu adevarat puternic, nu doar asa “jmecherit din poignet” de acest Houdini al finantelor, pe numele lui de roman Mugur Isarescu. Oare ce functie in guvern ar fi avut sus-numitul domn daca nu castigau “noaptea si ceata portocalie”?

Presedintele papagal era exact ce ne trebuia: exact omul care putea incasa toate bobarnacele noastre, care ar fi erodat pana la rupere prafuitul PSD. Ar fi fost o victorie dubla. Mai intai, PSD-ul s-ar fi transformat in partid de senili incapabili sa se adune logic intr-o propozitie neezoterica. Ar fi fost ras de pe fata pamantului in doar 2-3 ani. Apoi ficatul lui Base ar fi explodat de ciuda si tumoarea portocalie s-ar fi scurs la canal cum s-au scurs portocalele din burta Evangheliei in anii 70 cand a fost esuata de armatorul sau pe coastele micii localitati denumite Costinesti. Pentru ca in lipsa carmaciului, portocala nu este deloc mecanica. Este goala, plina doar de ifose, penali si de prosti. PDL-ul nici macar nu are un Ponta sau un Diaconescu. Au, in schimb, zeci de mutatii ale lui Vanghelie.

Cu Geoana presedinte am fi avut un claun de batjocorit si doua partide imbecile ar fi disparul de pe firmament. Guvernul ar fi devenit o institutie solida in care Europa ar fi capatat din ce in ce mai multa incredere. E-adevarta, liberalii s-ar fi umflat nejustificat de mult, insa asta n-ar fi fost un dezastru.

Dar nu! N-a fost sa fie! La masa la care mi-am baut tineretile, dar la care mi-am slefuit visele, sunt numai eu si sticla mea de bere fara alcool. Prietenii mei se aburesc in continuare cu cocktailuri oranj, prin baruri fine si orase cosmopolite. Si lupta impotriva comunistilor care i-au adus pe mineri la Bucuresti! Unde esti, Nene Iancule, sa ne vezi?

Pentru prietenii pe care mi i-ai luat nu te voi ierta niciodata, Traiane!

Puterea de a nu fi imbecil

2010-01-27T15:58:00.001+02:00

Pe 6 decembrie 2009 naivii din Romania s-au alaturat imbecililor din Romania si au reales in functie un presedinte care va fi mai tarziu unul dintre cei mai nefasti presedinti ai tarii. Pe scara maleficitatii, actualul presedinte va fi asezat peste Iliescu, in apropierea lui Ceausescu si nu putini vor fi cei care vor dori sa-l vada chiar dincolo de acesta din urma.
Orice vor spune oamenii peste 14 ani – caci este foarte posibil ca mandatele prezidentiale sa fie usor lungite si inmultite – Traian Basescu a castigat corect alegerile. Damboviteano-corect – mai bine spus - caci “sistemul lor a functionat mai bine decat sistemul nostru”, cum sublim a scapat-o domnul Ponta la doua zile dupa afisarea rezultatelor.
Reinscaunarea guvernului arcuit (adica dotat cu arc de ceasornic, reincarcabil deci, care poate ticai ca la inceput) este doar primul pas pentru care Traian Basescu va fi ulterior cunoscut ca Micul Fuhrer al Micului Reich cu capitala in Micul Paris. Totul va fi mic: cheltuielile, programul de lucru, puterea de intelegere, bugetul, vina, pedepsele etc. etc.
Toate acestea vor fi pentru ca nu a existat capacitatea de anticipare. Nimeni nu a inteles ca, desi in turul doi nu erau decat doi candidati la presedentie, trebuia ales altceva decat Geoana sau Basescu! Am sa ma explic imediat.
In 1939, Polonia era atacata miseleste de catre Germania si in scurt timp si de catre URSS. Avea Polonia de ales? Avea! A ales sa moara pe campul de lupta pentru a putea supravietui ulterior. Astazi Polonia re-exista ca tara, respectata si de Germania si de Rusia. Desi ucisa si rasa de pe fata pamantului atunci, Polonia traieste azi.
Tot in 1939, URSS pretinde Finlandei anumite teritorii. Finlanda incearca sa negocieze, dar cu Stalin nu se poate negocia. Evident, URSS ataca Finlanda. Avea Finlanda de ales? Avea! Putea sa plece capul, dar a ales sa moara in lupta. Dupa 3 luni de razboi, o tara cu numai 32 de tancuri si 100 de avioane, dar cu o vointa inca neegalata in istorie decat de polonezi, dupa ce pierde 20% din efectivele armatei sale, renegociaza si accepta toate pretentiile URSS. Ramane insa o tara independenta.
In 1940, URSS pretinde Romaniei Basarabia, cu aceeasi nesimtire cu care pretinsese teritorii si Finlandei. Romania alege insa sa nu lupte. Alege sa traiasca in prezent si sa moara in viitor, ucigand idealul care face un popor dintr-o populatie.
La numai cativa ani in viitor, alegerea proasta incepe sa aiba repercusiuni. Si Romania si Finlanda se alaturasera axei in atacul asupra URSS. Numai ca Finlanda nu iese din granitele sale, pe cand Romania, complexata ca nu luptase cand a trebuit, merge cu Germania pana la Stalingrad. Finlanda se reface dupa pierderile uriase suferite in razboiul sau, Romania abia incepe sa plateasca cu sange. Fata de 25 000 finlandezi morti in cele 3 luni din iarna ‘39-‘40, Romania pierde 100 000 de oameni numai la Stalingrad, un oras pe care majoritatea romanilor nu-l pot gasi pe harta.
Finlanda renegociaza cu URSS si da inapoi tot ce luase cu ajutorul Germaniei plus un tribut urias, dar ramane neocupata! Romania nu mai poate face nimic si suporta cu varf si indesat greselile initiale. Finalmente, pretul platit de Romania a fost infinit mai mare. Astazi Finlanda are unul dintre cele mai mari venituri pe cap de locuitor din Europa, iar Romania unul dintre cele mai mici. Iata cum se rostogoleste bulgarele greselilor din trecut!
Si acum sa ne intoarcem la votul din 2009. Mai presus de Mircea Geoana si de Traian Basescu este Romania. Sau ar fi trebuit sa fie pentru cei ce se simt popor romanesc. Pentru Romania trebuia votat in acea zi de 6 decembrie. Nu pentru dobitocul de Mircea Geoana si nici pentru nemernicul de Traian Basescu.
Votul corect era cel impotriva nemernicului. Cu scarba, alaturi de dobitoc, impotriva nemernicului. Cine a votat speriat de spectrul lui Ion Iliescu care suge sangele poporului si aduce comunismul inapoi este ori naiv, ori imbecil! Pe naivi ii iert.
Da, o tara condusa de dobitocul de Mircea Geoana si ezoterica sa sotie era o tara mult mai buna pentru noi cei muritori si platitori de taxe. Da, prefer oricand prostul ticalosului. Prostul e benign, ticalosul e malign. Prostului ii e fica si de o culoare mistica, ticalosului nici de legile internationale.
In 1940 ar fi trebuit sa ne luptam. Sa murim pentru Basarabia sub tancurile sovietice si sa murim pentru Ardeal sub carutele hortyste (da, nu aveau tancuri).

A sti muri ca om pentru a supravietui ca stat, iata ceva care inca ne lipseste, desi avem poezii despre sacrificiul de sine. In termeni infinit mai blanzi, trebuia sa murim de sila votandu-l pe dobitocul de Geoana pentru a nu muri de rusine peste aproximativ 10 ani.

De pe facebook-ul meu - 3 dec 2009

2009-12-04T00:37:00.000+02:00

Ada-Maria Ichim

Iar m-ai sters Koluk? Si de ce te dezamagesc? Pentru ca am consistenta in actiuni: sunt, am fost si voi fi ANTI-COMUNISTA? ANTI-JEG! ANTI-HOTI! si mai ales ANTI-SECURISTI. Ma intreb cine avea grade la tine in familie de accepti comunismul cu asa usurinta.

HOTI - hoti de bani, hoti de vise, hoti de idealuri, hoti de capital politic. Niste jeguri care ataca sub centura cu minciuni sfruntate.

Sa-ti traiasca, Koluk, sper ca acum te-am dezamagit complet! Caci nu stiu ce m-as facea daca cineva ca tine m-ar aprecia!

Brrr! Cineva care are o parere buna despre Geoana are o parere buna si despre mine! Eu cu Geoana in aceeasi oala a aprecierii lui Koluk.

The beauty is in the eye of the beholder, and so is the ugliness.... See More

Sper sa te dezamagesc in continuare cu rectitudinea mea morala, cu alegerea mea ANTI-COMUNISTA, Pro-Timisoara, Pro-Piata Universitatii, Pro-Basescu.

Ada-Maria Ichim

2 hours ago · Delete

Viata e greu

2009-11-28T19:31:00.001+02:00

Pentru Leo, pentru Serban, pentru Raluca, pentru Niculae, pentru Luciana si Valentin, pentru Ada si Dragos, de la KoluK, cu drag, fara numar!

http://www.youtube.com/watch?v=mXe4f0dExRM

Cui ii pasa de parerea mea?

2009-11-27T02:10:00.000+02:00

Salutare tuturor! Cosmin, un proaspat prieten ma intreba intr-un mail daca e bine sau nu sa-si invinga repulsia de a-l vota pe Geoana. I-am raspuns cu urmatoarele, lui si celorlalti din cercul noastru de discutii:

Cosmin a pus o intrebare legitima: e cam cu greata votul acesta. Dar parca am ma...i fost nevoiti acum 9 ani sa o facem, nu? Si atunci am avut probleme, dar l-am votat pe Iliescu impotriva lui Vadim. De ce am mai avea acum? In locul lui Iliescu este Geoana, un salt inainte totusi. In locul lui Vadim este Traian Basescu, un salt calitativ evident. Daca e s-o luam doar in modul, avem candidati mult mai capabili decat acum noua ani, deci democratia se afla intr-un real progres. Problemele apar atunci cand incepi sa judeci mai in profunzime, cum foarte lucid o face Valentin (voteaza cu basescu, pentru o posibila resetare prin explozie a sistemului). Voi incerca in cele ce urmeaza sa o fac si eu, my way.

Mi-am pus intrebarea: sa il votez pe cel care a spus "20 000 de euro bani cash pentru fiecare roman intors in tara" sau pe cel care a spus "va propun ca o data la 3 luni sa ne vedem aici, in piata Universitatii"? Sa il votez pe cel ce nu-si da afara soacra sau pe cel care-si planteaza fiica in parlamentul european? Mi-am pus tot felul de astfel de intrebari similare si am observat ca la primul nivel ambii candidati sunt la fel de buni sau la fel de nepotriviti cu valorile mele. Totusi, la nivelul nuantelor observ ca ceea ce afirma Geoana sunt “forestgumpisme”, fata de Basescu, care suiera “JR-isme”. Practic Geoana latra, iar Basescu musca. Geoana iti da cu bata in cap, iar Basescu iti da tot la cap, dar cu glont de vidia si dintr-o pusca cu luneta. De Geoana nu mi-e frica, dar de Basescu imi e. Geoana e benign, Basescu e malign.

Mai tineti minte? Vadim a luat tot 20% cat avea el de la ultrasii lui din Turul 1. Nimeni nu a votat cu el din cei ce pierdusera in T1. Totul s-a dus, cu greata sau cu lamaie, in urna lui Iliescu. De data aceasta multi se vor duce totusi in urna lui Basescu. Da, vor fi oameni care au votat cu Vadim, cu Crin sau cu Gigi care vor vota in T2 cu Basescu. Dar nu cred ca ei vor fi majoritatea. Se va intampla exact ca in anul 2000: Geoana va culege celelalte voturi si va castiga greu, dar va castiga. Dar nu despre asta intreba Cosmin.

Cosmin avea o problema morala: cum sa votez cu cei impotriva carora lupt, impotriva carora am ales sa ma implic cat de cat in politica? Cum sa imi neg optiunea initiala? Pai, Cosmin, greseala e in alta parte si iata unde: a-l vota pe Geoana NU INSEAMNA A-L VOTA PE ILIESCU, PE VANGHELIE SAU PE HREBENCIUC! Aici e greseala ca si tu si foarte multi altii inca amestecati prea tare alegerile prezidentiale cu alegerile parlamentare! Ceea ce ar cam trebui sa inceteze, pentru ca este ingrijorator de antidemocratic. Da, stiu: asa a fost mereu in Romania! Dar de aceea ne-am intalnit in seara aceea la motoare sa discutam despre Johannis! Eu cred ca atunci toti speram realmente sa descoperim un pic de piatra filozofala care ar fi capabila sa schimbe raul politic in "normal politic" macar, daca nu in "bine politic".

Raul e in noi! Calcam fara sa vrem democratia in picioare pentru ca ea, saraca, e prea lipsita de vlaga sa mai spuna ceva si aproape nu se mai poate ridica de pe caldaram. Haideti sa incetam sa mai punem semnul egalitatii intre presedinte si putere executiva cum gresit ne-au obisnuit toti presedintii romani de pana acum. Haideti sa numim un om ca presedinte si sa-l amendam de fiecare data cand favorizeaza un partid. Haideti sa luptam sa asezam pe tronul Romaniei democratia si s-o aparam pe ea mai intai si abia apoi persoanele politice. Haideti sa votam nu un partid, ci un om.

Daca inca aveti probleme in a-l vota pe prostanacul de Geoana, am sa va spun ce inseamna a-l vota pe Basescu. El a dat o lovitura traumatizanta democratiei romanesti: a incitat 75-85 % din romani sa isi "simplifice" democratia, nespunandu-le ca atunci cand doua camere parlamentare se cearta intre ele, democratia TRIUMFA! Cel mai bun lucru care se poate intampla intr-o democratie este ca unii in parlament SA SE CERTE! Faptul ca ei se cearta acolo, si nu in strada, este echivalent cu faptul ca doua state, in loc sa se lupte in razboi, isi sublimeaza testosteronul in exces intr-o arena olimpica, trimitandu-si sportivii sa se bata pentru o medalie si un imn cantat. Cearta in parlament, cearta intre doua camere ale parlamentului, cearta dintre guvern si parlament este ESENTA democratiei, este mecanismul care macina minciuna si face sa triumfe prin argumente adevarul. Ceea ce e bun pentru toti rezista oricaror certuri din orice parlement, pe cand ceea ce este bun numai pentru unii nu poate rezista acolo decat un timp limitat. Fraierindu-si cetatenii sa dizolve o camera, Basescu utilizeaza acelasi siretlic prin care Adolf Hitler si-a construit incet-incet, puterea (incendierea Reichstagului, urmat de http://en.wikipedia.org/wiki/Reichstag_Fire_Decree). Nu spun ca Traian Basescu vrea sa ne arunce intr-un haos de ura cum a facut-o Adolf, dar ma sperie destul de tare asemanarea.

Daca imi pun intrebarea: “care dintre cei doi candidati din T2 este mai bun pentru tara?”, cred ca voi raspunde asa: “amandoi sunt la fel de prosti, cu un minus la Basescu, pentru ca el a fost 5 ani presedinte si nu prea am simtit mari realizari lui datorate. Daca imi pun intrebarea: “care dintre cei doi candidati in T2 poate fi mai rau pentru tara?” imi dau raspunsul imediat: Basescu. Da, el este mult mai destept decat prostanacul de Geoana si mult mai incrancenat. Cand ma gandesc cum s-a folosit de legea pregatita pentru Adrian Nastase, aceea ca presedintele sa numeasca prim-ministrul, cum poate el singur tine piept unei majoritati evidente din parlament, mi se face pielea de gaina.

Acestea fiind spuse, ma duc la vot fara nici o problema de constiinta.

Cea mai distractiva reclama din lume

2009-11-17T08:44:00.000+02:00

In sfarsit, am gasit-o! A aparut pe youtube si are doar 2000 de vizionari. Dar are sa aiba mult mai multe. Enjoy!

http://www.youtube.com/watch?v=7BtpJ4ek0z4

A! Si, evident, putina politica. Celor care cred ca "capitanul" ne poate salva: salvarea noastra nu are culoare, chiar daca portocaliul e o culoare foarte simpatica.

Tara lui

2009-11-05T04:16:00.001+02:00

Sunt pregatit: pot cina in iad, asa cum imi propunea spartanul din “300”. Pot cina chiar si de pe 22 noiembrie, nu trebuie sa astept 6 decembrie. Cum va spuneam: sunt mai pregatit ca niciodata sa mor ranit din dragoste de normalitate.

Ma uit la ultrasii lui Basescu: multi fumeaza tigara de la tigara, ca el. Ceilalti sunt tacuti si incordati, ca un pistol cu siguranta scoasa, gata sa traga foc cu foc sau foc in rafala. E interesanta isteria lor. Ma intreb ce ii mana in lupta. Ce-i face sa fie portocalii pana la moarte.

Imi place sa stau cu ei de vorba si sa-i provoc la un discurs. Cand l-am intrebat pe unul dintre ei ce cauta Elena Basescu in parlamentul european, mi-a replicat agresiv: “Da’ Vadim si Becali ce cauta acolo?” Ca si cum daca cei doi netoti care ne scapa tara de hoti ar valida “liber la nesimtire” la delegari in capitala belgiana. Pai daca-i asa, n-am nimic impotriva! Asa cum ma bucur nespus ca hotii din 311 au plecat toti la Roma si la Paris si ca acuma pot sa-mi uit si portofelul pe scaunul din autobuz ca nu mi-l fura nimeni, tot asa ma pot bucura si cu trimiterea “nasoilor” in parlamentul uniunii europene. Numai sa fim constienti de ceea ce facem. Un alt semi-ultras al lui TB imi spunea zambitor: “Si ce? Daca ar fi vorba de fiica-mea, as face la fel. As baga-o acolo! Mi se pare nomral s-o ajut ca de-aia e fiica-mea!”

Tare, nu? Ce logica de satra! Dar, cum spuneam, sunt gata sa imi iau gustarea in iad. Sunt pregatit sa-l am pe TB presedinte inca o tura. Ce, bunicu nu l-a avut pe cap pe maresalul Antonescu? Si a supravietuit, vesel si haios pana in ultima zi a vietii lui. Dar daca tot accept mioritic iadul, macar ma uit pe furis la dracusori. Si la ce spun ei pe gurita, caci, dupa cum bine stim, gura pacatosului adevar graieste. Astfel, mi se pare fabulos cum spartanii portocalii ma trateaza drept “comunist” pentru simplul fapt ca nu votez cu Basescu. Adica ei, care au acceptat alianta PSD-PDL de impartire a Romaniei pana la ultimul hectar deconcentrat, nu simt nimic rusinos in asta, dar eu, care ma bucur de alianta ad-hoc din parlament care il propune pe Johannis premier, eu sunt un comunist nemernic! Ei sunt curati ca lacrima, eu sunt vandut comunistilor.

Tare, nu? Hai sa va mai spun una: cica in spatele lui Johannis ar sta Hrebenciuc! Incredibil, nu-i asa? Adica portocalii cred ca tot ce-i premier e ca Boc: e prevazut cu sfori si tace si face ce i se ordona! Iar eu sunt intelectual prostituat, ca am tinut cu Basescu, dar acum m-am dat cu comunistii!Adica ei, care au sedus si apoi abandonat toate formatiunile politice, rand pe rand, ei sunt mari strategi ai tarii, nu manipulatori.

Tare, nu? Mai tineti minte “solutia imorala”? ce haioase amintiri! Adica cum, ma, imorala? Adica eu de ce sunt comunist si portocalii nu sunt niciodata? Adica ei s-au unit cu partidul lui Vioculescu, apoi cu partidul lui Patriciu, apoi cu partidul lui Iliescu si tot eu sunt comunist imputit? Tare, nu?

Cand le bat obrazul portocaliilor cu privire la nesimtirea asta cu referendumul, ei tipa ca din gura de sarpe: “Ce vrei? Are voie!!!” Pai ce, ma, am spus eu ca nu are voie? Am spus ca-i nesimtit, ca isi face campanie electorala folosindu-se de prerogativul prezidential de a organiza referendumuri. Niciun portocaliu nu vrea sa vada ca referendumul asta nu duce nicaieri, decat la incercarea disperata sa iasa TB din turul 1, ca in turul 2 e mult mai dificil. “E legal? Atunci are voie!” Pai nu de voie vorbesc eu, dragii mei. Eu vorbesc de dreptate, de corectitudine, de coloane vertebrale, de chestii d’astea marunte.

Da! Are voie! Are dreptul s-o faca! Doar ca e ca si cum ti-ai recupera TVA-ul de pe facturi de tampoane cand firma ta face calculatoare. Inainte sa zica Basescu de referendum, nu spunea nimeni despre el. Dupa ce a zis tatucul, gata, toata lumea a inceput in cor: „Murim, luptam, referendumul aparam!”

Bine, ma, aparati-l! Dar voi aratati mai mult a garzi maoiste, cu carticica dreptatii portocalii in mana, nu eu! Eu incerc sa gasesc o solutie, alta decat cea din 2004! Da, in 2004 am fost si eu ultras ca si voi si eram disperat ca: “Maaama, iese Adrian Nastase si ne intoarcem la comunism!”. Uite ca a iesit Basescu si a facut el guvern cu partidul lui Adrian Nastase, optand, ca de fiecare data in viata sa, pentru o solutie imorala.

Incepe sa fie un sablon repetitiv solutia asta imorala! Cum stersul este englezesc, cum intorsura este ca la Ploiesti, tot asa solutia calcatoare de principii pare sa fie patent portocaliu.

Stau pe margine si analizez care sunt valorile ultras portocalii. Incerc sa vad pentru ce sunt ei gata sa moara in lupta. Si observ, paradoxal, ca o mare parte din electoratul TB este fostul electorat al lui Iliescu! Sunt acei oameni fini care nu pot concepe altfel lumea decat cu conducatori. Napoleoni sau Ceausesti, nu conteaza, unul sa fie sa-l stim si noi ca doi sunt prea multi si se oboseste neuronul.

Daca lucrurile stau asa, imi pot sorbi cafeaua linistit: cu toata pleiada de ostasi credinciosi, cu Blaga, cu Udrea, cu Boc, cu Ridzi, cu Elena Basescu si cu Traian Ungureanu, cu toate panzele portocalii intinse in vant sa impinga inainte muribunda “Biruinta”, Traian spartanul nu are suficienta putere sa ne tarasca in iad.

Vom ramane pe pamant cu dobitocii nostri benigni.

„Crinuiti le-om duce toate, de-or fi geoane, de-or fi altii noi…”

(desen de Ovidiu Stanciu)

Mega-fotbal si giga-distractie

2009-10-22T14:49:00.002+03:00

Daca spectacolul politic ar fi unul de fotbal, ne-am distra pe cinste!

Imaginati-va cum ar juca echipa lui TB: dupa golul primit dintr-o pasa lunga de la liberal, preluata de socialist si strecurata incredibil cu ajutorul ungurului si a sireturilor celorlalte minoritati, TB simte in ceafa rasuflarea rece a nealegerii. Inca mai are goluri din meciul tur, in 2004. Dar nu mai are puterea sa dea gol, asa ca joaca la obstructie. Daca cele doua varfuri, liberalul sau socialistul, mai scapa pe laterale, e mancat: pierde la golaveraj!

Portocalii lui sunt obositi si ineficienti. El este singurul care mai poate sa lupte. Dar gol, clar, nu mai are cum sa bage, asa ca singura sansa este sa dea la gioale.

Si iata-l ca reuseste sa lupte admirabil in aclamatiile fanilor: Liberalul si socialistul combina la mijlocul terenului, fac un nemtesc 1-2-1-2 perfect executat, dar TB intervine printr-o alunecare dura si ii culca la pamant pe amandoi. Cum a reusit? Simplu, nerespectand regulile jocului.

Liberalul si socialistul se tavalesc faultati pe jos. Dar nu se da fault. Stadionul e un vulcan. Nimeni nu mai poate sta pe scaun. Toata lumea urla si huiduie. TB zambeste perfect: asta si vrea. El nu poate juca in fata unui stadion indiferent. El are nevoie de spectacol ca sa dea spectacol.

Nu mai sunt multe zile si se va desemna campionul. Pana atunci, lupta e ascutita. Deja nu se mai mira nimeni de flegmele care zboara de la o echipa la alta. TB le aude suieratul prin aer si se bucura: a schimbat regulile in asa hal, incat isteria deja e confundata cu normalitatea. Vuietul stadionului este pohta ce-a pohtit. Se hraneste din haos, traieste pentru haos si este gata sa faca orice pentru ca sa aiba haos mereu.

Drama este ca nimeni nu se prinde ca spectacolul asta este fix ceea ce nu ne trebuie. Daca ar fi fost un meci de duminica, okay, ne uitam toti la el si reluam lucrul luni. Daca ar fi fost un film, okay, ne uitam o ora si jumatate la el, ne hahaiam si ne duceam a doua zi la lucru. Numai ca meciul asta tine de 5 ani!

De 5 ani lungi TB da circ si nimic altceva romanilor, si asa destul de lenesi din fire! De 5 ani nimeni de la stat nu mai munceste cu adevarat, ci doar simuleaza sau cel mult lucreaza in ralenti. Nu se construiesc blocuri, autostrazi, spitale sau fabrici. Nu se face agricultura, nu se produce carbune, nu se produce mobila si nu se fabrica otel. Nu prea face nimeni nimic. Singurii care mai fac ceva sunt cei din middle class, care daca ar sta sa se uite la acest infinit “Tanar si nelinistit” politic, ar sta pe banii lor.

Cat ne costa spectacolul asta – palpitant, de altfel – care blocheaza aproape orice alta activitate a statului? Pai e simplu de calculat: GDP-ul per capita in Romania e undeva la $9300 pe an. Adica frecand-o romaneste la cald si la rece, reusim sa producem banii astia, fiecare dintre noi, pe an. Suna bine, nu? Adica ne ducem la circ in fiecare zi si chiar mai reusim sa facem si un ban intre pauze. Ce iuzie tembela traim!

Daca am refuza circul fara paine al lui TB, am reusi sa producem nu $9300 pe an pe cap de locuitor, ci $35000, cum e cazul Spaniei, o tara nu foarte bogata din Europa de dinainte de marire.

Distractia noastra costa per cap de locuitor 35 000 minus 9 300. Adica 24 700 de dolari pe cap de vita hahaita. Adica 67 de dolari pe zi. Fiind ceea ce suntem in loc de ceea ce am putea fi, platim zilnic 67 de dolari pe zi. Tare, nu?

Meciul asta de dat la gioale, de hahaieli si de scuipati ne costa pe fiecare dintre noi 67 de dolari pe zi, de la primul nou-nascut pana la ultimul muribund. 67 de dolari pe zi dam fiecare dintre noi ca sa fim “romani de cacat” – cum adesea spunem noi despre noi – in loc sa fim altceva, de exemplu simpli spanioli.

Multumim pe aceasta cale celui ce a inventat acest joc si care ne tine in loc doar pentru a ne da de sus, la toti, ceva.

(desen de Ovidiu Stanciu)

La moartea unei papusi de lemn

2009-10-15T17:50:00.005+03:00

Nu mai vazusem demult atata lumina in ochii premierului. Spun premier pentru ca in acea clipa a zilei de 13 octombrie 2009, cand a luat pentru ultima data cuvantul in parlament, domnul Boc inca era premier. Stia ca nu mai are mult de trait in insuportabila postura in care se afla fara voia lui de 10 luni. Simtea ca sforile care il controlau zvacneau nervos si incoerent, prevestind un colaps eliberator.

Relaxat ca orice maur care si-a facut datoria, Emil Boc si-a gasit ceva curaj sa mai atace o moara de vant. Cu mica-i sabie facuta din vorbe de carton incepu a impunge panzele de paianjen de pe peretii cojiti ale unei biete mori de vant pe usa careia parca scria “pensii”.

Scanteile din ochii lui nu erau acelea ale copilului care-si pedepseste jucaria pentru ca l-a lovit. Lumina venea din alta parte, din acea vreme in care Emil Boc era dus de o coloana oficiala dintr-un oras in altul. In acea zi de vara, Emil Boc a avut puterea sa lupte cu supra-eul si sa opreasca pe dreapta ditamai coloana oficiala pentru o clipa de reconciliere cu propriul sine. Emil lua coasa unui taran, inchise ochii si secera iarba cu pofta.

Cu fiecare fir verde taiat, Emil Boc visa ca taie un alt fir nevazut. Cu fiecare miscare de coasa, Emil Boc spera ca macar sa subrezeasca acele fire de care nu poate scapa, fire care il legau bolnavicios de o teribila vointa exterioara.

Da, nu mai vazusem acea lumina eliberatoare in ochii premierului de pe vremea cand, satul de tot ce i se intampla, a oprit la propriu ceea ce i se intampla si pentru o clipa s-a opus pasiv inopozabilului. Cosind. Pentru o clipa nici zeul nu l-a putut opri sa fie el insusi: un om care iubeste viata simpla, care nu se poate stapani in a strange de cu vara pentru la iarna.

Nu am crezut niciodata in mitul soldatului care ramane in ariergarda, pentru a intarzia sinucigas inamicul, in timp ce camarazii lui castiga timp si se retrag. Dupa ce am vazut acea liniste mioritica in ochii lui Boc, va jur, am inceput din nou sa cred. Uitati-va atenti in ochii lui Boc: i-a spus mioarei ce sa-i puna la cap si aseapta linistit sa se termine totul. Cred ca nici nu-i mai pasa daca sforarul se realege sau nu. Cred ca abia asteapta sa creasca iarba din nou pe dealul Feleacului.

(desen de Ovidiu Stanciu)

Un guvern pentru Iohannis

2009-10-14T14:04:00.001+03:00

Haideti sa incetam sa ne vaicarim ca nu se poate nimic in Romania! Haideti sa incetam sa-l punem pe "NU" in fata! Haideti sa nu mai deschidem gura decat daca avem ceva POZITIV de spus! Haideti sa nu mai fim negativisti ci doar pozitivi!
Pe scurt: haideti sa-l ajutam pe Iohannis sa-si faca guvenul! E si guvernul nostru, da? Haideti sa ne dam cu parerea si sa scoatem din noi tot ceea ce este mai bun! Haideti sa fim de-acum incolo constructivi si niciodata distructivi. Haideti sa ne reinventam dupa 20 de ani ca cetateni politic activi care au invatat sa taca atunci cand nu au nimic de spus si care graiesc cu parcimonie. Nu v-ati saturat pana peste cap de comentatori caragialesti care nu pot face politica decat negativa si doar cu halba in mana?

Iata ce va propun: haideti sa descoperim oameni pentru un viitor guvern. Eu am cateva idei interesante:

sanatate: campion absolut, Arafat, creatorul SMURD-ului. Cred ca este iubit de orice om inteligent din Romania.

finante: haideti sa-l rugam pe domnul Mugur Isarescu sa ne dea o solutie. Eu l-as asculta cu ochii inchisi. Voi?

Ministerul muncii: am o propunere soc: Ion Iliescu! Da, stiu, se rasucesc in mormant mortii din '89! Dar ganditi-va ce sansa ii oferim domnului Ion Iliescu: aceea de a face ceva BUN pentru tara sa! Visez? Oare? Ganditi-va ce sansa de prietenie intre clase sociale rivale! Ideea are potential! Dar, va rog, daca e prea stupida, amendati-o !

Educatie: Emil Constantinescu. Merita aceasta unica sansa? Eu cred ca da! Eu cred ca ne putem reinventa ca popor care stie in momente critice sa ierte! si ce frumos ar fi ca in momente de criza sa vina sa ajute si fostii presedinti!

Nu stiu ce minister sa-i potrivesc doamnei Alina Mungiu Pippidi. As vrea sa o recompensez pentru rectitudinea de a fi singura membra PDL care s-a impotrivit nesimtirii promovarii Elenei Basescu. Eu cred ca dansa merita mult pentru acest lucru. (ca sa nu mai vorbim ce celebrul articol “la moartea unui clovn” care este o bijuterie jurnalistica)

Hai! voi ce propuneti? Va ascult! Orice, numai sa fie inteligent! Asta inseamna sa facem politica! Sa construim! Hai, hai, ca nu e greu! Dezmortiti-va creierele netezite de prea mult stat pe bara!

Multumesc mult!

Continuam!

2009-10-13T16:45:00.007+03:00

(Klaus Iohannis nu uita, Romania chiar te vrea! - partea a 4-a)

Dragi prieteni!
Pe 2 octombrie domnul Klaus Iohannis mi-a scris o scrisoare! Va marturisesc ca e grozav sa iti scrie cineva atat de important. E valorizant, e reconfortant si mai presus de toate e validant!

Vreau sa va asigur pe toti cei care m-ati ajutat sa strangem semnaturi ca daca nu erati voi, eu n-as fi primit scrisoarea de mai sus. Stiu foarte bine ca va datorez momentul de satisfactie. De fapt, stiati ca voi stii asta, pentru ca v-am marturisit intr-un post anterior ca inca de la prima semnatura colectata – cea a Catalinei - m-am simtit mai responsabil si dator.

Si pentru ca vorbim de nemti, haideti sa trecem la subiect: pe scurt, dansul mi-a multumit pentru efort. Mi-a spus ca doreste sa ramana alaturi de sibieni, ceea ce oarecum m-a intristat. Dar a incheiat cam asa: “Rămânem cu speranţa în mai bine şi urmează să vedem încotro se vor îndrepta acţiunile şi deciziile actualei clase politice şi a viitorului preşedinte.”

Am stat si m-am gandit: ce trebuie sa fac? Si i-am raspuns cam asa:

“Stimate Domn,

Sunt absolut onorat de scrisoarea dumneavoastra si de cuvintele pe care mi le-ati adresat. Va marturisesc ca sunt chiar emotionat: nu cred sa mai prind curand ziua in care un primar faimos al unui oras faimos sa mi se adreseze direct, nominal.
[…]

Tara cam arde. Vremurile sunt cam grele. Nu cred ca este tocmai momentul ca fortele binelui sa joace cartea modestiei.

Desigur, voi respecta dorinta dumneavoastra de a ramane primar in orasul natal, alaturi de oamenii care va iubesc. Sibian insa de-as fi, v-as ruga sa nu stati deoparte. V-as ruga sa incercati sa mergeti la Bucuresti si sa faceti ceva greu de facut, nu sa ramaneti oarecum linistit in acel Sibiu sigur pentru dumneavoastra. Siguranta dumneavoastra de acolo e fragila: ea poate fi surpata oricand de un tzunami venit dintr-un Bucuresti din ce in ce mai convulsionat, mai exploziv, cutremurabil din temelii de nenorocita de clasa politica pe care o avem.
[…]”

Politica se pare ca este de partea mea: astazi guvernul Boc a cazut printr-o motiune de cenzura, iar initiatorii acestei motiuni l-au propus pe Klaus Iohannis ca prim ministru!

Sa fie oare semnaturile pe care le-ati strans voi cauza propunerii liberale? Mie imi place sa cred ca da! Asa ca va propun: haideti sa continuam!

Haidesti sa strangem in continuare semnaturi pentru a-l invita pe domnul Klaus Iohannis sa intre in cursa prezidentiala!

Da, ati citit bine! In cursa prezidentiala! Stiu, pe 22 octombrie se inchide lista cu candidaturi. E ok! Klaus Iohannis va fi premier si cineva va fi presedinte.

Dar cat timp va fi acel om presedinte? Deja stiti ca si Traian Basescu era cat pe ce sa nu mai fie presedinte pentru ca parlamentul l-a suspendat anul trecut. Evident, poporul l-a reconfirmat, dar pentru cateva saptamani a fost suspendat.

Dupa decembrie 2009 niciun presedinte nu va mai fi atat de popular incat sa fie sigur ca isi poate duce mandatul pana la capat. Indiferent de ce se va intampla, noi trebuie sa anticipam lucrurile. Eu sunt un om practic si vreau sa am mereu un plan B. Iar planul meu B este: Klaus Iohannis presedinte!

Va propun sa continuam sa strangem semnaturi si sa fim pregatiti in cazul in care va fi nevoie de opinia noastra. Chiar daca pesedentia tarii va fi libera dintr-un motiv sau altul si Klaus Iohannis este in acel moment premier, planul nostru are sens, deoarece dansul este mult mai potrivit ca presedinte. si daca suntem multi, sunt convins ca ne va asculta.

De aceea vreau sa fim pregatiti pentru a-l invita sa-si ocupe locul ce i se potriveste cel mai bine, adica acela de presedinte al romanilor. Pasii mici sunt mai siguri, nu credeti? Daca drumul spre Cotroceni o coteste neasteptat prin victoriei, asa sa fie!

Dragii mei, continuam? Va rog din suflet!
Multumesc!

Un caiet pentru Klaus

2009-09-17T18:07:00.011+03:00

(Klaus Johannis nu uita, Romania-i tara ta! - partea 3)

3 prieteni mi-au transmis ca sunt de acord cu propunerea mea!!!!

George are si el cateva semnaturi! Multumesc mult, George!

Caietul Ralucai! :)

si cei din Chicago!!!

Cine mai vine cu noi? Hai!

....
Am inceput sa primesc mailuri de la oameni pe care nu-i cunosc. Vin intr-un ritm inca mic pentru placul meu, dar vin intr-un ritm optimist, ca intr-un film in care eroul principal este la terapie intensiva, a fost stabilizat, iar toata lumea e cu ochii pe acel aparat al carui nume nu-l stim, dar al carui ticait ne-a intrat in subconstient. Vorbesc de acel aparat care tresare voios la fiecare bataie a inimii eroului.

Exact ca in acele filme, ritmul scrisorilor pe care le primesc este plapand, dar incurajator. Sunt oameni din Alba Iulia, din Tg Mures, din Budapesta si din Toronto. Din Sectorul 3 si din sectorul 1, din Drumul Taberei si din centrul centrului.

Toti vor sa semneze! Unii chiar ma verifica sa afle daca nu cumva sunt o alta minciuna smechera care vrea sa le fure sufletul. Nu, anonime domn speriat, nu sunt nimic din ceea ce va inspaimanta: sunt doar tipul ala din poze. Ma gasiti in posturile anterioare. Mai intai cu un tricou portocaliu, apoi cu unul gri, apoi cu o camasa in carouri.

Uitati-va atent in ochii mei si utilizati-va inteligenta! Am eu fata de altceva decat ceea ce e evident ca sunt? E posibil ca sa fiu altceva decat un om obisnuit, doar cu oleaca mai mult curaj decat semenii lui? Credeti-ma, sunt doar exact ceea ce par a fi.

Ma intreaba multi de ce chestia asta cu pozele. Va spun inca o data si chiar nu voi obosi s-o spun: CHIPUL OMULUI NU MINTE! Oamenii care isi dau buna ziua se uita unul in ochii celuilalt si se evalueaza. In primele 10-15 secunde de la intalnirea cu un alt om afli cam tot ce trebuie sa afli in proportie de 75%. Asta doar daca ai ochii deschisi si mintea limpede.

Dualitatea semnatura-fotografie intareste gestul, facandu-l imposibil de falsificat in aceasta lume a aparentelor. Dar cel mai interesant lucru in toata aceasta miscare pe care v-am propus-o este DESCHIDEREA UNUI CAIET.

De fapt, a devenit interesant, pentru ca nu l-am anticipat. Cand Catalina a semnat in caietul meu, va marturisesc, mi s-a pus un nod in gat. Am zis ca e, asa, intamplator, dar nu era: Catalina ma delegase sa o reprezint! Semnand in caietul meu pentru a-l invita pe dnul Klaus Johannis sa intre in cursa prezidentiala, Catalina ma delega s-o reprezint. La fel si Bogdan, cel de-al doilea semnatar. La fel si ceilati: fiecare cu o catime de speranta in plus.

Nu stiu daca va dati seama, dar inconstient asta imi doream: sa am o responsabilitate. E clar ca din acest motiv am transformat acest blog dintr-un peretel in care bateam mingea micilor mele idei scenaristice intr-un megafon politic.

Am un caiet cu cateva semnaturi. Am un blog cu tot atatea fotografii ale celor ce cred in ideea mea. Dar am o mica problema: nu mai pot sa ma intalnesc cu toti cei care vor sa semneze, oricat de mult as vrea eu! Asa ca va rog pe toti cei care cititi acum acest blog sa va deschideti propriul vostru caiet de semnaturi in care il invitati pe dnul Klaus Johannis sa intre in cursa prezidentiala.

Iata ce fac eu de dimineata: dau copy/paste pe mail urmatoarei scrisori:

Buna Laura!

Iti multumesc pentru gandul bun! M-ai ajuta enorm daca ai deschide si tu un caiet de semnaturi! Stiu ca-i greu, ca-i o responsabilitate enorma sa fii purtatorul dorintelor unor oameni! Dar am mare nevoie ca acest virus bun sa se raspandeasca!

Te rog, deschide si tu un caiet studentesc in care scrie, te rog, pe coperta interioara: "Domnule Klaus Johannis, cei care semneaza in acest caiet va invita sa intrati in cursa prezidentiala." Atat si nimic mai mult! E suficient!

Apoi pune-te pe tine prima in caiet. Scrie: nr. 1, Laura B., oras, serie buletin, data semnaturii si semnezi. Apoi intalneste-te cu un prieten care vrea sa semneze si roaga-l sa scrie: nr. 2, X Xulescu, oras, serie buletin, data semnaturii si semnatura.

Nu uita, obligatoriu, iti faci cu el o poza! Ca sa nu poate nimeni contesta sinceritatea semnaturii! Fa-ti o poza normala. Exact ca si cum te-ai uita in ochii lui Klaus. Pune poza pe blogul tau. Daca nu ai blog, fa-ti unul caci e chiar mai simplu decat sa-ti deschizi un cont de yahoo sau gmail.

Apoi da-mi un mail cu linkul blogului tau. Eu am sa tin contabilitatea. Iti dai seama ce impact pot avea fotografii din CANADA, TORONTO cu oameni care gandesc la fel ca cei din Alba Iulia sau ca cei din secorul 3, Bucuresti? Ravasitor, crede-ma! Tocmai i-am scris unui prieten din Budapesta sa gaseasca cumva un roman cu drept de vot si sa-si faca o poza cu el in fata parlamentului! Ar fi absolut excelent! Iti dai seama ce bucurie putem naste? Ce miscare frumoasa in cel mai adevarat sens al acestui cuvant?

Hai, te rog, ajuta-ma! Be a part of it, cum zic New York-ezii!

Sarumana!

Lucian

Iata ce puteti face toti cei ce ati citit pana in acest punct blogul meu! Ma plec in fata atentiei pe care mi-o acordati. Va tin pumnii sa aveti picul ala de curaj care mi-a trebuit mie sa pornesc aceasta actiune. Nici nu aveti idee cat de puternici sunteti! Nici nu va dati seama cat de frumosi putem fi, noi romanii, in fata tuturor celorlalte popoare, alegandu-ne in numai doua luni un presedinte caruia niciun analist nu ii dadea decat sanse teoretice!

Let’s rock’n’roll it to the poll!

P.S.
Daca dezvaluirea seriei de ID in Canada reprezinta un risc, va rog eliminati aceasta cerinta cand semnati in caiete. Semnatura si fotografia sunt suficiente. Nimeni nu trebuie sa se supuna niciunui risc in aceasta colecta de semnaturi si fotografii. Multumesc pentru semnalarea acestui fapt!

Seria de buletin am introdus-o ca cerinta pentru o eventuala validare oficiala a semnaturilor, desi ele sunt doar o invitatie catre domnul Klaus Johannis de a intra in cursa prezidentiala. Multumesc inca o data.

Like a rolling stone

2009-09-16T08:34:00.017+03:00

(Klaus Johannis nu uita, Romania-i tara ta! - partea 2)

breaking news! - un prim link despre noi:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/867841/Klaus-Johannis-candidatul-din-blogosfera/

Am inceput sa strang semnaturi pentru a-l invita pe domnul Klaus Johannis sa participe in cursa prezidentiala. De ce fac asta? Pentru ca nu ma mai simt in siguranta in propria mea tara si simt ca trebuie sa fac ceva urgent. Pentru ca simt ca nimic nu mai este in regula in politica tarii mele si ca plutesc in aer nori de furtuna. Si din mai multe motive pe care daca vreti sa le aflati, va rog sa cititi postul meu precedent. In acest post vreau sa va vorbesc de cei care simt la fel ca mine.

Am inceput sa strang semnaturi intr-un caiet obisnuit. Fiecare isi scrie numele in clar, apoi seria de la buletin, apoi orasul in care s-a nascut, apoi data la care scrie, apoi semneaza.

Apoi facem un lucru pe care nu l-a mai facut nimeni! Rugam pe cineva sa ne faca o fotografie. Noi doi, zambindu-i domnului Klaus Johannis, sperand ca ideea noastra va face click si in mintea altora si ca ni se vor alatura multi intru semnatura si fotografie.

De ce semnam intr-un caiet si apoi ne facem o fotografie? Pentru ca vrem sa intarim semnatura cu un zambet, pentru ca vrem ca cel care ne merita semnatura sa ne vada si zambetul, sa ne poate privi in ochi si sa ne evalueze sinceritatea. Ei bine, aici este taria noastra! Nu numai ca avem curajul sa semnam, dar avem curajul sa ne imortalizam gestul, sa aratam cum aratam in clipa semnarii, sa ni se vada chipul senin si lumina din ochi. Sa fie clar pentru toata lumea ca nu suntem o lista anonima, ci un grup de oameni adevarati, frumosi, curajosi, inteligenti, intr-o sincronicitate de invidiat.

Iata primele poze! Iata primii oameni care au semnat in caietul meu! Vi-i prezint pe Catalina si Bogdan...

... pe Cosmin, Ilinca si Dominic...

... Pe Cristina, Cosmin 2 si Avram Silviu...

... pe Bogdan 2, Gabriela, Rebeca...

... si Dan!

Si Dana, Dan si Romi.

si George!

Acum va rog sa va intoarceti mai su, la cel de-al treilea semnatar. Primul Cosmin (poza cu sfesnicul intre noi doi). Ei bine, el mi-a dat o idee grozava! Dupa ce a semnat in caietul meu si ne-am facut fotografia, mi-a spus, asa, visand cu voce tare: “Mama, ce misto ar fi sa am si eu un caiet de semnaturi!”

Aerul din acea camera s-a electrizat si ne-am dat seama ca am gasit secretul fisiunii controlate in fizica atat de complicata a ideilor politice! Ca niste fizicieni febrili, am adaugat primei reguli, aceea de a strange nu numai semnaturi, dar si fotografii cu cei ce semneaza, urmatoarea: cine semneaza intr-un caiet isi poate deschide propriul caiet! Proiectul "Klaus Johannis - Manhattan Project" incepea sa prinda vant in aripi.

Ca intr-un vis al retelelor multi-level-margetinkg, lucrurile au inceput sa se multiplice exponential! Iata-i pe cei care au semnat in caietul lui Cosmin! Alina, Florin si Irina...

... apoi Monica, Maria si Oana...

... apoi Ruxi, Vali si Simona.

Iar a doua zi, Mara si Alin.

Si din nou: Nae, Elena si Dragos!

Dintr-un foc (samnaturo-fotografiile lui Cosmin sunt - primele 9 - facute in acelasi moment, evident) Cosmin a dublat consistenta ideii noastre. Spun "noastra" pentru ca deja e upgradata de catre Cosmin si cine stie cine ce mai adauga! Deci, gata, nu mai este doar a mea: este a noastra, a celor care simtim ca nu mai trebuie sa lasam politica asta singura si de izbeliste, caci se nasc astfel numai monstri! Daca ne sincronizam, la inceput in idei simple, apoi in idei mai complicate, NOI CONDUCEM, nu ei! Haideti sa le aratam cat de puternici si cat de inteligenti suntem! Haideti sa le aratam ca daca vrem, ne punem in doar doua luni un presedinte care castiga DIN PRIMUL TUR! Daca Basescu a reusit in 2004, DE UNUL SINGUR sa ajunga presedinte, cum noi, grupul social al celor nascuti in Romania care avem coeficientul de inteligenta peste medie nu ne putem coagula in cea mai buna idee politica momentan posibila?

Deci dragi cititori: ii dam drumul la vale acelei mici pietricele a sperantei din sufletul nostru? O ajutam sa se rostogoleasca peste valea disperarii care ne cam sufla in ceafa? Le aratam “ACELORA” care ne cred prosti si neorganizati ca daca avem o idee si un campion, nu prea ne mai sta nimeni in cale?

La Timisoara, Oana a deschis si ea un caiet, dar inca nu si-a pus pozele pe blog! Am sa postez linkul catre ea “as soon as possible”. Catalin merge in weekend la el acasa, la Constanta si, evident, va deschide un caiet. Cine vrea sa deschida un caiet la Iasi? Ileana, te rog, deschizi si tu unul in Toronto? Hai, ca sunteti multi acolo! Andrei, pliz, deschizi si tu un caiet in Bretania aia superba? Cluj! Sa ma sune cineva din Cluj! Sau cautati-ma pe Facebook! Sau dati-mi un mail! Sau postati aici un comment!

Luati leapsa asta extrordinara de aici si hai s-o ducem cu totii la Sibiu, sa i-o dam lui Klaus Johannis si sa-i spunem: ESTI!

Let’s rock’n’roll!

Klaus Johannis nu uita, Romania-i tara ta!

2009-09-08T16:25:00.009+03:00

(scrisoare deschisa adresata in primul rand oricarui nascut pe teritoriul Romaniei si abia apoi dansului)

Stimate Domn,

Sunteti si neamt, asa ca n-am sa pierd timpul si am sa va spun direct: va rog frumos sa participati la alegerile prezidentiale din noiembrie 2009. Probabil ca agenda dumneavoastra este diferita, dar nu prea avem ce face: situatia actuala este foarte grava.

Dupa cum vedeti, pactul PSD-PDL seamana din ce in ce mai mult cu pactul Ribbentrop-Molotov si ca atare eu ma simt din ce in ce mai polonez din regiunea Katyn. Ma simt astazi mai mult decat altadata tradat de clasa politica, asa cum si polonezii au realizat dureros in 1939 ca incredibilul se produsese: zvastica umbla pe strazi brat la brat cu secera si ciocanul.

Nu, nu exagerez: desi nu ar trebui sa le compar cu zvastica si secera si ciocanul, ci cu ceafa de porc si sticla de molan, sau cu micul si berea la pet, cele doua partide aflate acum la putere au devenit din ce in ce mai periculoase. Timp de peste 10 ani s-au luptat incercand sa se omoare unul pe celalalt pentru a putea castiga totul. N-au reusit. Asa ca au inceput sa gandeasca. Si pentru ca tot nu le pasa de lege, au zis s-o faca chiar pe fata. Ce-au de pierdut?

Stimate domn, s-au saturat s-o mai faca pe ascuns si s-au pus flamanzi la masa la impartit functii dupa “protocol”. Nu degeaba am amintit de pactul din 23 august 1939: asistam astazi neputinciosi la fezandarea si rumenirea Romaniei, la despicarea si impartirea ei in mici bucatele, dupa “protocol”, ca sa ajunga pentru toate gurile lor flamande, de la marii dulai si pana la micii catelandrii, proaspat intrati in haita. In acel pact infam care impartea Polonia ca pe un mistret gras deja fript, existau si niste note de subsol, niste zgarciuri care urmau sa se imparta ulterior. Acolo era mentionat si numele Romaniei.

Romania era un mistret inca neprins, dar care deja era in catarea amandurora. Romania din acel pact este Sibiul dumneavoastra de acum. Romania inca mai exista in oaze de normalitate sub formele coerente amintite mai sus si sub forme mai putin clar definite din care, de exemplu, fac eu parte.

Eu sunt un tip de 40 de ani, absolvent de invatamant superior, cu propria mea afacere, absolut independent din punct de vedere politic. Imi place sa cred ca fac parte din acea veritabila clasa de mijloc, de oameni care nu pot fi prostiti cu un discurs demagogic, bombat si efemer ca un balon umplut cu heliu.

Stimate Domn, daca nu ne unim dorinta de normalitate intr-o miscare coerenta si clar tintita, ei ne vor invinge. Ne vor invalui in fum de gratar politic, ne vor naclai cu mustarul “prieteniei” lor si inainte sa ne beleasca si sa ne protapeasca, isi vor face poze cu noi. Poze din acelea naclaite de sange, pe care vanatorii si le fac cu tot ce au impuscat.

Nu vreau sa am onoarea sa fiu intr-o asemenea poza langa dumneavoastra, doua victime aliniate frumos intre alte randuri de alte victime, aliniate frumos pentru estetica momentului. Nu vreau sa va spun cu ultima suflare: “Vedeti, v-am spus eu!” si apoi sa-mi dau linistit ortul popii. Eu vreau alt fel de poze.

Vreau sa ma lupt cu ei asa cum ei nu se asteapta sa contraatac si de aceea va vorbesc, considerandu-va un om la fel ca mine, un om ce respecta normalitatea. Ma adresez dumneavoastra pentru ca sunteti in primul rand normal, dar in acelasi timp special. Si asa va vor considera multi oameni aidoma mie, iubitori de normal. Alaturi de mine ei vor descoperi, daca inca nu au facut-o inca, cat de special este normalul din dumneavoastra, doar citind ce scrie pe wikipedia despre dumneavoastra:

Despite the fact that Sibiu's German minority had shrunken to a mere 1.6 %, Johannis has won two re-elections in a row, winning the 2004 election with 88.7%, and the 2008 election with 87,4% of the vote.

Aceste simple cuvinte il fac pe orice roman normal la cap sa fie instantaneu mandru ca e roman. Nu stiu daca va dati seama, dar adevarata decodificare politica a cifrelor de mai sus este aceasta: sunt strigatul nostru de disperare.

Care nostru? Ei bine, cei care nu datoram politic nici un sfantz din ce avem in cont, cei care mergem la Londra sau la Paris cu buletinul, mandrii ca suntem acum din tara Europa, judetul Romania, cei care cumparam din cand in cand o carte, un dvd sau chiar un windows cu licenta, cei care dam 100 si mai bine de lei pe un concert rock cu o trupa adevarata, cei care chiar reciclam hartie, cei care chiar isi cunosc istoria, pe scurt, in fine, cei care s-au saturat sa voteze CONTRA si vor sa voteze PENTRU!

Sunteti cel mai “pentru” de votat presedinte!

Si asta nu e concluzia mea, ci a multor prieteni cu care am “brainstormat”. Dar ne-am saturat de atata brainstorming si de data asta chiar vom trece la actiune!

Fie ca vreti sau nu, am sa fac urmatoarele: am sa strang semnaturi pentru A VA INVITA sa candidati la presedentie. Retineti: pentru a va invita! Eu si preietenii mei ne dorim sa culegem gram cu gram normalitatea, sa v-o dam chezas o vreme si sa va invitam sa va luati o responsabilitate enorma, aceea de a ne reprezenta! Vreau sa va conving incet-incet, trimitandu-va cate un mail cu fiecare samnatura a unui om care gandeste la fel ca mine si care va invita sa veniti pe o functie pe care nu neaparat v-o doriti. Dar pentru care sunteti, in opinia noastra, a semnatarilor, pentru moment, cea mai potrivita persoana!

Semnaturile vor veni, sunt sigur! Una cate una! Am sa-mi sun prietenii din marile orase si am sa-i rog sa faca la fel. Toate semnaturile vor fi adevarate. Am sa-i rog pe cei ce va vor presedinte sa imi citeasca blogul sau am sa le dau aceasta scrisoare deschisa sub forma de print s-o citeasca si daca sunt de acord sa semneze. Apoi imi voi face o poza cu fiecare din acei oameni si toate aceste poze vi le voi trimite pe mail. Ca sa stiti cum arata cei care va vor presedinte!

Chiar daca voi strange doar cateva sute de semnaturi, tot e ceva. N-am dat in nimeni, ci doar am coagulat opinii PENTRU CEVA! E acea etapa in care trebuie sa trecem din punct de vedere politic.

Sper sa strang multe! Cu fiecare zambet de roman pe care il veti primi pe mail va va fi din ce in ce mai greu sa ma refuzati. Sa NE refuzati.

Sau haideti s-o spunem altfel: cu fiecare semnatura/poza pe care voi reusi sa v-o trimit, sper sa fiti din ce in ce mai increzator in fortele dumneavoastra. Sunteti cel mai potrivit campion al normalitatii din Romania, domnule primar si sper, viitor presedinte!

Cu stima si speranta,
Lucian Dobrovicescu
utopiafilm@gmail.com

P.S.

Am uitat sa scriu ca am deschis un caiet de semnaturi pentru cei ce sunt de acord cu ce am scris si vor sa-l invitam impreuna pe Dnul Klaus Johannis SA SE INSCRIE IN CURSA PREZIDENTIALA! Meseria mea imi da sansa sa am ceva timp la dispozitie. Vreau sa ma intalnesc cu cei care vor acest lucru si sa ne facem cate o fotografie sa vada campionul nostru cum arata chipul celor care-l vor presedinte. Pentru cei ce nu sunt din bucuresti, am o alta solutie pe care am s-o anunt in curand.

P.P.S.

Primii doi care au semnat!

Iata-i pe Catalina si Bogdan, primii care au semnat!

Alti 3 prieteni dragi-dragi-dragi au acelasi campion ca si mine! Vi-i prezint pe Cosmin, Ilinca si Dominic. sunt foarte mandru de sprijinul lor!

Luni. am fost la munca si am mai colectionat 4 semnaturi: Cristina, Cosmin si Avram Silviu. Seara, la o bere, Bogdan s-a adaugat si el pe lista.

Celor ce vor mai multa informatie

http://www.klausjohannis.ro/

http://www.cotidianul.ro/klaus_johannis_stie_ce_vrea_sa_se_faca_atunci_cand_va_fi_mare_presedinte_sau_premier-78957.html

http://www.realitatea.net/proiect-de-presedinte---episodul-8--klaus-johannis--neamtul_511397.html

http://www.gardianul.ro/Klaus-Johannis,-candidat-la-Cotroceni!-Tariceanu-nu-vrea-sa-se-bata-cu-Basescu-la-prezidentiale-s130948.html

http://www.sibiul.ro/forum/viewtopic.php?t=2774

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/811215/KLAUS-JOHANNIS-quotNu-sunt-convins-ca-eu-sunt-solutia-anti-Basescuquot/

http://www.cancan.ro/2007-07-31/Klaus-Johannis---pregatit-de-Basescu-pentru-Cotroceni.html

http://www.cotidianul.ro/portretul_robot_al_presedintelui_romaniei_desenat_de_30_000_de_oameni_video-86457.html

http://www.cotidianul.ro/un_print_si_un_neamt-79499.html

Te bahtalo, Madonna!

2009-08-27T15:49:00.001+03:00

Starul nu e prost destul, pana nu e si fudul – ar putea fi concluzia intelectuala post concert. Sa vii intr-o tara de la capatul Europei, sa-i marturisesti ca o vizitezi pentru prima oara, sa-i spui apoi imediat c-o iubesti asa cum te iubeste ea pe tine si sa dai cu mucii in fasole cu politicianismul tau corect dojenind 70 000 de oameni care si-au rupt de la gura de la 30 de euro in sus ca sa guste muzica, nu politica, trebuie ca meriti sa lucrezi in cladirea aia din spatele scenei! Bai, Louise Ciccone, manca-ti-as ciocul tau de fosta bunoaca ultra-provocatoare, treaba ta e alta! Tu esti acolo pe scena si eu aicea in praf facandu-ti cu mana pentru ca tu ai stiut sa fii like a virgin like a prayer like a ray of light or like an erotica american pie! Eu iti dau tie 30 de euro pentru ca ii meriti pentru ca stii sa canti, nu pentru altceva, capisci?

Sa nu mai indraznesti sa intinzi coarda, mica taranca din Bay City, Michigan, ca nu stii politica nici cat blonda lu’ ala chelu’, bulibasa noastra! Nu te baga unde nu-ti fierbe ceaunul ca te ineci ca rromul la final de cariera sau ca frantuzoaica aia de 100 de ani, BB, care credea ca isi mai aduce cineva aminte de nurii ei daca vine la Bucuresti si infiaza doi caini noname.

De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, chiar gandesti ca o tiganca! O vezi numai pe a ta si pustia aleaga-se de altcineva! Daca tu, in micul tau univers te crezi mare scriitoare si mare de rromi eliberatoare, afla ca esti spre nashpa, fa! Te-ai facut de muci punandu-i pe rromi si pe homosexuali in aceeasi oala ca si Goebbels! Cred ca te-au fluierat tiganii si homosexualii la concert, imediat ce-ai spus ca ar trebui sa nu-i mai discriminam pe astia doi! Iar noi, ailalti, ne-am luat cu mainile de cap ca spiritul casei poporului ti-a spalat creierul pentru un minut si ne futi la cap cu ineptiile astea!

Bine ca a dat Domnul si te-ai abtinut dupa aceea si ti-ai vazut de treaba! Pentru concert iti multumesc! Mi-a placut ca te-ai straduit si noi, romanii, gay sau tigani, stim sa apreciem deep in our heart cand cineva se straduie. Stiu c-ai bagat mult playback si te-am iertat. Acum 20 de ani ti-am vazut (pe VHS, desigur) concertul ala genial din Italia in care alergai ca disperata pe scena si nu mai puteai sa canti si gafaiai la fiecare “Holiday” de-mi zgariai urechea, dar te iertam la fiecare falsare pentru ca tu iti dadeai sufletul acolo in fata fanilor tai.

Asta trebuie sa faci, true blue, nu politica pulii! Acum 2 luni am fost la Placebo si l-am bagat in pizda ma-sii pe Molko cat e el de rock star! Stii de ce? Pentru ca dobitocul, luat de val, isi aprinde o tigara pe scena, zice sarumana ca in Romania inca are libertatea sa fumeze pe scena si pe urma da si el cu mucii in fasole, ca si tine, impingandu-si norocul unde te frige focul! Zice boul: ba, stiti ca la noi in UK ne sunt luate libertatile “piece by piece”? si arata boul spre tigara! Adica tigara, drogul ala infect, era libertatea care i se ia in UK si la noi, la Romanica, inca e libertate!

Te haz mandropele si mandrocar, Molko! (cam asa suna o injuratura groaznica in tiganeste) Te-n pula mea de bou, vezi-ti de cantare ca la libertati si la democratie iti dau nota 1! Si s-a potolit boul si a facut un concert de nota 10! Si am tipat de-am ragusit apoi, pentru ca l-am iertat pentru prostie, asa cum te-am iertat si pe tine, Madonna.

Haidi, Pa!, ca ai concerte grele si trebuie sa fii fresh! Sa-ti vezi de muzici si sa nu te mai bagi in politica decat daca te invata Green Day sau Bob Dylan ce sa spui, ca aia chiar se pricep!

Pup pe salba si pe portofel si sa nu-ti umble prietenii in el!

Zeus, voi dansa la moartea ta

2009-08-23T22:51:00.001+03:00

Pentru ca te urasc. Mie nu-mi place sa urasc, dar m-ai mintit, bestie geniala, m-ai mintit ani de zile si eu ca prostul te-am votat. Te urasc pentru ca mi-ai inselat increderea, pentru ca ti-ai batut joc de mine, asa cum si-a batut joc si Micul Rosu si Marele Rosu de dinaintea lui. Dintre toate capeteniile Olimpului mioritic, pe tine te urasc cel mai mult. Nu-ti vreau creierii varsati pe cladaram, asa cum s-a intamplat cu Marele Rosu, nu, fereasca Cel de cel mai sus! Am trecut de ura viscerala care apasa pe tragaci! Vreau sa fii decapitat din functia de zeu inainte sa vrei tu sau sa vrea constitutia muritorilor. Vreau sa traiesti restul zilelor tale ca muritor de rand si sa inveti sa plangi cu adevarat. Sa vrei sa dai timpul inapoi si sa nu poti. Sa-l suni pe Cronos si el sa-ti ridice din umeri sau chiar sa-ti inchida telefonul.

As vrea sa te vad stors de divinitate picatura cu picatura, intr-o camera de tortura medievala de mare finete machiavelica. Daca se poate, pe toate ecranele televizoarelor, in direct, ca la inceputul anilor 90. Repet, sa-ti fie inca o data clar: nu ma refer fizic la linsarea ta, fereasca Cel de Cel mai sus, Zeus, ci la sfasierea ta metaforica, pe care o meriti cu varf si indesat.

Ma uit la prostii astia multi, care isi dau coate pe furis, bucurandu-se ca te-au inconjurat si pe tine si pe zeitele tale, si pe fratele tau, os domnesc cu zambet prostesc, care nu are nici pe departe flerul tau, care, doar existand, mai mult rau iti face! Ma uit si ma bucur. Ma uit la nefericirea ta si ma bucur ca este asa de consistenta, de solida, de imposibil de redus! Ma uit la tine si parca vad acea secventa din Titanic in care apele sparg geamurile cabinei capitanului. In spuma acelor ape vad spuma sampaniei deschisa pe strada de oamenii iesiti sa sarbatoreasca, in seara zilei in care tu nu vei mai fi pentru prima data. Mai tii minte cum arata o astfel de seara? Stii ca noi, muritorii, cand dam jos un zeu rau, sarbatorim! Odata te-am urcat chiar pe tine in ceruri, remember? Trebuia sa faci treaba in locul unuia care nu merita. Ei bine, se apropie ziua in care te vom da jos. Abia astept sa-ti vad chipul ravasit din acea zi! Sau seara, sau noapte, sau dimineata.

Si cum iti spuneam, Divinule: voi dansa la moartea ta! Abia astept!

Poate chiar vei reusi sa te tii de nori in toamna. Va veni insa o noua furtuna pe capul tau. Mai tii minte cele 322 de trasnete mici peste care ai trecut cu exceptionala viclenie? Ce zici de o noua incercare? Asa, de revelion, de exemplu. Te tine troposfera? Mai vedem noi!

Respectati iarba

2009-08-08T23:22:00.001+03:00

Dupa 20 de ani de la castigarea libertatii, inca ne dam continuu cu stangul in dreptul, fara sa putem intelege de ce. De la bunici stim ca “buturuga mica rastoarna carul mare” si ne credem suficient de destepti sa fim cand trebuie acea buturuga mica, mica, ce stie a rasturna ditamai tancul. Dar cand e vorba sa fim noi car, sa inaintam prin hatisurile vietii, ne impiedicam si de marunte pietricele.

Nu ma credeti? Bine! Haideti sa vorbim despre o astfel de pietricica ce o avem in pantofi de nu stiu cand si nu stim cum sa mai calcam, pe o parte sau pe calcaie, sa nu ne deranjeze! Ati ghicit: vreau sa va vorbesc despre relatia noastra cu iarba verde! Nu cannabis Sativa, obsedatilor! Despre gazonul din parcuri si gradini vreau sa va vorbesc!

Mai tineti minte delicatele placute cu: “nu calcati pe iarba”? Imi amintesc ca erau peste tot! Cu o religiozitate demna de o cauza mai buna, comunistii ingrijeau iarba, dar ne-o interziceau sublim prin amenzi de 10 - 200 lei daca o calcam. Ce chestie! Sa pui gazon, sa-l ingrijesti, dar sa nu-l calci niciodata!

A! Daca ieseam la iarba verde, pe Valea Prahovei (sau fiecare pe valea a ceva, a unui rau, depinde de oras, ca nu toata lumea s-a nascut la Bucuresti) aveam voie sa ne bucuram de iarba. Aveam voie s-o calcam, sa-i dam foc pentru un mic sau sa bagam o miuta.

Dar iarba din oras era altfel! Era sfanta! Cine-o atingea, pe loc o si patea! Si uite-asa, in reflex pazirea ierbii incet ne intra si nimeni pe ea nu mai calca.

Numai ca am intrat in Europa si multi dintre noi au ajuns prin celelalte mari orase pe care, inainte de 1989, nici in visele cele mai frumoase nascute in cea mai grasa iarba verde nu credeam ca le vom vizita vreodata! Dar acum, iata: marile orase erau la o urcatura intr-un low cost distanta! Si iata ca am reusit ce acasa nu reusisem! Sa calcam pe iarba din centrul Londrei, din centrul Madridului, din centrul Parisului sau chiar din centrul New York-ului!

Desi sunt un om deschis si ma straduiesc sa ma conectez la tot ce este nou, sunt lucruri pe care le las fara sa vreau in spate. Desi m-am relaxat descaltat pe iarba unui mic parc din Paris, desi am atipit pe iarba unui alt parc din Londra, desi am citit cateva pagini dintr-o carte tolanit pe un minunat gazon dintr-un parc din Viena, inca n-am avut curajul sa pasesc macar pe iarba Cismigiului. Nu inteleg de ce: sunt blocat mental de miile de “nu calcati iarba” vazute pana acum, cu amenzi care incepusera cu 10 lei si ajunsesera pe la 5 000 000 lei.

Cred ca trebuie sa fiu reprogramat! Cred ca trebuie sa-mi rescriu softul de comportament local! Mi-e greu sa-mi dau “format c:” pe floppy-ul: “parc/romania/does-and-donts”. Cred ca cel mai bine ar fi un upgrade subtil. Ar fi mai digerabil mai ales pentru capetele de citire ale altora, mai tocite decat ale mele.

Cred ca ar trebui sa instig un primar de sector sa isi invite cetatenii din arondisment sa, nici mai mult, nici mai putin, SA CALCE PE IARBA! Cred c-ar fi mai buna o terapie de masa! Da, cred c-ar fi mai bine sa ne infratim cu totii, de la cei care abia invata sa mearga pana la cei care abia mai pot sa mearga. Sa trecem toti IMPREUNA bariera mentala care ne face sa nu putem sa ne bucuram de iarba. Cred ca ar trebui sa punem peste tot unde au fost “nu calcati pe iarba” mici panouri pe care ar scrie:

RESPECTATI IARBA!

Ar fi la inceput un pic bizar, dar apoi ar fi imediat clar! A respecta iarba inseamna pur si simplu a tine la ea. Putem sa calcam iarba, putem sa ne intindem in ea, putem chiar manca un sanwich intinsi pe ea. Putem atipi, ne putem saruta, putem sa ne facem poze sau ne putem descalta si desculti sa pasim in ea. Totul e sa nu ne lasam gunoaiele acolo, asa cum am vazut cu totii ca se intampla la Londra, la Paris, la Madrid sau chiar la New York.

Si ce daca niste baiesi haiosi au sa deseneze langa “respectati iarba” o frunza de Cannabis Sativa? Vom rade si vom visa la alte libertati care pana la urma au sa vina! Dar pana atunci haideti sa ne dezmortim picioarele in iarba aceea minunata din Cismigiu, din Copou, din fata delfinariului sau de langa poarta sarutului. Sau din centrul oricarui oras din Romania. Ca daca stim sa zicem: “Buna ziua!” ce-o fi asa de greu sa respectam iarba?

O suta de milioane

2009-07-31T17:27:00.003+03:00

“Are cineva sa-mi schimbe doua de 500?” – intreba pe toata lumea superba asistenta a prietenei mele. Fiind cu spatele la ea, intins pe scaunul acela complicat din mijlocul oricarui cabinet de stomatologie, dar si cu niscaiva chestii prin gura mea, nu puteam sa-i raspund. Asa ca m-am limitat la incercarea de a intelege despre ce vorbea. Imi zic: “Moama, da’ ce preturi au astia de schimba nu una, ci doua hartii de 500 de lei deodata?”

Ca si cum mi-ar fi citit celelalte ganduri, superba asistenta se apropie de mine, cu coapsa foarte aproape de fata mea. Cat s-o pot vedea dintr-un unghi excelent, de jos in sus, unghi din care... In sfarsit! Asta era doar in capul meu: ea de fapt se apropiase de prietena mea doctor stomatolog sa obtina un “da” sau un “nu” cu privire la schimbarea bancnotelor.

Fara sa vreau, vad banii din mana ei si raman surprins: era doar o bancnota de 100 lei. Si dau “rev-rev-rev” banda inapoi sa corelez vorbele cu cupiul respectiv. Dupa cateva secunde de scurt-circuit, ma prind: superba asistenta ar fi trebuit sa zica: “Are cineva sa-mi schimbe (bancnota asta) IN doua de 50?” Desi au trecut 4 ani simai bine de la denominare, ea inca gandeste in bancnotele vechi, cand hartiile de 50 lei erau de 500 000 lei si cand, din comoditate, oamenii prescurtau “cinci-sute-de-mii” in cinci sute. Uf, greu e cu nostalgicii astia!

Si cum sanii superbei asistente nu mai sunt langa mine, incep sa imi vina in minte, alaturi de superba asistenta tot felul de pesonaje care m-au pus nu o data in dificultate cu preturile.

“O suta optzeci si doua de mii!” imi spune transpirata vanzatoare de la buticul din colt. Fac ochii mari. 182 000 de lei este aproximativ cifra de afaceri pe 2008 al firmei mele. Si zau nu e putin deloc! Inghet numai la gandul ca trebuie sa dau tot ce am incasat anul trecut pe 3 beri, o paine si o pulpa de pui afumata. Dar imi revin destul de rapid, pentru ca trag cu coada ochiului la afisajul casei de marcat si vad o suma mult mai rezonabila, adica 18,2 lei. Cu mana tremuranda, scot din portofel doua hartii de 10 lei si i le intind femeii. “N-aveti DOUA MII?” contra-ataca ea din nou. Inghet. Doua mii de lei e bugetul meu pe 3 saptamani. Sa dau 2000 de lei pe 3 beri, o paine si o pulpa de pui afumata e ceva mai bine decat 182 000 lei, dar tot e mult. Ma simt ca in fata unor raketi basarabeni care au mai scazut din pretentii, dar care n-au chef sa mai lase nici o centima din cat cer pentru viata mea. “N-am!...” zic eu tremurand. “Lasati, daca nu aveti…” continui, incercand s-o impac pe transpirata vanzatoare. Plec fara sa mai iau rest decat o bancnota de 1 leu.

“500! Hai, ca-i ieftin!” zice macelarul, zambindu-mi si imbiindu-ma sa cumpar frumoasa bucata de un kilogram de muschiulet de vita. Calculez si inghet: la un curs de 4,2 lei per euro, vin cam 120 de euro pentru un kilogram de carne de vita, de PATRU ori mai mult decat cea mai scumpa fleica din Paris, de la macelaria cea mai din centru. “Ah!” imi zic singur zambind. “Stai ca si nenea macelarul gandeste tot in moneda aia care nu mai circula de 5 ani decat in capul lui si ai celor ca el. 500 inseamna de fapt 50 lei, prescurtarea de la 500 000.” Deci, pana la urma, muschiuletul de vita este mai ieftin cu 20 de lei ca la Billa. Deci “bon marchè” ca sa zic asa, deci mult mai ieftin decat la Paris. “Da, multumesc mult!” zic macelarului si ii intind un cupiu de 100 lei. Se uita cu scarba la ea si-mi suiera printre dinti: “Iar sa schimb un milion? Da’ ce-s eu, banca?”

Un milion… adica 100 de lei inca de acum 5 ani. Uf! Ma doare capul! Nu mai pot! Ies in strada si strang din dinti. Imi vine sa cant o manea de dor si jale si denominare.

„Doam-neee de ce m-ai lo-viii-iit?
De ce, offfff, m-ai pedepsi-iit?
Doamne de ce m-ai uitaaaaa-at?
Singurul denominaaa-aaat?”

Merg furios pe strada. Cu capul plecat in jos, ca un taur, gata sa impung. In capul meu se zbat numere nesfarsite, ca niste cobre nervoase, ca niste reptile verzi nascute pe screen save-urile din Matrix. Milioanele si sutele de milioane rad sadic spre mine si isi transforma cozile infinite de zerouri in gloante. Iau in catare pe bietele numere mici de pe langa mine si le ciuruiesc. Vad in jurul meu cifre naturale cazand de pe rafturi impuscate de zerourile-gloante tasnite din mitralierele numerelor nesfarsite, de dinainte de 2005. Vad portretul lui Mugur Isarescu, cu o mustata hitlerista desenata sub nas, rastignit pe o mica spanzuratoare in jurul caruia danseaza preturi astronomice de dinainte de 2005. Vad o factura mai mare, cu o suma totala de genul 123 459 895, 87 lei ca se incovoaie si scoate de nicaieri un chibrit. Il scapara si da foc portretului. Mugur Isarescu dispare mistuit de flacari. Aud iar rasete sinistre si imaginea se topeste in negru, ca la cinematograf.

Aud in mod ciudat vocea lui John Travolta. Imaginea deja neagra se redeschide si vad celebra secventa din Pulp Fiction in care Vincent ii povesteste lui Jules cum a fost in Europa, dar nu in Amsterdam, ci in… Romania.

VINCENT: I mean, they got the same shit over there but it’s a little bit different.
JULES: Example.
VINCENT: Well, you go at Mc Donalds and you ask for a double cheeseburger and a beer. Yeah, they got beer at Mc Donald’s. And you want to pay. And the beautiful girl who is sitting on the countant smiles to you and says like an angel: one hundred fifty.
JULES: What? Wait, they got some other currency, like they got the metric system.
VINCENT: But of course they have a different currency. They called “lei”.
JULES (laughing): Lhh-lhh-lheyyy!
VINCENT: That means “lions”.
JULES: Wahahaha! They pay in “lions”? That’s great! Having a whole bunch of lions in your pocket! That’s so funny! (acting in a different voice) How much costs this beer, Lady? How many “Grrrr!” lions? (with a different pitch) Two lions fifty, Sir! Two lions fifty you said? You mean two big “Grrr!”’s and a sweet “Meoww” for the the last just-a-half-lion you asked for. Wahahaha! That so funny! What is the name of that country?
VINCENT: Romania!
JULES: What does it means? What animal?
VINCENT: It means none, Jules. It’s just a county name. Like France. Or Colorado. It supposes to means none but just defining a region. Forget about it! Just listen to the story.
JULES: Okay… (puffing) “Gimme all’ you lions!” Wahahaha! Gotta go there and rob a bank before I die! Okay, go on with your story!
VINCENT: You go to the bank and change your dollars into lei… (Jules hardly succeed not to lauthing out loud again)… you pleasely realise that one dollar is exactly 3,33 lei. So easy to calculate! That means a 10 lei bill is exactly 3 dollars.
JULES: Wait! That means a 2 dollar bill is exactly 6,66 lei?
VINCENT: That’s right!
JULES: But it’s exactly the number of the beast!?! That’s why they call it lions! Believe me! Wow!
VINCENT: No, Jules. I will explain you later the lei’s etymology. My story is about numbers. It worth the listening so please shut up. It’s like never heard before.
JULES: Go on. Vincent! I was paying attention to the very small detail. Watch me! You were in Bucharest last Summer and you paid for a beer and a double cheeseburger exactly one hundred fifty lions… lei… that’s exactly.. FORTY FIVE dollars?
VINCENT (smiling and savouring the reaction): … see?
JULES: No fucking way!
VINCENT: I got the same reaction!
JULES: You shot the pretty lady right between her beautiful eyes?
VINCENT: No, jules, they don’t have guns there, and killing a human being in daylaight it’s a national tragedy for a week and it’s hard to escape this. But this is not the point. The girl just said 150! This means NOT one hundred fifty lei.
JULES: What? 150 is not 150?
VINCENT: Nope!
JULES: But what?
VINCENT: 150 is the short for 150 THOUSANDS!
JULES: I’m lost!
VINCENT: So was I! 150 means not 150 new lei but 150 000 ancient lei. Before 2005 they got big bills like million, five hundred thousands, one hundred thousands bills.
JULES: This is stupid!
VINCENT: Tell me about it! Romanians are good people, funny, sometimes incredibly smart but tey are nostalgic about everything. Even about something worsten than Yakuza or cancer.
JULES: what on earth could be worst than that?
VINCENT: communism.
JULES: It is that worst?
VINCENT: Yeah man. It erases your head like 6 month of daily heroin cure. It transforms you in a 9 to 5 Frankenstein low tech hard worker. You know, like Korea and China. I mean, how on earth you could be nostalgic about stupid things, like communism or big numbers on bills? But here they are. They have normal bills like us, like one, five, ten, fifty and hundred.
JULES: They don’t have a 20 bill?
VINCENT: No.
JULES: That sucks!
VINCENT: Some. But they have a 200 lei bill. That means…
JULES: 60 dollars… funny bill!
VINCENT: And the biggest bill is 500 lei. That means a hundred fifty dollar bill.
JULES: Pretty big. We should invent in US big bills too.
VINCENT: Definitely. Anyway, if you ever go to Romania you should be aware they speak pretty well English, but they don’t give a shit about the meaning of the words they saying. Like the girl I’m talking about. She said in a perfect English “one hundred fifty”! Imagine me computing in dollars and freezing.
JULES: Fuck! And it was just the short for one hundred fifty THOUSAND old lions!
VINCENT: Exactly!
JULES: Shit!
VINCENT: They really fucked up with their money! The said to me once: just one million!
JULES: WHAT?
VINCENT: For a pair of trousers! Insane, man! They smile at you, sometimes they understand the meaning of past present or continous present but they keep smiling when saying “one hundred” to the 10 lei bill and “five hundreds” to the 50 lei bill. That’s worst than thinking in meters and kilometers and kilograms! I mean, “Fuck you, good people of Romania! You ask me one dollar for every 3,33 of your lei, fair enough! Speak in that goddamit new currency to me! I shouldn’t be aware of your twisted way of naming things. You are the single contry of the universe saying “100” instead 10 to a 10 bill! You look at the bill, you see the number printed on it and you say a totally different number! What’s that? You should be hospitalized!
JULES: Geee! … do you think this thing is because the vapires?
VINCENT: Vampirism is just an English story about that country. Bram Stoker never travelled there… Okay, pull over. This is the building.
JULES: Right! We got some job to do here…

“Gata, poti sa nu mai strangi acum! Scuipa si clateste! Ai voie sa bei orice, numai sa nu bei cafea sau cola sau vin rosu ca se coloreaza lucrarea si te costa alte 3 milioane!... (zambeste) Adica… 300 de lei! Dracu’ sa le ia de milioane ca parca suntem niste prosti! Tot vorbim in banii aia vechi de parca suntem hipnotizati!... Gata, s-a terminat cu ei!... Sa vii si saptamana viitoare sa ne uitam putin si la caninul ala, da?”

The dark side of the Mircea Badea

2009-07-20T16:29:00.002+03:00

Tare greu trebuie sa-i fie lui Mircea Badea zilele astea! Lumea abia asteapta sa aniverseze 40 de ani de la primul pas pe Luna si toate canalele Discovery ard de nerabdare sa ne retrimita acolo, cu documentare revampate in full HD si digital bibilite sa arate trasnet.

Atentie, totusi! Se pare ca totul e o mare facatura daca e sa ne luam dupa simpaticul show man! “Daca au fost astia de 6 ori pe Luna eu ma arunc in direct de pe Inter”, a declarat dansul de la inaltimea know how-ului personal in ale conspiratiilor.

Cine-i Mircea Badea? Pai e un tip destul de tare! E chiar un lider de opinie! Pentru cine nu prea se uita pe sticla, detaliez: Mircea Badea este un entertainer de prima mana, care, de unul singur, sau, daca vreti, doar cu 3 cameramani si 5 ziare, face o emisiune de 1,5 - 2 puncte de rating. Pentru cine nu stie “d’astea de TV”, subliniez: e foarte bine!

Mircea Badea a dus sus de tot “televiziunea de masutza”, adica acea televiziune facuta cu 0 lei. Nu-i deloc usor sa faci o emisiune doar cu ce ai in cap! De exemplu, OTV-ul: este tot o televiziune de masutza, dar acolo daca n-ar suna telespectatorii, s-ar stinge repede lumina.

Una peste alta, Mircea Badea e un exemplu de urmat: e chiar o etapa intr-o cariera de televiziune. Daca as fi mogul, as da fiecarui “moderator wanna be” cate o masuta si un pumn de ziare si o ora dupa prime time. “Hai, arata-mi ce poti!” ar fi tot ce i-as spune acelui/acelei viitor/viitoare vedeta. Si i-as spune acestei incercari “Testul masutzei”.

Numai ca exista si o fatza intunecata a masutzei, care nu se vede decat la o explorare foarte atenta a acesteia, intocmai cum fata intunecata a lunii n-a putut fi vazuta de nici un telescop din lume secole de-a randul. A fost nevoie de o sonda spatiala care sa ajunga pana acolo, adica pe partea cealalta.

Lui Mircea Badea ii va fi foarte greu zilele acestea de mare sarbatoare astronautica deoarece dansul, in ciuda inteligentei remarcabile din dotare, crede ca oamenii n-au fost niciodata pe Luna si ca totul a fost o mascarada mediatica. Mircea Badea este asa de mandru si de bucuros cand ne explica de ce oamenii nu au fost pe Luna incat te sperii! Cum mai poti sa-i explici cum ca nu unul sau doi oameni au pasit pe luna, ci mult mai multi, adica 12 (DOISPREZECE) americani au facut-o? Cum mai poti sa-i spui ca pe Luna s-a montat o oglinda speciala in care se trimite din 1970 o raza laser pentru a se masura la metru distanta dintre Pamant si Luna, pentru ca sa stie orice capitan de nava maritima la milimetru cat de sus sau cat de jos vor fi mareele? Cum sa-i mai spui ca s-a si dormit pe Luna, ultima misiune, Apollo 17, stand 3 zile si 3 ore pe suprafata Lunii?

Pai nu mai poti sa-i spui nimic, ca-ti rade in nas plin de el! Pacat! Ar fi aflat ca exista si povesti lunare pe placul domniei sale, cum ar fi povestea timbrelor de pe Apollo 15. Da, Apollo 15, a CINCEA misiune care a dus oameni spre Luna, de fapt doar a PATRA care i-a si aterizat pe Luna, pentru ca dupa cum stiti din filmul ala cu Tom Hanks, Apollo 13, a TREIA misiune lunara n-a mai aterizat, ci doar a trecut pe-acolo in drumul spre casa.

Ei bine, in cadrul misiunii cu numarul 15, un astronaut, ca sa scoata si el un ban in plus ca nu-i ajungea salariul, a bagat pe ascuns in naveta niste inofensive timbre, apoi le-a vandut scump, ca erau bine plimbate. Un astfel de timbru face acum $18000. A iesit cu scandal si cu masuri disciplinare NASA, a fost haios, asa, un pic romaneste, adica pe banul public, dar in final americaneste, adica cu sanctiuni.

Dar, fir-ar sa fie, toate astea nu aveau cum sa se intample, nu-i asa, domnule Mircea Badea, pentru ca, de fapt, oamenii n-au fost niciodata pe luna ci doar intr-un studio TV de la NASA?

De ce scriu toate astea? De ce ma lupt ca oamenii pe luna sa existe sin mintea domnului Badea? Pai, daca oamenii n-au fost pe Luna, atunci poate nimic din ce spune domnul Badea despre Basescu nu e adevarat, ci doar comandat, mesterit intr-un studio gen NASA. In aceeasi logica, tot ce spune domnia sa despre Boc, Ridzi, CTP, Cristoiu, Paleologu etc. sunt de fapt teme facute, imagini “selenare” bine ticluite cu programe de defaimare speciale, smecherii mediatice, nu? Poate ca micul studio cu masutza este de fapt doar un centru de presa din care se lanseaza publicului credul facaturi mogulice. Este sau nu este posibil? Pai, uitandu-ne la luna si vazand cat e ea de departe, am putea spune: este! Ba chiar ne-am putea intreba daca nu cumva TOTUL este fix pe dos decat o spune domnul Mircea Badea? Cum ar fi sa fie asa?

Evident ca nu e totul fix pe dos. Ca doar n-am innebunit toti. Dar uite ca vin astronautii si se uita dojenitor la noi. Si ne bat obrazul prin casca spunandu-ne ceva gen “rusinica”!

Daca nu va atenuati autismul asta de masutza, stimate domn Mircea Badea, veti ramane la un moment dat singur in studioul ala in care chipurile s-au filmat aselenizarile, in timp ce mogulul tipa: “altul la masutza!”.

Ca sa finalizam misiunea Apollo din jurul deja prea celebrei masutze: suntem unii la fel de foarte inteligenti ca si domnia ta, stimate domn! Daca iti pasa de noi, mai inchide si tu o carte din cele cu conspiratii si mai deschide ochii. Pentru ca exista intotdeauna o parte intunecata a existentei de care trebuie sa ne ferim, adica aceea a inteligentei combinata cu fudulia. Si trecem la singular, ca sa sune finalul mai taios.

Daca te crezi perfect, ai sa ajungi ca Basescu.

Un alt fel de pod de flori

2009-04-09T14:08:00.004+03:00

Dragii mei basarabeni,

Ma uit la rascoala voastra si imi aduc aminte de rascoala mea. Aveam 21 de ani, parul lung cat Stefan cel Mare si purtam o platosa invincibila de blugi originali. Aveam sufletul atat de plin de bune intentii, incat nu mai aveam timp sa gandesc. Si nici n-am gandit atunci, ba chiar am facut si prostii, insa am avut noroc si n-am patit nimic.

Dupa un timp totusi, am inceput sa pun cap la cap niste lucruri si sa cuget, in sfarsit! Cu adevarat si din ce in ce mai mult. Si am ajuns astazi sa am solutii pentru toate acele bune intentii de acum 20 de ani. Si pentru ca in sufletul meu Basarabia este doar vremelnic in afara Romaniei imi sunteti cu totii dragi si vreau sa va ajut cu tot ce am mai bun: cu creierul si cu sufletul. Adica cu cateva idei noi!

Am citit acel manifest pe care l-ati imprastiat acum cateva zile si parca este scris acum 20 de ani la Bucuresti. Mai putin faza cu Western Union, care m-a facut sa zambesc cu pofta!

Eu va propun sa nu mai doriti moartea comunismului, ci sa va ridicati definitiv deasupra lui. Stiu ce au suferit parintii vostri in comunism. Stiu si de oasele romanesti ce putrezesc in Siberia. Dar stiu si ce am simtit dupa ce l-am vazut pe Ceausescu mort. Am simtit ca am gresit dorindu-i moartea, ca oricate nenorociri a produs, acum mort nu mai poate plati pentru nimic. A plati cu adevarat inseamna a fi iertat, inseamna sa ti se dea sansa sa realizezi ce ai gresit. De-asta ar trebui sa se construiasca in lume puscarii si nu pentru altceva.

Cand l-am vazut pe Ceausescu mort m-am simtit neimplinit in furia mea. Dar mai rau decat atat, am simtit ca fara sa vreau, “ucigandu-l” cu gandul pe Ceausescu, am inchis o gura care trebuia “sa dea tot din casa”, cum spunem noi la Bucuresti.

Asa ca va conjur sa nu inchideti nici o gura spurcata! Invingeti-i nevarsand nici o picatura de sange! Dati-ne de peste Prut o lectie despre cum se castiga o revolutie cu eleganta si creier! Faceti-ne sa ne fie rusine ca au trecut 20 de ani de la rascoala romaneasca in care au murit peste o mie de oameni luptandu-se cu niste fantome si ca inca nu stim nimic despre cine a fost vinovat. Aratati-ne ca si fratele mai mare are nevoie cateodata de sfaturile fratelui mai mic!

Avem nevoie de voi la fel cum voi aveti nevoie de noi! Fluturati-ne steagul si noi il vom flutura pe al vostru, pana cand se va prinde toata lumea ca-i unul si acelasi, in fond, ca suntem “cam” frati unul cu altul.

Noi vrem sa ne unim cu voi, dar uite ca nu mai e ca acum 150 de ani! Noi acum facem parte dintr-o tara mare in care este multa libertate, dar in acelasi timp nu poti face chiar orice. Daca vreti sa ne unim, voi trebuie sa faceti totul, pentru ca noi nu prea avem voie sa facem nimic. Asa sunt legile si sunt foarte bune asa. Voi trebuie sa castigati cinstit puterea si sa organizati apoi un referendum cinstit in legatura cu unirea. Merita! Pentru ca toti avem de castigat!

Si acum vine partea haioasa: trebuie sa puneti conditii! Adica nu trebuie sa va uniti asa, una-doua! Trebuie sa cereti lucruri pentru ceea ce oferiti, pentru unire. Si aici are sa fie teribil de interesant, caci Romania e usor capturata de niste politruci nasoi, care si-ar vinde si mama numai sa fie la putere sa sa puna dijma fiecare pe felia lui, cum Voronin Jr. pune dijma pe tot ce intra si iese din Moldova, ca, deh, tara-i mica si un singur om se poate “descurca” cu toate daravelile astea!

Deci dragii mei basarabeni: Romania e o tara perfect democratica, cu care merita sa va uniti, numai ca avem o mica problema: noi nu prea votam sau votam prost! De vreo 20 de ani, tot aiurea dam cu stampila! Daca voi va faceti treaba bine, puteti sa veniti la noi si sa va jucati inteligent cartea, spunandu-ne: “Noi ne-am uni cu voi, dar la halul in care faceti voi “reforma” agrara (de exemplu), ne este peste putinta s-o facem!”. Si noi, adica partea nasoala din noi, adica clasa politica romaneasca trebuie sa inghita galusca. Si sa actioneze. Si sa promita. Si voi sa cereti acte, nu promisiuni. Si ei au sa fie nevoiti sa faca acele acte. Si tot asa, castigam si voi, si noi, adica partea buna din noi, adica poporul.

Pana ne dezmeticim noi, adica astia multi si fraieri care votam cu picioarele si care nu ne bagam de rusine in politica, crezand pueril ca daca nu ne bagam, lasam astfel locul cuiva care merita, dar de fapt locul este imediat capturat de cineva care nu merita, deci pana ne dezmeticim noi din dramoleta asta mester-manoleasca, veniti voi “en passant” cu revolutia voastra mai desteapta decat a noastra!

Si uite cum ati putea sa va faceti revolutia mai tare decat toate revolutiile: transformati-o in cea mai haioasa revolutie! Duceti-va la comunisti si strigati-le: bre, tavarisci! Voi numarati voturile cum le-a numarat Pristanda in “O scrisoare pierduta”? Doua la primarie, doua la prefectura, doua la scoala de fete? Pai le-ati mai numarat odata p-alea! Haideti sa le numaram cum trebuie, ca-i treaba serioasa aici, nu raport cincinal!

Sau: bre, tavarisci! Cimitirul “invierea” nu-i sectia de votare “invierea”. Cred c-ati gresit! In plus, domnii decedati n-au cum sa voteze pentru ca n-ati facut urne subterane!

Si tot asa!... Ati prins ideea? Umorul moldovenesc e sanatos, e puternic si poate duce in carca o revolutie intreaga! Ridicati-l la rang de politica de stat! Transformati-l intr-o sabie taioasa! Scrieti cantece, poezii, pamflete si slogane! Desenati-i pe comunisti! Radeti de ei pana intra singuri in pamant de rusine! Faceti bancuri noi!

Apropo: stiati ce lucru capitalist le-a intrat in sange comunistilor? Falimentul!
(hai ca-i misto gluma si am facut-o doar in 15 minute)

Pe scurt, reinventati-va lupta! Europa, tara in care noi suntem deja, iar voi aveti tot dreptul sa fiti, iubeste cuvantul si uraste violenta. Daca veti sti bine sa va ticluiti discursul, daca nu va muri nimeni – decat de ras – atunci Europa va zambi si va spune “OK”. Eu sunt foarte convins de asta!

Sper sa ne vedem la Bucuresti cat de curand! Sau la Chisinau! Sau la Iasi! Sau la Bruxelles! Sau unde vreti voi sa sarbatorim unirea. Bafta si spor la ticluit si la gandit!

PS
Indiferent de ce parte a Prutului esti, daca iti place ce ai citit, spamuieste-ti un pic pretenii! 

Lucian,
un bucurestean

Elena, calutul troian al lui Zeus

2009-03-25T13:49:00.001+02:00

Cine nu vede ranjetul “sunt perfect” din spatele gloss-ului artificial umflatelor buze este un autist. Cine nu vede indemnul si ideile celebrei chelii ascunse sub ingenua freza emo este clar un PDL-ist. Cine nu incearca un sentiment de jena vazand toata comedia asta este ori PNG-ist, ori chiar nu traieste pe planeta mioritei.

Cine nu se sperie de inocentul inorog roz, dulcic si parfumat, pus cuminte in fata cetatii, doar-doar l-o vota cineva, este ori minor si nu intelege ce-i cu cetatile care pun botul la cadoul lasat in poarta, ori s-a uitat prea des la stirile de la ora 5 sau la telenovele.

De cand minerii mi-au spulberat orice speranta ca viata e frumoasa, deschid ochii cat cepele la orice cal, magar sau ponei din lemn, plastic sau biti, lasat asa, ca din intamplare in fata unei porti, usi sau chiar in fata unui bolovan.

Am ras cand a aparut – asa, ca din intamplare - primul manelist la PRO TV. Mi-am adus aminte ca trebuia sa rad cand l-am auzit pe Iliescu spunand, asa, ca din intamplare: “si Ion Iliescu, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista…”. Am ras totusi cu pofta cand Vanghelie si-a dat demisia din PSD ca sa castige a 5-a primarie ca independent. Am ras si cand am vazut-o pentru prima data pe Elena Udrea ca politician. Si am mai ras de foarte multe ori. Insa acum cateva zile, cand am aflat ca Elena Basescu isi da demisia din PDL pentru a candida ca independenta la parlamentul european, am inghetat.

Am inghetat pentru ca Zeus nu prea greseste. Foarte rar i se incurca pasentele – vezi demisia stupida si sinucigasa a lui Stolo. In principiu Zeus, dupa cum i spune si numele, ucide din prima lovitura. Ca o mangusta bine antrenata. Sa va amintesc doar o singura dovada a iscusintei lui: cand PSD-ul avea de 100 de ori mai multi bani si era sigur ca-si pune propriul pupil in functia de presedinte al tarii, Base, de unul singur si in ceasul al 12-lea, folosind doar cele 2-3 gloante pe care le avea, reuseste sa ameteasca balaurul rosu cat sa-l invinga la puncte sau la fotografie, gratie unei fraze absolut geniale: “Mai, Adriene… cum se face ca poporul asta poarta un asa blestem, ca trebuie sa aleaga dintre doi comunisti, ca mine si ca tine?”

Cu doar o singura fraza, Traian si-a infipt coltii in jugulara lui Nastase, distrugandu-l definitiv ca om politic. Adrian a fost la un pas de a fi dat afara din PSD, atat de puternica i-a fost hemoragia inceputa in acea noapte de dinaintea alegerilor din 2004.

Cine crede ca Elena Basescu nu va strange “100 000” de semnaturi, se inseala. Cine crede ca Elena Basescu nu va fi parlamentar european, se inseala amarnic. Aduceti-va aminte de prietenii vostri care au votat cu Sorin Oprescu. Sau chiar de voi, daca ati facut-o. Ati putea explica astazi de ce ati facut-o? Ati putea explica cum de cuiva i-a putut veni ideea sa-l voteze pe Oprescu? Nu va vine sa zambiti de acel vot ca de un film rupt al unei petreceri din cauza alcoolului? Of, fir-ar sa fie de politica…

Bun: dar ce-i rau in alegerea duduii? Pai uitat-va la Boc! Desi Boc n-a fost niciodata o cobra, adica o amenintare, mangusta ce s-a auto-poreclit Zeus l-a otravit ea insasi cu o dulce si etern functionala otrava euforica, aceea a divinizarii. Boc il divinizeaza pana la auto-distrugere pe seful sau. La fel si Udrea. Puteti s-o rastigniti pe cruce si s-o vopsiti bruneta sau roscata, tot cu Base va merge, pana la capat. Asa si Traian Ungureanu. Asa si Blaga.

Base stie sa seduca, sa fascineze. Base simte masele asa cum taranii simt granele. Base stie s-o faca! Lui Iliescu i-a iesit, era el asa, cu naturelul ametitor. Nastase habar n-are arta asta, iar de Tariceanu, ce sa mai spunem?

Fara sa zangane din arme, Base isi construieste garda pretoriana. Vin alegerile? Se scoate el cu alegerile, de unul singur. Dar pentru ce va fi peste alti 5 ani, are nevoie de ajutor. De aceea astazi o reinventeaza pe biata sa fiica. Spun “biata”, pentru ca ea e mai tragica decat Boc. Boc stie sa incaseze, ea insa nu. E fragila si incapabila sa inteleaga politica.

Numai un bob zabava, si inchei: care este sigla Elenei? 3 litere, cica: “E”, “B” si “A”. Adica numele ei customizat cat sa incapa pe un numar de inmatriculare romanesc. Ce-ar putea sa faca EBA pentru Romania la Bruxelles? Sa conduca in trafic? Pe de alta parte, cam toti europenii o freaca la Brux, dar, totusi, Elena nici de frecat duda nu-i inca pregatita.

Dar pericolul e altul: Zeus ii va spune ce trebuie sa faca. Asa cum ii spune lui Boc. Daca Boc nu poate sa inteleaga ce rol trebuie sa joace, vine Zeus si-l joaca in locul lui. Pentru ca poate. Ati mai auzit cumva de un presedinte de tara sa vina sa spuna populatiei ca trebuie sa il lase sa imprumute bani? Poate in filme! Nu, presedintele are altceva de facut. Apropo de presedinti: pun pariu ca nici macar nu stiti cum se numesc presedintii Germaniei si ai Italiei!

Ei bine, ca sa vedeti cat de calut troian e fragila domnisoara, imaginati-va un Boc clonat de 100 de ori. Unul e ministru de finante, unul de justitie, unul la Buxelles, vreo 3 in Curtea suprema de justitie…V-ati infiorat? Buun! Ati auzit de Stalin? Buun! Dar ce spuneti de un Stalin care face tot ce vrea sa faca un Stalin, fara insa sa omoare pe nimeni fizic, dar de fapt strivindu-i pe toti cei care-i stau in cale?

Acesta e un viitor posibil al Romaniei. Iar acest viitor incepe acum, cu zambetul glossat si cu vocea tremuranda a Elenei, cel mai iscusit cal troian creat de Traian.

Regii nesimtitilor

2009-03-03T02:07:00.000+02:00

Portocalii, rosii, galbeni, verzi, albi… Au venitara anul trecut toti sa-mi ceara un oscior. Toti, pe rand, incolonati respectuos, in spatele sticlei televizorului meu, injurandu-se unul pe celalalt de indata ce insfacau microfonul. Injurandu-se cu masura, pana la un punct, nicodata nedepasind o anumita masura.

Toti erau la fel, mai putin un singur lucru: fularul! Toti erau gucci-zati sau boss-izati dupa canoanele normalitatii, dar aveau totusi o problema: nu se deosebeau intre ei. Chipurile si zambetele nu-i ajutau. Ce sa mai spun de cuvintele rostite! Asa ca au comandat toti fulare. Acelasi fel de fulare, stralucitoare si calcabile cu fierul de calcat obisnuit. Dar, atentie mare: de culori diferite! Adica fiecare dintre nasoii care o data la 4 ani imi cersesc votul, anul asta au mizat la maxim pe gaselnita de stil a momentului: FULARUL COLORAT! Adica toti au fost imbracati la costumul regulamentar, dar fiecare cu fularul la fel de regulamentar, in culoarea tare si saturata a partidului pe care il reprezinta.

Astfel am inceput sa ma intalnesc, fara sa imi dau seama la inceput, dar fiindu-mi evident in scurt timp, cu “verzii”, cu “portocalii”, cu “rosii”, cu “galbenii” sau cu “albii”. Mintile simple ale alegatorilor au rasuflat usurati: in sfarsit, putem sa-i deosebim! “Da, dom’le, acuma stiu cine imi vorbeste!” “Da, domnule, da, acuma stiu din prima secunda mesajul! “Da, acum inteleg dintr-o clipa care sunt “ai nostri” si care sunt “ai lor”! BRAVO!... Parca aud in urechi aceste cuvinte de bucurie ale alegatorului simplu, care, satul de televizorul alb-negru la care vedea cupa campionilor europeni, in care trebuia sa ghiceasca dupa nuanta de gri cine sunt cei cu jambiere verzi si cine cu cele rosii, si-a luat in sfarsit plasma color. In fata ei el poate sa voteze, sa tina in sfarsit in cunostinta vizuala de cauza, cu echipa favorita. Cu culorile echipei favorite, fluturate natural in fata sa!

Normal ca m-am bucurat in sinea mea ca si eu pot sa-i deosebesc acum usor intre ei, in sfarsit, din prima secunda! Normal ca m-am indesat comod in fotoliul meu de spectator al spectacolului politic! In sfarsit! Stiu cine cu cine! Vad cine cu cine si turmentat acum!

Dar…

Dupa bucuria primara, un fior m-a strabatut pe sira spinarii. Daca culoarea e singura diferenta dintre ei?

M-am scuturat spunandu-mi: asa ceva nu se poate! No way! Asa ceva e ca un cosmar in care deschizi frigiderul si nu mai e nici o bere inauntru! Nu, nu, asa ceva nu se poate! M-am inselat amarnic: asa ceva nu numai ca se poate, dar se si intampla!

Am colorat imaginar portocaliul in galben si am fost atent la cuvinte: se potrivea! Adica liderul portocaliu pute fi un perfect lider galben. Am luat rosul si l-am schimbat in verde: minune, se potrivea si acesta! Liderul rosu vorbea cu atata verdeata in glas incat am inceput sa neg originala distributie de culori. In sfarsit: am combinat toate fularele posibile si le-am amestecat intre ele: rezultatul era acelasi. Orice cavaler al unei culori se integra perfect in orice alta culoare. Incercati si dumneavoastra sa faceti astfel de combinari si veti obtine aceleasi rezultate halucinant-caleidoscopice ca si mine.

Si culorile m-au facut sa fantasmez in continuare. Ceva fascinant radia din ele, ceva puternic. Le repetam in gand, incercand sa-mi aduc aminte despre ce era vorba: portocalii, albi, verzi, negri… si deodata s-a facut lumina. Era vorba despre o nuvela exceptionala, citita acum 25 de ani, scrisa de George R.R. Martin si intitulata “Regii nisipurilor”.

Nu stiu daca ati avut placerea sa o cititi: v-o recomand cu caldura. Cele 25 de pagini ale lucrarii se topesc sub ochii dumneavoastra precum untul pe painea proaspat prajita. Tarinati-va dorinta de a descoperi o poveste fantastica excelent condusa ca actiune peste placerea de a savura un mini thriller intens si exceptional declinabil peste amintirile dumneavoastra, indiferent de locul in care v-ati nascut, dar magistral potrivit experientei unice din spatiul danubiano-pontic.

Veti vedea de ce. In nuvela lui George R.R. Martin facem cunostinta cu Simon Kress, un sadic pasionat de cruzimi controlate. De animalute dragute si crude. De mini-monstrii controlabili. El descopera ceea ce il definea cu adevarat intr-un pet-shop cu fiinte aduse din toate lumile: un acvariu cu regi de nisip. Regii de nisip erau niste fiinte colective, care, precum albinele sau furnicile, isi construiau un palat in acvariul de nisip, isi pazeau regina din interior, ii aduceau de mancare si, mai presus de orice, isi pazeau arealul.

Suntem cumva in prezent? Suntem! Portocalii isi pazesc zeul, isi consolideaza palatul in alianta cu rosii in detrimentul galbenilor, alungati de la putere. Albii si verzii au iesit din joc, incapabili de o strategie coerenta.

Si regii de nisip faceau aliante. Atata vreme cat stapanul lor le dadea suficient de mancare, ei stiau sa construiasca un palat frumos, cu chipul zeului pe frontispiciu, si duceau cu ceilalti regi de nicip din acvariu lupte de o complexitate fascinanta, cu aliante si strategii demne de o specie mult mai evoluata.

Aici povestea fantastica a lui George R.R. Martin se desparte de realitatea frumos colorata a tarii mele. In poveste, stapanul acvariului, zeul portocaliilor, albilor, negrilor si rosiilor se enerveaza de lentoarea evolutiei cruzimii din acvariu si isi infometeaza creaturile. Normal, regii de nisip incep sa se razboiasca disperati intre ei, utilizandu-se unul pe altul drept hrana, disperati pentru supravietuire.

Daca bunul Dumnezeu ar exista, as rasufla usurat: ar avea cine sa ne dea de mancare, noua si regilor nisipurilor noastre. Pe planeta noastra, pe continentul nostru. Dar stiu ca bogatiile solului si subsolului tarii mele au fost demult supte si secate de catre zei neinduratori si foarte colorati, de la auriul legiunilor romane, care se pare ca au carat la Roma 90% din aurul geologic al Daciei si pana la rosul sangeriu al nazistilor si comunistilor.

Cu alte cuvinte, ma intreb speriat, cand ne vom schilodi unii pe altii, votanti ai unei culori pe votantii celeilalte culori? Cand ne vom smulge ochii si picioarele pentru a umple o farfurie? Cand vom dezvolta strategii de cucerire a blocului C1 de catre cei din C2 si C4, cu tacita complicitate a scarii C3, care prefera un procent mai mic din prada, doar ca sa-si pastreze intacte fortele pentru asediul blocului H1 sau H3, de langa policlinica, de peste bulevard, care stralucesc de bunastare, sfidant cu splitere de aer conditionat la fiecare etaj?

Pe vremea lui Ceasca, cand benzina era scumpa rau, tatal meu a fost jefuit in plin centru Bucurestiului de benzina, fara ca hotii sa incerce macar sa desfaca busonul ce ducea la pretiosul lichid. Tatal meu a parcat masina pe Pitar Mos, s-a dus sa isi rezolve treaba si s-a intors in 30 min. A pornit masina si si-a mai gasit ceva de facut prin masina. Intr-un minut, motorul s-a oprit: se terminase benzina din carburatorul daciei! Cu greu si-a dat seama ce se intamplase. Abia dupa ce s-a bagat sub masina a vazut ingrozit ce se intamplase. Dupa spusele martorilor oculari, au venit doi muncitori in salopete, s-au bagat sub masina, au TAIAT micul furtun de cauciuc dintre rezervor si tevile de benzina, au lasat benzina sa curga intr-un lighean, au supt prin sifonare din ligheanul pus apoi pe capota benzina in canistre si dupa ce au umplut in acest fel doua canistre de 20 de litri au plecat.

Hold-up de benzina ziua in amiaza mare! In 1986 pe Pitar Mos! Era foamente... Zeul nu ne dadea de mancare! Benzina era pe cartela. Era rau de tot…

Asa ca va intreb, dragi adoratori ai oricarei culori: cu criza asta pe cap, ce ne asteapta, caci sigur nu prea mai e nimic de “mancat” in maruntaiele geologice ale acvariului mioritic in care traim?